Protocol matinal

nu ştiu
cuvintele au devenit
neîncăpătoare
ori noi am uitat
măsura gândului
din iluzii se nasc uneori
aşteptări malformate
straturi de ochi
sunt între tine şi eu
e ciudat cum te strecori
ca un şarpe de casă
şi cauţi sămânţa cerului
sub talpa fiecărei dimineţi.

poezie de Carmen Tania Grigore din Un sezon cât o viaţă
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efecte suprapuse

captiv între buze
numele tău
dă gust
aşteptării
în cămaşa gândului
trupul
se împuţinează
doar inima
rămâne durabilă
ca un ochi de agată
alungând uitarea.

poezie de Carmen Tania Grigore din Un sezon cât o viaţă
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sălbatecul

Şi el din mamă s-a născut
Ciudat
A plâns şi el la început
Ciudat
Cânta şi dânsul uneori
Ciudat
Sorbea mireasma şi de flori
Ciudat
Ciudat şi el îşi amintea
Ciudat
De-un feciorelnic trup de nea
Ciudat
Privea şi cerul înstelat
Ciudat
Ciudat că nu m-a devorat
Ciudat.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou de iarnă

Tablou de iarnă,
cel mai bătrân anotimp
scoţându-şi la licitaţie
hainele albe.
La-ncheieturi, toată suflarea
stă adormită-n case,
adevărate icoane
cu nimburile şterse
de fruntea mamelor.

Tablou de iarnă,
un călător înstrăinat
şi-un cal nechezând
la pieptul fiecărei case,
amândoi, străbătând
pivneţele cerului
şi toate hambarele
umplute cu fulgi
răsturnându-le în ochii noştri.

poezie de Carmen Tania Grigore
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş fi vrut să mă nasc joia

Aş fi vrut să mă nasc joia
între două anotimpuri
înfăşată în curcubeu
să am ochii sugestivi
văpăi între două eternităţi.

Calc apăsat peste nelinişte
cu mâinile desferec porţile vremii
m-ascund de truism
dincolo de zarea inimii
joc şotron cu necuprinsul.
Şi
pronia învârte roata norocului
prin facerea gândului
iar uit de ruleta rusească
cât aş fi vrut să mă nasc în mai
-Taci,
o să mi se spună.

Ciudat:
m-am născut joia?

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluctuaţii cotidiene

viaţa are preţ
de o clipă
incoruptibilă este
doar moartea
ea acceptă un singur ort
şi acela
plătit în prezenţa
îngerilor.

poezie de Carmen Tania Grigore din Un sezon cât o viaţă
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământu-mbrăţişării noastre

uneori te mai gândesti la mine
şi-atunci îmi pierd memoria
şi nu ştiu unde şi de ce-am plecat
uneori mă mai gândesc la tine
şi-atunci o vână-albastră în tâmplă
ţi se sparge
uneori te mai gândeşti la mine
şi-atunci când iarna vine
cad în fântânile-ngheţate
uneori mă mai gândesc la tine
şi-atunci plesnesc oglinzile
în întunericul odăii tale
uneori te mai gândeşti la mine
şi-atunci în jurul unui bloc de piatră
mă simt un nor de sânge-n mâini cu daltă
uneori mă mai gândesc la tine
şi-atunci ţi se preface mâna-n scrum
cuvintele pe pagini singure se scriu
există cineva ce nu poate să-ndure
să ne gândim unul la altul
în fulgerul aceleiaşi secunde
ţinem pe umeri rând pe rând
în loc de capete pământul bătut
în reliefu-mbrăţişarii noastre

poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritual de izbăvire

antrenată
pentru fuga
de emoţii devoratoare
aştept
cu sufletul micşorat
împlinesc astfel
ritualul sângelui
dinaintea unui sărut stelar.

poezie de Carmen Tania Grigore din Un sezon cât o viaţă
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu

Ştiu:
Mă iubeşti,
Mă deteşti,
Mă priveşti,
Mă ignori,
Mă visezi,
Mă rechemi,
Mă cauţi,
Mă întâlneşti,
Mă înconjori,
Mă implori
De acolo,
De unde sunt,
De unde nu mai suntem,
Nu mai sunt...
Mai revii,
Mai încerci,
Mai şopteşti,
Răvăşeşti
Un amurg.
Iluzii lansate,
Pierdute
În labirinturi
De tine create,
Prea mult,
Prea deşarte...
Da!
Nu voi fi
Niciodată
A ta!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul gândului uitat

E doar un gând, şi-l port ca pe o taină
ascunsă printre straturi de tăcere,
aşa cum, uneori, o nouă haină,
maschează-n bucurie o durere.

Va fi mereu un gând, lipsit de graiul
ce ţi-ar aduce vorbe nerostite
din care-ai înţelege cum e Raiul
de dincolo de corpuri dezvelite.

Îţi mângâi pielea fină cu tandreţe,
şi îţi alint privirile cu mine.
În voia lor, şuviţele-mi răzleţe
ating un trup cu formele divine.

Te recompun din amintiri răzleţe
şi te iubesc în gândul meu cu tine.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altceva decât o stare de inspiraţie

poemul acesta are cuminţenia
unei persoane ţintuită
într-un cărucior cu rotile.
dependent de iubire
nu poate ieşi în lume oricum;
uneori miroase a transpiraţie.
când se aşează la cozi emoţionale
aerul devine greu
apasă memoria cuvintelor
şi zvonul nebuniei umblă
molipsitor printre oameni;
când e speriat de moarte
poemul se chirceşte...

poezie de Carmen Tania Grigore
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub talpa cerului...

Pe un vârf de munte
Omul, realizează, simte
Inălţându-se din vanitate
Cât de infim e trupul lui
El de fapt, coboară
In seninătate
Privind totul şi toate
De sub talpa cerului
In iarba albastră
Ca un strop de rouă...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de veşnica pomenire

pe clapele pianului
degetele aleargă flămânde
la masa din sufragerie
guri devoratoare
în rest doar trupuri
căzute din cer
reculegere inutilă
limbi de foc
mistuie bucatele alese
cu voia lui dumnezeu.

poezie de Carmen Tania Grigore din Un sezon cât o viaţă
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie

Primăveri cu flori cărunte,
buze cu miresme rupte
tăinuire de fecioară
ce-a-nserat mai mult pe-afară,

cântec stins de la-nceput,
şoapte dintr-un necuvânt,
toate ce au vrut să fie
au rămas copilărie.

poezie de Carmen Tania Grigore din Pulsul ţărânei
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicaţie (Doamnei Alexandra)

Fiorul copilăriei învăluia
ecoul trecutului,
revărsând peste gânduri
mirajul revederilor,
un spirit fuziona
cu esenţa terestră a fiinţei.
-sub cupola translucidă,
lumina sufrinţei
avea chipul ei.

poezie de Carmen Tania Grigore din Paşi spre comoara din suflet
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptări otrăvitoare

Unele aşteptări sunt otrăvitoare,
Sunt băuturi reci ori fierbinţi ce ajung in sânge,
Tulburătoare licori băute conştient
De mine şi tine... ce ne-am implantat in cuget un cip.

Un cip ce-a prins viată in gândul inimii,
Acel gând ce naşte-aşteptări-dureroase,
Vacanţe de Vară trăite-ntr-o singură zi
De mine şi tine... cu lacrimile unei ploi de Toamnă.

Câte lacrimi varsă un Cer in împărăţia Toamnei?
Câte ploi se îngrămădesc în irişii răbdătorilor?
Câţi au murit otrăviţi de aşteptările amare?
De câte inimii avem nevoie să putem rezista?

Unele aşteptări sunt otrăvitoare,
Sunt clipe ce trec şi muşcă din cord fără ochi,
Sunt foarfece reci ori incinse in flăcări
De gândul pribeag... căutător de năluci.

Gândul pune sămânţa aşteptărilor,
Forţează apoi încolţirea lor în trup,
Un câmp întreg de otravă înverzeşte
Sângele şi pacea Domnului turnată in oase.

De câte ori murim otrăviţi de-aşteptări?
De câte ori trebuie să vină in ajutor Duhul Sfânt?
De câte ori trebuie să ridicăm ochii spre Cer
Să cerşim învierea inimii, şi scoaterea cipului ucigător!!!

poezie de Adelina Cojocaru
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori cuvintele nu trebuie să existe, căci, dacă există, strică. Uneori vorbeşti fără cuvinte. Uneori cuvintele rănesc, pentru că se revoltă. Uneori cuvintele trebuie să tacă, să facă linişte şi să asculte cum vorbeşte tăcerea. Uneori cuvintele se rostogolesc în săruturi şi nu se mai numesc vorbe, ci taină.

citat din Chris Simion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În dimineţi, de tine, mă separi...

Mi te strecori sub piele, precum frigul,
Ce mă-nfioară pân' la os şi ştiu,
Că poţi să treci în noaptea asta digul
Opreliştilor, înspre-al meu pustiu.

Te-aştept la ţărmul îndoielilor amare,
La o şuetă cu un val pribeag.
Tu, să-mi faci semn, să mă arunc în mare
Şi-n spuma ei, în mine, să te-atrag.

Când te apropii, să-ţi dezbraci tăcerea
Şi să-mi reciţi din cărţile de lut,
Unde dospeşte-n litere durerea
Unui sfârşit ce-abia a început.

Eu voi cânta, cu-albastrul ce mă cere,
Cu un genunchi în vară îngropat,
Să-i fiu mireasă între emisfere-
Tu, c-o secundă ai întârziat.

Nu ştii ce vrei, în iad mă fierbi pe ruguri,
Ca pe-o ofrandă pentru zei barbari,
M-ademeneşti c-o vorbă în amurguri
Şi-n dimineţi, de tine, mă separi.

Acum alergi cu inelaru-n soare,
Cerşind sirenelor o perlă pe-un suspin.
Cine, iubirea, poate să-ţi măsoare,
Când, nu te ştiu şi încă-mi eşti străin?

Şi de mă vrei, aşa cum strigi la stele,
Măsoară-te cu-albastrul, ce-l pictezi
În ochii mei, ca două citadele
Şi-arată-mi, că nu vrei să mă mai pierzi!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii, tocmai am descoperit, sunt alcătuiţi din straturi şi straturi de secrete. Crezi că-i cunoşti, că-i întelegi, dar motivele lor îţi sunt întotdeauna ascunse, îngropate adânc în inimile lor. Nu-i vei cunoaşte niciodată cu adevărat, însă, uneori, hotărăşti să ai încredere în ei.

Veronica Roth în Insurgent (2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi poeţii se mai înşală uneori

nu se pot întoarce spre ce nu mai e
dar pot săpa în prezentul generos
până găsesc pământul fertil
acolo unde Dumnezeu rotunjeşte cuvintele
pot să cadă în genunchi şi să ceară
pâine şi apă
ca toţi oamenii de rând

şi poeţii mai greşesc uneori
nu pot să locuiască
în inimi locuite de alte inimi
dar pot să-şi deschidă pieptul
prezentului generos
călcând în picioare strigătele înşelătoare
ce nu se mai opresc
pentru că nu-i aşa
măsura lucrurilor
e măsura lucrurilor
şi măsura iubirii...
e fără măsură
ca un absurd întors către alt absurd
ca două feţe temătoare
ce nu ştiu cum să se privească

şi poeţii mai greşesc uneori
se întorc să taie de acolo de unde nu mai e
dar pot săpa în prezentul generos
până găsesc pământul fertil
să croiască o nouă poveste

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea gândului

Desenam pe tencuiala gândului
desenam un colţ la ochi de casă
şi pe tine tristă cu coatele pe masă
liniştită
în bărbia vântului.
Îţi coloram cu degetul în palmă
o palmă de pământ lipsită de culoare
şi-un lan de foi nescrise printre care
mergeai scriind scrisori
la rând pe fiecare
câte un rând de gânduri negândite
şi-atât de-apăsătoare...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!