În adevăr, omul ignorant, pe lângă că este tulburat în multe chipuri de cauzele externe şi nu ajunge niciodată la adevărata linişte sufletească, trăieşte aproape neştiutor de sine, de Dumnezeu şi de lucruri, aşa încât încetează de a suferi numai atunci când încetează de a nu mai fi. Înţeleptul, dimpotrivă, întrucât îl considerăm ca atare, aproape că nu se tulbură sufleteşte, ci fiind printr-un fel de necesitate eternă conştient de sine, de Dumnezeu şi de lucruri, nu încetează niciodată să existe şi să se bucure totdeauna de adevărata linişte sufletească.

Baruch Spinoza în Etica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea încetează să mai fie un demon numai atunci când încetează să mai fie un zeu.

citat din Denis de Rougemont
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La o desăvârşită linişte şi mulţumire sufletească ajunge de obicei numai mediocritatea, care se divinizează pe sine însăşi.

aforism celebru de Lucian Blaga din Pietre pentru templul meu (1920)
Adăugat de Cabiaglia Savin
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Lumea lui Dumnezeu, compasiunea e fă­ră de sfârşit, dragostea nu încetează niciodată, răbdarea nu se termină niciodată. Numai în lumea omului, bunătatea este limitată.

Neale Donald Walsch în Conversaţii cu Dumnezeu, volumul II (1997)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare faptul de A-Fi încetează atunci când mintea încetează să mai fie funcţională?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu există în mod necesar. Negând această frază negăm existenţa lui Dumnezeu, deoarece natura substanţei nu poate fi gândită fără ca să existe întrucât substanţa este cauza ei însăşi.

Baruch Spinoza în Etica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu nu încetează niciodată să ne ierte, niciodată!... Dar noi, uneori, încetăm să cerem iertare.

citat din Papa Francisc
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când sufletul se concepe pe sine şi puterea sa de a lucra, el se bucură; căci sufletul se contemplă pe sine cu necesitate, când concepe o idee adevărată sau adecvată. În adevăr, sufletul concepe unele idei adecvate.

Baruch Spinoza în Etica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încetează doar de a mai judeca, încetează să mai găseşti vinovaţi, încetează de a-ţi mai impune aşteptările, voinţa, modul tău de a interpreta, de a-ţi imagina realitatea şi vezi ce se întâmplă.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afectul care este o pasiune, încetează de a mai fi pasiune de îndată ce ne formăm despre el o idee clară şi distinctă.

Baruch Spinoza în Etica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Le-aş dovedi oamenilor cât greşesc gândind că încetează să iubească atunci când îmbătrânesc, fără să ştie că îmbătrânesc numai când încetează să iubească.

citat celebru din Gabriel Garcia Marquez
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când viitorul încetează să existe propriu-zis (de fapt, el nu există niciodată, fiind doar presupus), trebuie să reuşeşti să-ţi creezi microaşteptări, microaşteptări cu aparenţe vag plauzibile, complet ireale.

citat din Matei Călinescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am mai văzut pe nimeni ca tine, jur, tu când iubeşti parcă te muţi în omul ăla, îţi vinzi viaţa ta dinainte pe nimic şi te miri că mereu suferi şi că niciodată nu-ţi găseşti locul. Locul tău nu e în alt bărbat, ci lângă el, el n-ar trebui să fie soarele din universul tău, ci doar o fiinţă, ca tine, care trăieşte sub acelaşi soare. Cum naiba să-ţi mai spun? Şi încetează cu plânsul, am ajuns să te cunosc după cearcăne, nu după chip.

Mihaela Rădulescu în Întreabă-mă orice (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se numeşte îngâmfare acela care depreciază în chip nejust pe ceilalţi, şi de aceea, trebuie să definim îngâmfarea drept bucurie care se naşte din credinţa falsă prin care un om se socoteşte superior altora. Iar desconsiderarea de sine, trebuie definită drept tristeţea care se naşte din credinţa falsă prin care un om se socoteşte inferior celorlalţi. De aceea, se poate concepe uşor de ce omul îngâmfat este cu necesitate invidios şi de ce îi place să fie înconjurat numai de acei care se poartă după gustul sufletului său neputincios şi, astfel, din prost îl fac nebun. Deşi desconsiderarea de sine este contrară îngâmfării, totuşi cel umil este foarte aproape de cel îngâmfat. Căci, tristeţea lui se va alina, cu alte cuvinte se va bucura, când închipuirea lui se va desfăta privind viciile altora, şi dimpotrivă se va întrista cu atât mai mult, cu cât se va crede inferior altora.

citat celebru din Baruch Spinoza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu încetează să fie distractivă atunci când oamenii mor, la fel cum nu încetează să fie serioasă atunci când oamenii râd.

citat celebru din George Bernard Shaw
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărata iubire sau prietenie nici moartea nu le poate face să dispară. Unii câini încetează să mai mănânce şi mor pentru prietenul lor, omul.

Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Succesul este acea linişte sufletească obţinută ca rezultat direct al mulţumirii de sine: atunci când ştii că ai depus întregul efort pentru a face bine şi pentru a deveni atât de bun pe cât eşti capabil să fii.

citat clasic din John Wooden
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numeroşi indivizi nu reuşesc niciodată să-şi stăpânească teama de a pierde dragostea, a se simţi iubiţi fiind pentru ei o necesitate insurmontabilă; ei persistă deci să se comporte din acest punct de vedere, ca nişte copii. În mod normal, frica de supraeu nu încetează niciodată, pentru că teama conştiinţei se vădeşte indispensabilă pentru menţinerea raporturilor sociale.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce vede Nevăzutul, atunci când priveşte văzutul, se vede pe Sine. Căci privitorul este Una cu ceea ce priveşte, iar ceea ce vede atunci când priveşte, îi arată privitorului locul din care priveşte. Privirea din spatele privirii devine activă odată cu Întoarcerea la Linişte, pentru că Liniştea trezeşte cele mai profunde taine ale fiinţei. Locurile interioare, care n-au fost vizitate niciodată, ies la suprafaţă prin intermediul Liniştii, deoarece, în Linişte, tot sunetul se aude mai clar. Şi, la nivelul său de bază, întreaga creaţie este sunet. De aceea, cel ce se scufundă conştient în Oceanul de Linişte, va cunoaşte cu adevărat aspectele cele mai fine ale sunetelor întâlnite. Liniştea nu e o stare, o emoţie, sau un sentiment. Liniştea este dincolo de orice simţ, în spatele oricărei creaţii. Liniştea nu e o vibraţie sau o energie, ci este sursa vibraţiei - sursa undei - sursa sunetului. Iar când te întorci la sursa realităţii tale, conţinutul realităţii tale va îmbrăca straiele Liniştii din care provine, deoarece, înainte de sunet, a fost Linişte. Şi este în continuare, căci Liniştea nu dispare atunci când e acoperită de sunet, iar sunetul care devine conştient de Liniştea din care a răsărit, devine conştient de Sine - de faptul că este Una cu Liniştea.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Introducere
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar în singurătate şi în clipe de linişte deplină omul se descoperă pe sine, adevărata sa formă despre care n-a ştiut nimic.

Marius Torok
Adăugat de Marius Torok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ajuns până acolo încât adevărata "viaţă vie" o considerăm aproape ca o muncă, aproape ca pe o slujbă, şi suntem cu toţii de acord în sinea noastră că e mai bună viaţa din carte. Şi de ce ne tot frământăm uneori, ce ne tot prostim, ce tot cerem? Nici noi nu ştim ce.

Dostoievski în Însemnări din subterană
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!