Werther: Cu braţele deschise stăteam pe marginea abisului şi respiram mireasma din adâncuri. Vai, şi n-am putut să ridic piciorul şi să pun capăt tuturor chinurilor!...

replică celebră din romanul Suferinţele tânărului Werther de Goethe (1774)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Continuum

"Cu braţele deschise stăteam pe marginea abisului şi
respiram mireasma din adâncuri. Vai, şi n-am putut să ridic piciorul şi să pun
capăt tuturor chinurilor!" - Goethe

viaţa te leagă la ochi şi îţi pune trapezul în mână
că vrei că nu vrei e un număr nou
cu sau fără plasă
că vrei că nu vrei începe muzica
începi să cânţi
what the hell am I doing here

când ţi-e frică de foc şi de tigri
nu înţelegi bine versurile şi ritmul
dar îţi aşezi cu graţie talpa pe ultima gură de aer
simţi cum emoţiile îţi umplu porii
curgând printre buze şi degete,
cum oamenii intră şi ies din tine
ca printr-o sită
şi nu ai cum să îi opreşti
şi eşti şi nu eşti când trăieşti şi nu trăieşti cu ei şi fără ei

şi chipul tău blând şi crud
acum întuneric acum lumină
acum coboară acum urcă
în lumina reflectorului
ţinând în dinţi sufletul ca pe un
pui de animal sălbatic în mijlocul vâltorii

te bălăngăni în vid
între a fost şi n-a fost
între aproape şi departe
între trecut şi prezent
sub ochii lacomi şi goi ai publicului
care au plătit să te admire căzând

dar ei nu îţi pot vedea inima
cu muşchii ei din metal încins
nu îţi pot gusta frica de tigri şi foc
scurmând în vene
nu îţi pot auzi speranţa
horcăind noaptea în coşul pieptului

că vrei că nu vrei numărul se va termina
nu te vei mai ţine de nimic
vei oferi reverenţe şi zâmbete tuturor
îţi vei aduna florile aplauzele şi ultimele puteri
îţi vei mângâia pe cap tigrii rânjind în jurul focului
şi îţi vei pune ceasul să sune
pentru a doua zi

poezie de Corina Gina Papouis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Werther: Nu, Lotte, n-am să te mai revăd niciodată!
Lotte: De ce? Poţi şi trebuie să mă mai vezi, Werther, numai că e nevoie să te stăpâneşti! O, de ce oare a trebuit să te naşti cu firea asta violentă, cu pasiunea asta nestăpânită care te face să nu mai laşi din mână ce ai apucat o dată? (luându-l de mână) Te rog, stăpâneşte-te! Mintea dumitale, cunoştinţele, talentele dumitale nu-ţi oferă oare atâtea bucurii? Fii bărbat! Uită dragostea asta pentru o fiinţă care nu poate să facă altceva decât să te compătimească!

replici celebre din romanul Suferinţele tânărului Werther de Goethe (1774)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Mă cred fluturele ce stă nemişcat pe piciorul tău..."

ai spus
iar lumea din jurul meu
a devenit atât de mică
încât
m-am simţit inutilă
cu braţele moi
cu tâmplele zvâcnind de durerea cuvintelor tale
şi când n-am putut să mai respir
am închis ochii
de parcă sub pleoapele mele
se ascundea
o grădină imensă
unde strigătele stau suspendate

şi vezi tu
mă tem să te crezi fluture
că toamna fluturii trec în uitare
şi nu vreau să îmi fie dor
nu încă
pentru că n-am apucat
să gustăm
din întâmplarea noastră
ca dintr-un fruct zemos
şi să ne limpezim poveştile
să ne ştergem braţele
de sânge
să alergăm desculţi prin toate visele
ca şi când tot ce am trăit până acum
a fost nimic

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Werther: Inima aceasta e acum moartă.

replică celebră din romanul Suferinţele tânărului Werther de Goethe (1774)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Werther: Mi-e frică de mine însumi.

replică celebră din romanul Suferinţele tânărului Werther de Goethe (1774)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Werther: Fă-ţi fericit îngerul! Şi Domnul să te binecuvânteze!

replică celebră din romanul Suferinţele tânărului Werther de Goethe (1774)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Werther (către Wilhelm): Prezenţa ei, destinul ei, participarea ei la destinul meu, toate astea îmi storc şi ultimele lacrimi din creieru-mi pustiit. Să ridic perdeaua şi să trec după ea, asta e tot! Şi ce atâta şovăire şi tărăgăneală! Pentru că nu se ştie ce este dincolo de ea? Şi nimeni nu se mai întoarce? O însuşire caracteristică a spiritului nostru este aceea de-a bănui că e numai tulburare şi întunecime acolo unde nu ştim lămurit ce este.

replică celebră din romanul Suferinţele tânărului Werther de Goethe (1774)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Werther: Propria-mi inimă, sărmana, care e mai bolnavă decât mulţi din cei ce zac pe patul de suferinţă...

replică celebră din romanul Suferinţele tânărului Werther de Goethe (1774)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adesea ne bem cafeaua cu frişcă chiar la marginea lui, a abisului...

Andrei Belîi în Petersburg (1999)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albert: Un om târât de pasiunile lui îşi pierde mintea şi trebuie privit ca un om beat, ca un nebun.
Werther: O, voi oamenii cuminţi!

replici celebre din romanul Suferinţele tânărului Werther de Goethe (1774)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te opreşti la marginea abisului din tine, înţelegând că mai departe e sufletul...

citat din Pablo Gonzales
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Werther: Doamne! Asta-i soarta pe care ai dat-o oamenilor; ei nu sunt fericiţi decât atunci când îşi pierd minţile.

replică celebră din romanul Suferinţele tânărului Werther de Goethe (1774)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Werther: Şi ce dacă Albert e soţul tău? Soţ! Să fie oare un păcat pe lumea aceasta că eu te iubesc şi că vreau să te smulg din braţele lui? Păcat? Bine. Mă pedepsesc pentru asta. Am gustat acest păcat în toată voluptatea lui cerească, am sorbit în inima mea balsam de viaţă şi vlagă. Din clipa asta eşti a mea! A mea, o, Lotte! Eu mă duc înainte, mă duc la părintele meu, la părintele tău! Lui vreau să mă tângui, şi El mă va mângâia până când vei veni şi tu, iar eu voi zbura să te întâmpin şi voi rămâne cu tine în faţa infinitului, în îmbrăţişări veşnice.

replică celebră din romanul Suferinţele tânărului Werther de Goethe (1774)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu îţi închide braţele în faţa unei nenorociri... Cel mai mare om de pe pământ a murit cu braţele deschise.

citat celebru din Bob Marley
Adăugat de Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Werther: Singurătatea e pentru sufletul meu un balsam delicios în ţinutul acesta paradisiac, şi anotimpul tinereţii încălzeşte din belşug inima mea, ades înfiorată de frig.

replică celebră din romanul Suferinţele tânărului Werther de Goethe (1774)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui I.M. Sadoveanu, pe marginea unei fotografii în care semăna cu Goethe

Goethe seamănă, îţi pare,
Cu distinsul criticastru;
Doamne câtă depărtare,
De la critic pân-la astru!

epigramă de Ion Minulescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iadul începe în ziua când Dumnezeu ne acordă o viziune clară tuturor, a lucrurilor pe care le-am fi putut realiza, a tuturor darurilor pe care le-am irosit, a tuturor lucrurilor pe care am fi putut să le facem, dar nu le-am facut.

citat din Gian Carlo Menotti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Werther: Ce puţin putem însemna unii pentru alţii. Ah! iubirea, bucuria, căldura şi voluptatea, pe care eu nu le am, celălalt nu mi le va da, iar eu, cu o inimă plină de fericire, nu voi ferici pe celălalt.

replică celebră din romanul Suferinţele tânărului Werther de Goethe (1774)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gazdă primitoare

m-ai alungat din visul tău
rămas fără acoperiş deasupra sufletului
adun toate gândurile singura mea avuţie
în bocceluţa de pribeag

umbra teiului zâmbeşte
opreşte-te călătorule
să-ţi tragi un pic sufletul

derulez filmul ecoului de argint
al zorilor de zi preaplin
de mireasma îndemnului la drum
pornesc înspre crepuscul
care mă aşteaptă cu braţele deschise

poezie de Ion Răşinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunătoarea

Stăteam frumos la zid aşteptându-mi credinţa.
Ce linişte frunzărea prin cazmale.
La un război de ţesut
graurii deşirau fiinţa
şi îşi lăsău din Lună bale.
Stăteam pe vine
sau nu vine
plutonul angajat de stat
într-un scaiet să îşi încarce
duhoarea noastră ce-am lăsat.
Şi-am zis atunci!
Rămâi cu bine
dimineaţă
fiindcă venim să-ţi facem dar
ce-n suflet buze cu dulceaţă
sărută-n taină un altar.
Stăteam frumos şi m-aşteptam să vin
Să vin...
din suflet un pahar de suflet
să mi-l ridic
şi să-l închin
să trag în mine cu un cuget!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!