Am ajuns până acolo încât adevărata "viaţă vie" o considerăm aproape ca o muncă, aproape ca pe o slujbă, şi suntem cu toţii de acord în sinea noastră că e mai bună viaţa din carte. Şi de ce ne tot frământăm uneori, ce ne tot prostim, ce tot cerem? Nici noi nu ştim ce.

Dostoievski în Însemnări din subterană
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin teama noastră, aproape că cerem subconştientului să facă în aşa fel încât să dăm greş.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La locul de muncă, în viaţa de acasă şi în activităţile noastre cotidiene suntem supuşi la o muncă interioară prin situaţiile şi oamenii ce se află în viaţa noastră la un moment dat. Oricât de anostă sau plină de nefericire pare viaţă noastră, cred cu tărie că fiecare dintre noi este exact în locul cel mai potrivit pentru el ca să trăiască experienţele şi să întâlnească oamenii care îl vor propulsa spre o viaţă mai bună.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În adevăr, omul ignorant, pe lângă că este tulburat în multe chipuri de cauzele externe şi nu ajunge niciodată la adevărata linişte sufletească, trăieşte aproape neştiutor de sine, de Dumnezeu şi de lucruri, aşa încât încetează de a suferi numai atunci când încetează de a nu mai fi. Înţeleptul, dimpotrivă, întrucât îl considerăm ca atare, aproape că nu se tulbură sufleteşte, ci fiind printr-un fel de necesitate eternă conştient de sine, de Dumnezeu şi de lucruri, nu încetează niciodată să existe şi să se bucure totdeauna de adevărata linişte sufletească.

Baruch Spinoza în Etica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara iar

Nu-i pisiceală, ci langoarea din zilele de vară, valurile de căldură în care lucrurile par altfel, se distorsionează, aproape te fărâmă.
Trecem graniţa şi Moldova de partea cealaltă e captivă într-o buclă temporală,
câmpii uscate se întind sub privirile tale nostalgice,
ne sufocăm,
cerem air con de la domnu' şofer şi ni se dă,
cerem o soartă mai bună pentru toţi
şi cine suntem noi să cerem asta.

Nu-i trist de tot,
pe unele străzi, în unele case, se aprinde,
ca un neon, uneori, fericirea.

Suntem acasă la tine,
stăm liniştiţi, ne balansăm într-un leagăn improvizat,
o boare de vânt ne mângâie pielea arsă,
ne promitem chestii mici, realizabile.
Îmi spui poveşti
din trecut, chicotim şi
ne doare,
mă duci şi pe mine acolo, vom fi bine.

E vară iar, o vară în care totul pare posibil,
cu zgomot de motor
şi şantier,
bâzâit de ţânţari şi fapte eroice,

e vară şi suntem din nou
copilaşii părinţilor noştri.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara şi noi

Nu-i pisiceală, ci langoarea din zilele de vară, valurile de căldură în care lucrurile par altfel, se distorsionează, aproape te fărâmă.
Trecem graniţa şi Moldova de partea cealaltă e captivă într-o buclă temporală,
câmpii uscate se întind sub privirile tale nostalgice,
ne sufocăm,
cerem air con de la domnu' şofer şi ni se dă,
cerem o soartă mai bună pentru toţi
şi cine suntem noi să cerem asta.

Nu-i trist de tot,
pe unele străzi, în unele case, se aprinde,
ca un neon, uneori, fericirea.

Suntem acasă la tine,
stăm liniştiţi, ne balansăm într-un leagăn improvizat,
o boare de vânt ne mângâie pielea arsă,
ne promitem chestii mici, realizabile.
Îmi spui poveşti
din trecut, chicotim şi
ne doare,
mă duci şi pe mine acolo, vom fi bine.

E vară iar, o vară în care totul pare posibil,
cu zgomot de motor
şi şantier,
bâzâit de ţânţari şi fapte eroice,

e vară şi suntem din nou
copilaşii părinţilor noştri.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ajuns până acolo încât acum mă gândesc că uneori iubirea constă în dreptul de a-l tiraniza pe cel iubit, drept pe care el ţi-l dă de bunăvoie. În visurile mele de taină, nici nu puteam să-mi imaginez iubirea altfel decât ca pe o luptă, ea începea mereu cu ura şi se încheia cu o supunere morală, dar mai apoi nici nu mai puteam să-mi imaginez ce să fac cu obiectul supus.

Dostoievski în Însemnări din subterană
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino mai aproape

Vino mai aproape...
Pajişti de stele-ntre noi...
Noapte de vară
Împărăţind ancestrală.

Vino mai aproape...
Câmpuri cu maci şi-amintiri
Mângâie clipa,
Timpu-şi întinde aripa.

Vino mai aproape...
Păduri de verde-aburind,
Spre dimineaţă
Îndreaptă a noastră viaţă.

Vino mai aproape...
Stau licuricii covor...
A mea lumină
Să fii mereu, fără tihnă.

poezie de Mugurel Puşcaş
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă sunteţi bolnavi, înseamnă că aţi întreţinut o stare de dezordine în voi: aţi hrănit anumite gânduri, anumite sentimente, anumite atitudini şi acestea au ajuns să se reflecte asupra sănătăţii voastre. Cea mai bună armă împotriva bolii este armonia: zi şi noapte gândiţi-vă să vă sincronizaţi, să vă puneţi în acord, să fiţi în corespondenţă cu întreaga viaţă, viaţa nelimitată, viaţa cosmică. Aceasta înseamnă adevărata armonie. A te armoniza cu câteva persoane: cu soţia sau soţul, copiii, cu părinţii, cu vecinii, cu prietenii, este totuşi insuficient. Trebuie să fiţi în acord cu viaţa universală.

Omraam Mikhael Aivanhov în Armonie şi sănătate
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem cu toţii banali. Suntem cu toţii plictisitori. Suntem cu toţii spectaculoşi. Suntem cu toţii îndrăzneţi. Suntem cu toţii timizi. Suntem cu toţii eroi. Suntem cu toţii neajutoraţi. Depinde doar despre ce zi discutăm.

citat din Brad Meltzer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de aproape

Poate că eşti
atât de aproape
încât
aş putea să întind mâna
şi să te ating.
Poate că eşti
atât de aproape
încât
aş putea
să deschid ochii
şi să te văd.
Poate că eşti
atât de aproape
încat
aş putea
să-ţi vorbesc
şi să te ascult.
Poate că eşti
atât de aproape
încât
aş putea
să-ţi citesc gândurile
şi să te'nţeleg.
Poate că eşti
atât de aproape
încât
aş putea
să-ţi simt adierea
şi să o opresc.
Poate că eşti
atât de aproape...

poezie de Lia Albu
Adăugat de Lia Albu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea bate rău cordul

Iubirea noastră bate, rea, corduri,
La cele două, sigur, mă refer,
Ce prin artere pulsează noduri,
Venele noastre-s albe de la ger.

Iubirea noastră bate un rău cord:
Inima mea, taler cu două feţe;
Cu ea nici ea nu este de acord,
Şi-o dă cu foc afară, să îngheţe.

Iubirea noastră bate un record
Al rezistenţei jarului în scrum;
Cu ea nici noi nu suntem de acord,
Iar fără ea, nu suntem nicidecum.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (3 ianuarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început

La început,
nu ne acopereau nici griji şi nici nevoi.
Eram ca fraţii. Ne ajutam între noi.
Trăiam cu toţii, în bună înţelegere.
Ne durea pe toţi, o cât de mică pierdere.
Toţi aveam pe masă, aceleaşi bucate.
Toţi ne bucuram de multă libertate.
La început eram cu toţii oameni.
Astăzi am uitat să mai fim oameni.
Am fost cu toţii oameni până când,
rasa ne-a înstrăinat.
Am fost cu toţii oameni până când,
credinţa ne-a separat.
Am fost cu toţii oameni până când,
politica ne-a despărţit.
Am fost cu toţii oameni până când,
averile ne-au învrăjbit.
Astăzi nu mai suntem oameni.
De ce ne-am înrăit?
Fiindcă astăzi,
am uitat să mai fim OAMENI.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi trăim într-o molatecă lenevie, mult prea lent, cuprinşi parcă de inerţie!... Noi toţi suntem atât de nemulţumiţi de soarta noastră, încât ne e silă de viaţă!

Dostoievski în Nopţi albe, A doua noapte (1848)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi viaţa

Şi viaţa care merge înainte
şi fără tine, şi fără tine, şi fără tine
triumfătoare viaţă pe ruine,

pe oase şi pe părul tău de lună,
pe ceea ce a fost şi nu e,
pe ceea ce coboară, pe ce suie,

pe ceea ce nici nu ştim dacă e,
pe ceea ce nici nu ştim dacă a fost,
şi cu ce rost, şi cu ce rost, şi cu ce rost,

pe ceea ce ai vrea să întorci şi nu se poate,
pe ceea ce-i aproape şi-i departe,
pe ceea ce desparte.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi... suntem români!?

Ni s-a urcat burta la cap
Şi mâinile-s cu ghiuluri grele.
Credinţa a devenit păcat
Şi obrazul s-a-ngroşat de piele!

Vedem prin ceaţă atât de aproape,
Toţi cataractici de interese;
Copiii... diplome, nu tu carte,
Copiind... nume şi adrese.

Nu ştim că ţara-i un pământ
Şi n-are singură avut
De nu e muncă, zel, cuvânt?...
Patriotism e-n... prefăcut!

Minţiţi şi în amor, pedeapsă,
Tot nu ne-am lecuit de rău;
La praf de puşcă suntem capsă
Şi-n ochi îl vrem, chiar de-i călău!?

Redezgropăm vicleni parşivi,
În zâmbete specialişti;
Plini de emfaze, guralivi
Hidoşi... Noi, neocomunişti!

Inertă, mintea nu ne duce
Nici cât pe-un melc, de atâtea bale!
Doar ştim să facem semn de cruce
La moaşte, sau când dăm de "boale"!?

Parc-am fi neam de cerşetori,
Că nu ştim ce e sacrificiu;
Să dai ce poţi, muncind din zori
Şi hoţi să bagi la zdup, 'n ospiciu!

Ne păcălim, quaternal ciclu,
Cu aceleaşi lepre stând la pândă
Să-şi facă din viaţă un periplu
Pentru-ngrăşat în burţi şi-n pungă!

N-avem decât gustul de sânge
În răzbunări, mistici păgâni,
Cu crez că a sâmbetei apă tot curge
Schimbând stăpâni, cu alţi stăpâni.

Hlizim a proşti văzând călăul
Mascat mereu şi suntem orbi,
Neştiind că noi le suntem răul
Şi el e-un alt corb, printre corbi.

Tot clevetim şi nu înţelegem
Cu toţii acum suntem la fel,
Cum nemţi, francezi! Putem să dregem
Greşeli!... Facem un Turn Eiffel?!?

Dar nu, c-avem rău de-nălţime
Şi-ntr-o mocirlă ne iubim;
Narcisişti, top frumoşi, sclipime
Ne-auto-apreciem!?... Minţim!!!

Avem imens tupeu în toate;
Dăm "Paşaport de România",
Crezând că tot e-un dat din coate,
"Învăţând " pe alţii... cu tăria!?

E timpul scurt să ne trezim,
Să învăţăm ce-i spirit civic;
Să cerem mai puţin! Să fim;
Om doar şi mai puţin... partinic!!!

M-am săturat de manifeste
Ce scriu şi nimeni nu citeşte!
C-aşa suntem; "Ori, cine este
Ăl de ne spune? Ce vorbeşte?

... Că noi ştim tot! Ce ne prosteşte?"

Am şi răspunsul pregătit,
Că ştiu de-acum reacţiunea;
"Uşor să spui, să ceri citit!..."
Ba nu, c-am şi-alta, naţiunea!...

... Ce-i tot la fel de mică, mare,
Dar şi-a făcut ţară de vis;
O uriaşă, nu oricare!
Prin cinste, fără compromis!

... Eu, un de-al ei! Nu un pros(t)cris!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştim că dincolo de imaginea revelată a realităţii, există o alta, mai aproape de realitate, şi dincolo de aceasta o alta, şi tot aşa până la adevărata imagine a realităţii, absolută şi misterioasă, dar pe care nimeni nu o va vedea vreodată, sau poate până la descompunerea oricărei imagini şi a oricărei realităţi.

citat clasic din Michelangelo Antonioni
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spaniolii n-au ştiut niciodată prea bine ce-i cu ţara asta şi i-au zis Eldorado, iar un englez pe care îl chema Raleigh chiar a şi ajuns, acum vreo sută de ani, până pe aproape; dar cum suntem înconjuraţi de stânci şi de prăpăstii greu de trecut, am scăpat până azi de lăcomia naţiunilor Europei care sunt, nu ştiu de ce, foarte ahtiate după pietrele şi după tina pământului nostru, în aşa hal încât ar fi în stare să ne ucidă pe toţi.

Voltaire în Candid sau Optimismul (1759), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

În decembrie, noi am propus la Washington să încheiem un acord economic pe termen lung. Noi suntem gata să începem tratativele. M-am gândit şi eu să propun realizarea unui asemenea acord. Desigur, sunt de acord să încheiem şi o înţelegere referitoare la facilităţile de ordin tehnic.
Dorim, însă, şi un acord de colaborare economică şi tehnico-ştiinţifică pe termen lung. Avem asemenea acorduri cu aproape toate statele din Europa Occidentală.

Nicolae Ceauşescu în Dialogul româno - american: N. Ceauşescu - Henry Kissinger, Secretar de Stat al SUA, Vizita în Bucureşti a Delegaţiei de Stat SUA (3 noiembrie 1974)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omenirea este un amestec ciudat de sori şi pietre de o varietate atât de infinită încât nu mai ştim unde un om încetează să mai fie piatră şi devine soare. Nu ştim nici măcar dacă sorii au fost creaţi pentru nevoia pietrelor de a fi încălzite sau pietrele pentru nevoia sorilor de a răspândi căldură. Ştim numai că, sori ori pietre, suntem cu toţii fără rost în lume de îndată ce rămânem unii fără ceilalţi.

citat clasic din Panait Istrati
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

omenire

Omenirea este un amestec ciudat de sori şi pietre de o varietate atât de infinită încât nu mai ştim unde un om încetează să mai fie piatră şi devine soare. Nu ştim nici măcar dacă sorii au fost creaţi pentru nevoia pietrelor de a fi încâlzite sau pietrele pentru nevoia sorilor de a răspândi căldură. Ştim numai că, sori ori pietre, suntem cu toţii fără rost în lume de îndată ce rămânem unii fără ceilalţi...

definiţie celebră de Panait Istrati
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!