15 aprilie 2006
Apun razele în spatele soarelui
Sălciilor le-au crescut pletele
Pământul mustește de iarbă
Luminile răsar în încăperi
Urăsc singurătatea
Degeaba-mi sărută buzele
mi-e scârbă
Pereții bisericii au mucegăit
Adolescenții se sărută, se ceartă
Proporțiile-mi joacă feste, băncile îmi sprijină inima tremurândă
De frică să nu se oprească tremură
A luat foc părul unei puștoaice
Ce pe zi ce trece devine tot mai conștientă de propria frumusețe
Băncile se golesc,
Mâine florile răsărite azi se scutură
De ce tremur?
De ce învață copiii să meargă?
Un deșert de praf se așterne peste mormintele faraonilor de azi
Ce nu-și îmbălsămează nici trupul nici mintea
Și nu-și sapă forma în piatră
Oare alții tânjesc după fericirea ce li se pare că o am?
-Hristos a înviat- vor zice oamenii în curând
Și apoi se vor scurge vorbele ca vopseaua pe ziduri
Copilul se joacă și-n jocul lui e fericirea
Oare să tânjesc după copilărie ?
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copilărie
- poezii despre păr
- poezii despre jocuri
- poezii despre învățătură
- poezii despre viitor
- poezii despre sărut
- poezii despre singurătate
- poezii despre religie
- poezii despre lumină
Citate similare

Nu mă sărută nimeni când apun
Mă sărută înserarea
Cum sărută valul marea,
Cum sărută vântul ramul,
Cum sărută ploaia geamul.
Mă sărută despărțirea
Cum sărută cu privirea
Un copil pe gânduri dus,
Trist, al soarelui apus.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre tristețe, poezii despre seară, poezii despre ploaie, poezii despre gânduri, poezii despre crengi sau poezii despre Soare
Andy Sachs (în timp ce ea și Christian se plimbă prin Piața Vosgilor, după ce s-au îmbătat): Nu am înțeles niciodată de ce toată lumea se dă în vânt după Paris, dar acum... (Râde și se învârte după un stâlp.) E atât de frumos. (Christian dansează puțin cu ea și apoi o sărută.) Nu pot face asta. (O sărută din nou.) M-am despărțit de Nate abia acum câteva zile. (O sărută din nou.) Am băut prea mult și nu pot gândi limpede. (O sărută din nou.) Nici nu te cunosc îndeajuns de bine și sunt într-un oraș stăin. (O sărută din nou.) Am rămas fără motive.
Christian Thompson (zâmbind): Slavă Domnului! (O sărută încă o dată.)
replici din filmul artistic Diavolul se îmbracă de la Prada
Adăugat de Matache Alexandra

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre timp
- citate despre râs
- citate despre zile
- citate despre vânt
- citate despre sărut
- citate despre plimbare
- citate despre oraș
- citate despre frumusețe
- citate despre dans

Ora de dictare
Doi și cu doi fac patru
patru și cu patru opt
opt și cu opt fac șaisprezece...
Repetați! spune profesorul
Doi și cu doi fac patru
patru și cu patru opt
opt și cu opt fac șaisprezece...
Dar iată pe cer
pasărea-liră
copilul o vede
copilul o aude
copilul o roagă:
pasăre scapă-mă
pasăre dragă
joacă-te cu mine!
Atunci pasărea coboară și se joacă
cu copilul
Doi și cu doi fac patru
Repetați! spune profesorul
Și copilul se joacă
pasărea se joacă cu el...
patru și cu patru fac opt
opt și cu opt fac șaisprezece
dar șaisprezece și cu șaisprezece ce-or fi făcând?
Șaisprezece și cu șaisprezece nu fac nimic
și-n primul rând
n-au niciun chef să facă treizecișidoi
și o șterg afară cât pot mai curând.
Și copilul a ascuns pasărea
în pupitru
și toți copiii
o aud cântând
și toți copiii
aud muzica
și opt cu opt se cară binișor
patru cu patru doi cu doi
O șterg frumos la rândul lor
și unu și cu unu nu fac nici unu și nici doi
ci fug și nu se uită niciunul înapoi
Și pasărea liră cântă
și copilul cântă
și profesorul strigă:
Termină secătură! Nu trăncăni în gol!
Dar toți ceilalți copii
ascultă muzica
pe când pereții clasei
se prăbușesc domol
Și geamurile redevin nisip
cerneala redevine apă
și creta stâncă lângă mare
pupitrele în arbori se prefac
penițele în păsări călătoare.
poezie celebră de Jacques Prevert, traducere de Gellu Naum
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre păsări, poezii despre muzică, poezii despre stânci, poezii despre păsările călătoare, poezii despre profesori, poezii despre nisip sau poezii despre frumusețe

Adio, copilărie
Adio, copilărie!
Azi am împlinit 76 de ani.
Nici nu știu cum au trecut,
Nici nu știu când am crescut.
Mai întâi mi-au crescut ochii,
Apoi pantalonii,
Mi-a crescut curiozitatea,
Și apoi dorința,
După aceea,
Mi-a mijit mustața,
Și, o vreme, mi-a crescut
Știința de carte.
Apoi mi-a crescut familia,
Experiența,
Salariul tarifar
Și concediul de odihnă,
Pe urmă mi-a crescut,
Pofta de avere,
Intoleranța,
Și tensiunea arterială,
A apărut apoi teama,
De a trece strada,
Și au crescut petele albe,
Din întunericul nopților.
Și astfel,
Fără să prind de veste,
Azi am împlinit 76 de ani.
Adio, copilărie!
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre trecut, poezii despre salariu, poezii despre poftă, poezii despre odihnă, poezii despre ochi, poezii despre noapte, poezii despre mustață sau poezii despre intoleranță
E foarte interesant cum mintea zice: "În preajma lui x mi-a tăcut mintea, am rămas prezent, și încă se menține și în lipsa lui după doar o întâlnire". Serios? De aia erai în poză cu gura până la urechi că coana minte tăcea? Oare ce îmi vindeți? Mintea care încearcă să îi păcălească pe alții, începe întotdeauna cu tine. Află că nu ești mintea. De fapt nici nu există o astfel de fantomă. Crezi că șatra țigănească de gânduri ce trece pe la tine prin cap ești tu, de aceea vrei să scapi sau să liniștești mintea. Când realizezi conștiința mintea nu e nici tăcută, nici netăcută. E un mit.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tăcere, citate despre urechi, citate despre prezent, citate despre gânduri, citate despre gură, citate despre fotografie, citate despre fantome, citate despre existență sau citate despre conștiință
toamnă
Din pomi coboară vara
lihnită ca după o lungă
zi de joacă
cu soare.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de r b

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă sau poezii despre copaci
.......
Copil fiind, țin minte mă jucam
Printre ruine lăsate de război
Descopereamn-a mea naivitate
Ce simplu este a te bucura.
Cu praful prins de coate și genunchi
Cu zâmbet cald și candid, timpuriu
Uitând de foame, grijuri, de părinți
Descopeream ce-nseamnă să fi viu.
Azi nu mai am nici praf, nici coate, nici genunchi
m-am scuturat cu silă ca de ceva ostil
Și din târâșul vremilor de-atunci
Acuma lungi tranșee, sub unghii semne lungi
Tânjesc cu patos să fiu iar copil.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre război, poezii despre naivitate, poezii despre inocență sau poezii despre bucurie
Știți de ce copiii se ceartă și apoi se joacă împreună mai departe? Pentru că fericirea pentru ei e mai prețioasă decât orgoliul.
citat din James Hillman
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre orgoliu, citate despre jocuri, citate despre fericire, citate despre copilărie sau citate despre ceartă
Sărută, mamă, fruntea
Sărută, mamă, fruntea
fierbinte și-asudată.
Sărutul tău alină
durerea dintr-odată.
Sărută, mamă, rana
ce ustură și doare.
Sărutul tău aduce
la toate vindecare.
Sărută, mamă, ochii
închiși de suferință.
Sărutul tău coboară
o sfântă ușurință.
Sărută, mamă, gura
ce plânge-ndurerată,
căci toată supărarea
îi trece dintr-odată.
Sărută, mamă, fața
cu lacrimi de durere,
căci ca sărutul mamei
nu-i leac, nici mângâiere.
Sărută, mamă, somnul,
ce-n leagăn se frământă.
Sărutul rugăciunii
dă pacea cea mai sfântă.
Sărută, mamă, dulce,
căci fața ta durută
și inima ta frântă
doar Domnul le sărută.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre durere, poezii despre supărare, poezii despre suferință, poezii despre somn, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Un fir de iarbă
Dintr-un fir de iarbă și din nori ce poartă
Ploaia care cade, peste o lume întreagă
Pentru orce viață, lumea stă deschisă
Gânduri ce te învață, o torță stă aprinsă.
Vântul care-ți trece, degete prin păr
Parfumul ce te îmbată, din florile de măr
Apa curge-n dans, pe-o dulce melodie
Florile frumoase, joacă pe câmpie.
Se înalță brazii, pe lângă lacul care
Poartă pe-a lui umăr, bărcile murdare
Stânca își mișcă coama, cu părul de pădure
Se vede rugul care, se scutură de mure.
Cu mustața verde, pădurea îngandurată
Tânară rămâne și viu e colorată
Și am citit pe-o frunză, întreaga înfățișare
Orice ai fi în lume, toate-s trecătoare.
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre viață, poezii despre verde sau poezii despre nori
Pământul
În ploaie nu crește,
Și uitați că se fabrică
Pământul.
El nu se înmulțește
Acolo unde nu e iarbă,
Va muri și vântul.
Omul e hain, ar fura un veac,
Iată-l cum se trece și nu are leac.
Negru e
Pământul,
În descânt frenetic
A furat un petic
Înverzit de iarbă.
Inima mă-ntreabă, timpul stă să cadă?
Unde nu e iarbă a murit
Pământul,
Destin fără pâine:
Jocul a început, jocul să exist
În ziua de mâine.
poezie de Camelia Oprița (martie 2020)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre început, poezii despre pâine, poezii despre negru sau poezii despre moarte
Oamenii aleargă toată copilăria după maturitate, iar la maturitate tânjesc după o clipă din copilărie.
aforism de Sebastian Zidaru
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre copilărie sau aforisme despre maturitate
Mai sigură decât speranța
Privesc cu zâmbet
Și tremur parcă,
Visez la noapte și-n zori de zi sărut lumina
Că mi-este dată fără de merit
Făr datorii.
Miop prives în depărtare și văd puțin din ce va fi,
Și mă înșel,
Constat că altfel bate lumina și umbra parcă
aruncă scenariul meu.
Schimbă decorul, chiar schimbă scena...
Uimit întâmpin necunoscuți
Un nou vecin, o nouă vorbă... cine ești vere?
Nu te cunosc nici din vedere.
Așa rămân în urmă: poze
Album lângă albun pe raft.
Pe unul scrie un an anume, pe altul cifra a crescut,
Și numai știu prea multe-anume
Pe toate scrie acum trecut.
Și mâzgălesc acum o poză, cu vorbele ce-mi curg din pix
Căci roata se învârte încă iar limbile arată fix.
Iar gongul bate și pe dealuri se pierde tristul lui ecou
Se-nalță în vazduh pahare iar oamenii își fac urări
Și-apoi le uită din păcate o mare parte dintre ei;
Așa se vede seara asta din spatele ochilor mei.
Că parcă ieri cântam colinde, anul trecut, alatăieri...
Ce relativ îmi pare timpul
Ca văl pe vechiul nost pământ
Alergător se cheamă ziua în maratonul scurtei vieți
Mai repede dect suveica
În mâna celui ce ne țese
Țipând, copilul trage aer necunoscând censuflețire
A pus în pieptul lui PreaNaltul
Un abur ce curând va trece.
Pe latul palmei pun măsura și iată că se potrivește
Exact atâta-i, spun bătrânii
Un lat de palmă ia privește!
Departe, linia, orizontul, mustind de raze și lumină
Se înconvoaie sub căldura ce crește parcă tot mai tare
Înbrățișând pe coaste dealuri
Și lutul lor, și neagra tină,
Apare firav firul ierbii și floarea ce avea s-o țină.
Dar cursa merge mai departe, pe partea cealaltă: căldură.
Și răsărind pe după seară, se scutură frumoasa floare
Și-n furcă se întoarce fânul
Și nu întreabă de îi pasă
Și nu îi pasă de o doare.
Mai sigură decât speranța că mâine iarăși o sapară
Că munții sunt înalți și trainici
Că iarna-i frig și cald la vară;
Ne e tăcuta destrămare
Trecând cu toți prin vama vremii...
Un praf, un abur în balanță
În cumpăna dintre milenii.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fotografie, poezii despre flori, poezii despre creștere, poezii despre înălțime sau poezii despre visare
Și ziduri cad, și blocuri se destramă...
... și ziduri cad, și blocuri se destramă
și un popor devine iar popor
când oare răul dintre noi și Mamă
va deveni pârâu interior?!
suntem cu veșniciile de-o seamă
pământul nostru-i de la Dumnezeu
când oare scumpa noastră Mamă
ne vei aduce iar la sânul tău?!
când oare n-oi mai sta la vamă
în drum spre bucurești și chișinău
când oare numele purtat de Mamă
îl vei purta și tu, poporul meu?!
și ziduri cad, și blocuri se destramă
și un popor devine iar popor
și va veni o zi când peste noi și Mama
va fâlfâi un singur tricolor...
poezie de Iurie Osoianu (30 august 2018, Moscova)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Iurie Osoianu despre mamă, poezii despre devenire, citate de Iurie Osoianu despre devenire, poezii despre vamă, citate de Iurie Osoianu despre vamă, citate de Iurie Osoianu despre religie, poezii despre Pământ, citate de Iurie Osoianu despre Pământ, poezii despre Dumnezeu, citate de Iurie Osoianu despre Dumnezeu, poezii despre București sau citate de Iurie Osoianu despre București
Apoi am atins piatra
apoi
am atins piatra smulsă deșertului
și nisipul viitoarelor deșerturi
mi s-a lipit de degete
fire de nisip
și de memorie
în armonie minerală
memorie întoarsă
față în față
piatră deșert
în uitare-memorie
zi și noapte
sub piatra cea roșie
se așterne un strat de praf roșu
piatra se înconjură de viitorul deșert
zi și noapte
sub piatra verde
se așterne un strat de praf verde
piatra se înconjură de viitorul deșert
noapte zi
sub piatra roz
se așterne un strat de praf roz
zi noapte
noapte zi
se așterne viitorul tuturor pietrelor
poezie de Marlena Braester din Uitarea dinainte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre deșert, citate de Marlena Braester despre deșert, poezii despre roșu sau poezii despre degete
Găsește-mi adăpost în ochii tăi de lacrimi...
Vorbește-mi mai mult de eternitate
Pe patul de spital cu ziduri reci, crăpate.
Nu-mi înșira cuvinte nici rugăciuni pioase
Când moartea-mi mușcă pământul de pe oase.
Nu-mi scrijeli în piatră icoane luminoase,
Nici jurăminte seci nici îngeri de mătase.
Curând se face noapte în schitul de zăpadă,
Iar zeii mei de fildeș în veacuri or să cadă.
Nu voi să știu nimic de rana ce mă doare
Pe patul de spital cu ziduri reci și goale,
De calendarul ce mâine nu mi-e de folos,
De versul cel amarnic la vremea care a fost.
Găsește-mi adăpost în ochii tăi de lacrimi,
Nu vreau nici liturghii nici ode după datini.
Cu ultimul amurg semnează-mi cerul nopții,
Închină-mă cu tine, duios refren al morții.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Poezii Demodate, 2014
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre zăpadă, poezii despre versuri, poezii despre promisiuni sau poezii despre poezie
Sărută copile
Când vine vara și pâinea-n câmp dospește,
Cireșele se coc și soare dogorește,
Tu copile, cerul senin îl privește
Și celui de sus, din suflet mulțumește.
Când te scoli în fiecare dimineață
Sărută părinții! Că ei ți-au dat viață.
Sărută pământul care te hrănește,
Sărută apa că setea-ți potolește.
Sărută lumina care te-ncăzește,
Sărută și vântul când te răcorește.
Sărută copacul care te umbrește,
Sărută și floarea care înflorește.
Sărută chiar ploaia când te limpezește.
Sărută copile! Sărută copilărește.
poezie de Dumitru Delcă (12 mai 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet sau poezii despre mulțumire

Lăcașul tinereții
Copilul din tine nu înțelege
De ce lăcașul lui îmbătrânește,
Nici la joacă nu-l poftește,
Nici în oglindă nu se privește,
Nici măcar nu îi zâmbește
Când El basme ii cerșește.
Doar muncește și muncește,
Nici un pic nu se odihnește.
Oare unde se grăbește?
Că în față n-are decât bătrânețe!
Omule, te rog oprește!
Copilul care e in tine
Mai vrea o porție de tinerețe!
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre muncă, poezii despre cerșetorie sau poezii despre bătrânețe

Noi ce facem ?
Călcăm pe frunze moarte,
În fiecare zi,
Călcăm pe noi,
Călcăm pe părinții noștri.
În fiecare zi,
Călcăm pe copii,
Călcăm pe flori.
Călcăm pe soare,
În fiecare zi,
Călcăm pe razele lui,
Și nu se supără,
Nici el, nici florile.
Călcăm pe iarbă
Și pe pământul
Din care crește,
Și nu se supără,
Nici ea, nici pământul.
Frunzele, nici ele nu se supără,
Sau cel puțin nu spun.
Copii și părinții se supără oare?
Iar noi, noi ce facem?
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze
... (fără titlu)
Văd în fața doi omuleți
Frumoși, în iarnă îmbrăcați.
Nu sunt, cum ați crede, doi băieți
Și nici doi oameni mai curați.
Sunt doar doi îndragostiți,
Cu cerul drept părinți,
Ce stau drăguț îmbrațișați,
De căldură, frați...
Nu pot crede când îi văd
Cum iubire își rostesc
În timp ce lumea toată
Pare că pe ei se lasă...
"Să mă simt eu, oare, neîndreptățit
Când de viață am fost chiar răsplătit?
Să mai spun că n-am nimic,
Când trecutul mi-a fost darnic?"
Stau și mă întreb, uitându-mă în gol...
De parcă ar trece secol după secol,
"Este oare fericirea selectivă
Sau îmi intră mintea în derivă?"
poezie de Costel Obadă (20 decembrie 2012)
Adăugat de Costel Obadă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre răsplată, poezii despre iubire, poezii despre iarnă, poezii despre generozitate, poezii despre fericire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?