Sunătoarea

Stăteam frumos la zid aşteptându-mi credinţa.
Ce linişte frunzărea prin cazmale.
La un război de ţesut
graurii deşirau fiinţa
şi îşi lăsău din Lună bale.
Stăteam pe vine
sau nu vine
plutonul angajat de stat
într-un scaiet să îşi încarce
duhoarea noastră ce-am lăsat.
Şi-am zis atunci!
Rămâi cu bine
dimineaţă
fiindcă venim să-ţi facem dar
ce-n suflet buze cu dulceaţă
sărută-n taină un altar.
Stăteam frumos şi m-aşteptam să vin
Să vin...
din suflet un pahar de suflet
să mi-l ridic
şi să-l închin
să trag în mine cu un cuget!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stăteam într-un loc înalt

Stăteam într-un loc înalt
Şi-am văzut, mai jos, mulţi diavoli
Alergând, ţopăind
Şi petrecând înconjuraţi de păcate.

Unul mi-a aruncat o privire, rânjind,
Şi m-a strigat, "Prietene! Frate!"

poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altar de suflet e iubirea

Altar de suflet e iubirea
Şi mă închin la sânul ei
De când mă-nfăş în amintirea
Luminilor din ochii tăi.

Pe buzele râvnind de doruri,
Izvor de fragedă dorinţă,
Las luna în ascunse storuri
Cu braţul plin de romaniţă

Să facem cruci într-o clipită,
Cochetărie prinsă-n noi,
Unde doar noaptea e gravidă
Uitată-n vraja dintre ploi.

Altar de suflet e iubirea,
Mă tot închin la sânu-i sfânt,
Atâta cât zădărnicirea
Mai lasă îngeri pe pământ!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu credinţă-n suflet

Credinţa pătrunsă în suflete senine
aduce împăcarea şi-n suflet la mine.
Mă învaţă să iert,
mă învaţă să iubesc
frumuseţea cu tot ce e lumesc.
Credinţa mă înalţă.
Am suflet mai curat.
De gânduri negre, rele,
mă simt eliberat.
Cu credinţă-n suflet
lumină am primit.
M-am liniştit în cuget,
mă simt mai împlinit.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau război...

Nu vreau război, că nu mai am ghiulele,
Deşi sunt pentru asta instruit,
Azi "răul" zboară, chiar şi printre stele,
Vreau linişte şi pace, un suflet liniştit.

Căci tu eşti dintre toate, Steluţa cea aleasă,
În ochii mei apari, Simbolul veşnic sfânt,
Te chem să vii, să-mi fii a mea mireasă,
De-a pururi împreună, s-avem un legământ.

Nu vreau război când am pierdut bătaia,
De şi sunt mai puternic, cum nu-ţi vine să crezi,
În minte am credinţa, în suflet e văpaia,
Ce-adesea te îmbie să vii şi... O să vezi.

Nu vreau război, că nu mai am ghiulele,
Deşi sunt pentru asta instruit.
Hai să zburăm, s-ajungem printre stele,
Poate acolo vom avea, un suflet liniştit.

O linişte deplină în sufletele noastre,
Cu ea putem învinge, cea mai vestită oaste.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de dor - antologie (3 iunie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuria vine din suflet când ai împliniri. Un om cu suflet frumos o poate dărui şi celorlalţi nu numai prin mărturisire pentru împlinirile lui, ci, şi prin bucuria împlinirilor celorlalţi.

Vasilica Ilie în "Prin labirintul cuvintelor" (carte) (2013)
Adăugat de Vasilica Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anul care vine să te prindă făcând mult bine; la suflet şi trup să fii călduros şi frumos, iar dezideratele să ţi se materializeze într-un mod bănos şi spectaculos!

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suspin

Un tei în noapte palpita
Ca un plămân,
Tu ai zburat, cu gura ta,
Ca un lăstun.

Ţii minte când stăteam sub tei
La ceas târziu?
Te oglindeai în ochii mei,
Acuma ştiu

Că scrisă mi-ai rămas în ei
Şi de neşters.
Ţii minte când şopteam sub tei
Un singur vers,

Că eşti a mea de la-nceput
La nesfârşit
Şi să-mi răspunzi nici n-ai putut,
Doar m-ai privit.

Stăteam cu tine sub un tei
Ce-n floare da.
Cuvintele nu au temei
Când nu spui: da!

Un tei prin noapte respira
Ca un plămân,
Tu ai plecat, etcaetera,
Dar eu rămân.

poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Tristele (1968)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ascult tăcerea din suflet

Mi-ascult tăcerea din suflet
Cum cântă un imn născut din Cuvânt.
Ca un "of" la răscruci, un răsuflet
Coboară cu-o gamă-n pământ.
Văzduhu înnegreşte-ntr-un urlet,
Zvârlit în adânc de-o candoare de "Vânt".
Tăcerea-şi îngână în voie, cântecul sfânt.
Sfinţit prin Cuvânt e-al cântului umblet,
Urmând spre Liman neînfrânt.

Invoc fericirea în procesul cu mine
Şi-aştept o tăcere făr' echivoc,
Ce-n liniştea densă în linişte vine
Şi-n suflet aprinde un foc...
Şi-o pace adâncă ce-n flăcări îmi ţine
Tot "chipul" "încins la mijloc";
"Ochiul", "piciorul" şi "coapsa gândirii" legate ad-hoc
De Ţelu împlinirii divine –
Prin Duhul – "Arvuna" ce suflu-mi primeşte, zălog
Pentru trupul de slavă, de "mâine".

poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieţii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa plouă că îmi vine
să beau apa de pe tine
să-mi stropeşti în suflet baltă
cât ţi-e inima de-naltă

catren de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La margine de viaţă

Stăteam aşa, smeriţi,
dezbrăcăţi de cuvinte,
privind în gol, înmărmuriţi,
dincolo de cele sfinte.

Ce frumos şi ce aproape
te-ai petrecut în mine!
eu dans, tu melodie
tu dor, eu poezie.

Ce frumos şi ce departe
m-am petrecut în ţine!
văzuţi de toţi, în toate
şi nevăzuţi de nimeni.

M-agăţ de ţine, ca de moarte!
Mă-mpingi spre soare, tenebros.
Mă vezi cum ard şi arzi în mine!
nebun şi rece, lunecos...

Să-ţi fiu călău ai vrut şi te-am ales
în pântec să te zămislesc, spre răstignire
în braţe să te strâng mai des
când sânu-mi te adapă cu iubire.

Te-nvălui iar, într-o poveste
Şi-apoi ne pierdem în nefire
Căci noaptea noastră iarăşi este
Purtată lin, spre nemurire.

poezie de Mihaela Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte-mă

Prefă-te într-o dimineaţă şi tu că mă iubeşti,
Prefă-te doar puţin, cum te prefaci demult
Şi-n dimineaţa ceea, când torni cafea în ceşti,
Priveşte-mă în ochi şi-apoi am să te-ascult...

Priveşte-mă în suflet şi minte-mă frumos,
Aşa cum m-ai minţit de multe ori probabil,
Sau spune-mi adevărul chiar dacă-i dureros,
Chinuitor şi cinic şi crud şi lamentabil.

Şi-ai să mă minţi frumos în dimineaţa grea,
Şi-am să te strâng la piept pentru ultima dată,
Cu ochii tăi frumoşi, prin aburi de cafea,
Priveşte-mă în suflet cum n-ai privit vreodată...

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie, suflet îngemănat

Te-a făurit Preabunul, cândva, fără de daltă,
Din coasta-nsfleţită a primului bărbat.
Cu-aleasă măiestrie şi drag te-a modelat
O zi şi-o-ntreagă noapte, punându-ţi laolaltă

Un trup frumos croit, cu şold de violină,
Un suflet ascunzând mult rai, dar şi infern,
Roşu liant purtând instictul tău matern
Şi, cât o potârniche, o inimă blajină.

Când te privi de-aproape păreai neterminată;
Un lut frumos lucrat, dar fără de culoare.
Cum te dorea să fii motiv de venerare,
Visa perfecţiunea prin tine-ntruchipată.

Atunci, ţi-a pus în iris mult verde din câmpii,
În păr un miez de noapte prins într-o peruzea,
Un clopot alb să-ţi bată în piept când cade-o stea
Şi pânza de-ntuneric o rupe în fâşii.

Dorind să îţi aducă speranţa mai aproape
Un curcubeu de vară ţi l-a-mpletit brăţări.
Liber să-ţi zboare visul în cele patru zări
O aripă de flutur ţi-a desenat sub pleoape.

Să poţi da foc ispitei atunci când stă la pandă,
Ţi-a creionat pe buze doi maci, în zâmbet blând.
În marea înspumată din tainicul tău gând
Ascunse o gheişă de dragostea flamândă.

Ca să-i zideşti iubirii necontenit altare
Ţi-a picurat în suflet sclipiri de diamant,
Arpegii cristaline întoarse din neant
Şi graţie de nimfă scăldându-se-n izvoare.

Te-a plămădit Preabunul din coastă de bărbat
Să-l însoţesti oriunde ca umbra lângă trup.
Să-i porţi sămânţa vieţii ca matca într-un stup
Şi să-i rămâi aproape, suflet îngemănat.

poezie de Elena Victoria Glodean (2016)
Adăugat de EliGlodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

PRIN MINTE-MI RĂTĂCESC IDEI AŞTEPTÂNDU-ŞI REGĂSIREA-N SUFLET
Prin minte-i rătăceau idei aşteptându-şi regăsirea-n suflet,
Asemenea zăpezilor di munţii Pirinei ce se transformă vara-n muget
De ape repezi, înspumate, prăvălite jos, în cataracte,
Fiinţa mea atunci îşi conturează al creaţiei mele cuget.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stăteam culcat azi-noapte...

Stăteam culcat azi-noapte lângă-o evreică slută
- Două cadavre-alături ca-ntr-un sicriu zăcând -
Şi trupul ce se vinde mi-a deşteptat în gând
O tristă frumuseţe pe care-o simt pierdută.

Întrezăream aievea fireasca-i semeţie,
Privirea care-n suflet adânc m-a săgetat,
Şi-aromitoarea boltă a părului buclat,
A cărei amintire iubirea mi-o reînvie.

Dezvăluind comoara de-ascunse dezmierdări,
Cu patimă aprinsă şi-n lungi îmbrăţişări,
Tot trupul ţi-aş cuprinde, din creştet pân-la glezne,

Dacă-ntr-o seară plânsul, ce ţi l-aş smulge lesne,
Ar adumbri o clipă, sălbatică regină,
A ochilor tăi rece şi splendidă lumină.

sonet de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Al. Hodoş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soneria

Eu nu am timp de Dumnezeu!
Dumnezeu nu are timp de mine!
Eu mă uit la mine când am timp de El
Pe El îl doare în mine de mine.
( Sună Dumnezeu la uşă... Scuze,!)
Nu am avut suflet
să-i dau
El a zis zâmbind că vine şi săptămână viitoare
Eu am zis că nu ştiu dacă trăiesc până atunci
El a zis
că bolnav nu pare!
Eu beam o bere cu Bau-Bau!
El tot se uita cu mirare.
Cu mirare i-am zis şi eu
Auzi?
Nu vrei să bei ceva
sau ceva de mâncare?

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet blând

Cine esti suflet frumos blând
Din ce astru esti întruchipat
De mi umbli prin vis si gând
Esti vântul domol cel inaripat

Si prin iubirea ta te ai înălţat
Floarea de musetel in vară
Aburul din ceaiul infierbantat
Mireasma din iubirea de seară

Lasă ti părul gălbui despletit
Elixir din aroma unei gutui
Cu parfum de musetel inflorit
Să ti acopere umărul verzui

Suflet dăruit frumos si blând
Carmă adusă pe acest pămînt
Iubeşti lumea reală plângând
Suflet predestinat si iubit

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gram de speranţă

De multe ori greşesc ş-apoi vine teama de-a vorbi,
Dar nu vreau cuvinte rele ce-n suflet te pot răni.
Alţii înlocuiesc adevărul cu minciuni în cuvinte îmbrăcate
Şi durerea este mare când se vede ca-i dreptate.
Trebuie încet, încet şi treptat să cred în tine,
Cu ale tale mustrări şi vorbe ce mă-nbie către bine,
Să cred în a ta iubire şi a noastră răbdare,
Iar dacă tu mai ai în suflet un gram de speranţă,
Vino şi-mi dă-mi o-mbrăţişare şi vino de mă iartă.
Pot să-ţi cer de azi din nou să crezi în mine,
Să mergem împreună spre ale noastre vise.
Priveşte apoi duios şi simte al meu suflet
Ş-apoi sper să merit de la tine un nou zâmbet.
Să simţi că mă iubeşti şi să fii de-acum cu mine,
Să m-ajuţi ca împreună să mergem din nou spre bine.
Că mult am căutat şi ca tine în lume nu găsesc,
Vreau împreună să luptăm şi multe-n viaţă am să reuşesc.

poezie de Eugenia Calancea (2 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Las sufletul să zboare

Las sufletul să zboare
Să ajungă în zori la tine
Corb cu penele negre,
Să zbori alături cu bine

Treci tu ape, văi adânci,
Ocoleşte vântul în tunel
E nevoie să zbori pe brânci
Tu, suflet, sclipiri de inel

Mâinile 'nalţ până la cer
Stelele luminoase chem
Parfum de trandafir ofer
Cu bine să ajungeţi vrem

Şi de o fi ca să te pierzi
În bolta cerului albastru
Eu te sfătuiesc să crezi
În luceafăr; el este astru

Cu sufletul meu a vorbit,
Prieten bun dintr-o mie
El este lumina din suflet,
Este unic într-o galaxie

Acolo tu trebuie să ajungi
Tu, suflet frumos rătăcit
De umbra lunii de ce fugi?
Vezi bine, nu e de glumit

De vei cădea iarăşi pe jos
O mână eu întind spre tine
Te iau de jos, suflet frumos
Vei fi mereu în piept la mine

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spun mării

Te bănuiam undeva,
Într-un univers paralel,
Într-o lume vecină,
Te bănuiam frumos,
Şi, i-am spus vântului
Să te caute.
Te bănuiam tandru,
Şi am rugat marea
Să-ţi şoptească dorul meu.
Te bănuiam înlăuntrul meu,
Adânc în inima mea,
Suflet geamăn
Fiinţă stelară,
Ruptă dintr-o galaxie amorfă.
Te bănui încă, frumos şi nobil,
Stând undeva,
Aşteptându-mi mângâierea.
Îndrăznesc să-i spun mării,
Toate astea,
Ea te cunoaşte,
Ţi-a simţit îmbrăţişarea,
Răsuflarea,
Pe când eu, eu te bănui.

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet, trup şi cuget

Murim în doruri multe în fiecare zi
Prin teama garnisită în inima de suflet…
Aşa poftă de sete înspre a Te iubi,
Cum dor neîmplinit ascunde al meu sunet.

Ce păcătoasă lume prin judecăţi nedrepte,
Atacă personalităţi ce nu-s ca ale lor!
Obligă minţile a deveni „corecte”
Criticând Designerul ce ne-a dat aşa zbor.

Atunci când o croială a unui om nu-ţi place,
Nu este un păcat că nu o îndrăgeşti…
Dar, te va bate Cerul când în design pui ace,
Căci tu judeci pe Cel ce te-a creat cum eşti.

N-am fost lăsaţi la fel şi asta este taina…
A nu ne-mpotrivi când altul simte acum,
Ce tu vei simţi poate, în vara ori în toamna
Altui an ce vine spulberând din fum.

Pătrunzătoare clipe în tainic de demult
Mi-au fost descoperite prin acte de spectacol…
Şi m-a durut carnal şi-am plâns cu mult mai mult,
Cu cât am înţeles că se numea miracol.

Nu ţineţi întristarea captivă în voi, care
Nu acceptaţi ce sunteţi, cu mai puţin ce-s alţii…!
Gândind că e greşit s-ai foc în exprimare,
Vă înşelaţi că-i bine a fi precum soldaţii.

Rostindu-ţi cugetarea, aşa cum eşti creat,
Domnu-ţi va zâmbi, tu ieşi din ipocrit…
Diverse simţăminte şi tot ce ai, El ţi-a lăsat
Şi le cunoaşte toate, căci şi El le-a trăit.

Şi a murit pe Cruce şi pentru a-l tău păcat,
Acolo El simţind tot ce simţim noi azi…
Cunoaşte şi te simte, căzut sau ridicat
Şi plânge odat’ cu tine când te loveşti şi cazi.

Domnul meu e mare, gigantic în iubire,
Iertare dăruind, doar să îL chemi cu suflet…
Mâhnire şi durere voieşte să aline,
Să-ţi cureţe trupul şi furtunosul cuget.

În suflet, trup şi cuget să strălucim mereu!
Eu nu scriu din poveşti sau reproduc pe unii…
Ştiu doar c-am fost atinsă adânc de Dumnezeu
Şi mi-a lăsat poruncă a învăţa nebunii.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!