Știu
Știu:
Mă iubești,
Mă detești,
Mă privești,
Mă ignori,
Mă visezi,
Mă rechemi,
Mă cauți,
Mă întâlnești,
Mă înconjori,
Mă implori
De acolo,
De unde sunt,
De unde nu mai suntem,
Nu mai sunt...
Mai revii,
Mai încerci,
Mai șoptești,
Răvășești
Un amurg.
Iluzii lansate,
Pierdute
În labirinturi
De tine create,
Prea mult,
Prea deșarte...
Da!
Nu voi fi
Niciodată
A ta!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
* * *
Să te trezești cântând,
Să trăiești dansând,
Să visezi sperând,
Să iubești iubind!..
Să privești văzând,
Să refuzi tăcând,
Să întâlnești zâmbind!
Oprește-te -ntrebând!..
Înaintează,
Pe tine
Descoperind!
Înaintează,
Viață
Semănând!..
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Să nu te ții de urma mea,
Mă lasă!
Că eu sunt cel ce aștepta
Să intri-n casă!
Acum îmi zici că mă iubești,
Prea poate!
Dar și acum mai rătăcești
Cărări de toate!
Încerci să îmi mărturisești
Iubire mare...
Prea orb! Încerci să mai rănești
Din drum o floare!
Strigai: "Finit-a toate între noi!"
De-o vreme-încoace.
Și-acum să vezi: "noi amândoi..."
Lasă-mă-n pace!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii planetei
Suntem mult prea mici
În astă lume mare...
Sunt valuri prea înalte,
Când noi suntem prea scunzi...
Sunt mult prea multe lacrimi
Închise-n vieți amare,
Suntem mult prea mici
Când ne-arătăm rotunzi...
Suntem mult prea răi
Pe o planetă bună...
Sunt oameni care mor,
Când trupul le trăiește...
Sunt mult prea multe crime
Iar viața prea nebună,
Suntem mult prea reci
Când viața ne-ncălzește...
Suntem mult prea mici
Ca oameni, noi cu noi...
Sunt răni ce am uitat,
Când ele nu te uită...
Sunt mult prea multe sarcini
Și nu-s purtate-n doi,
Suntem mult prea orbi
Când viața este mută...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Iubirea aici
Unde mă cauți? Cum de nu vezi?
Sunt cerul albastru și verde livezi,
Roșul din macii născuți de câmpii,
Un susur de ape ce curg străvezii
Unde te uiți? De ce nu auzi?
Sunt glasul din pruncii prea buni și prea cruzi,
Buzele lor ce așteaptă la sân,
Șoptesc unde sunt, le ascultă... îți spun
Cum de aștepți și cum de nu simți?
Sufletul spune, dar încă te minți,
Ochii privesc, doar te uită de vrei,
E mâna mea lângă, așteaptă s-o iei
Unde exiști și unde iubești?
În lumea aceasta sau vise cerești?
Vino aproape, aproape îți sunt,
Iubirea există deja pe pământ...
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde ești copilărie?
Copilărie, unde ești?
Mi-e tare dor de tine.
Vreau să te îmbrățișez,
vreau să mă joc cu tine,
vreau să alerg...
Cu tine,
întotdeauna mă simt bine.
Au trecut mulți ani de când m-ai părăsit.
Vreau să fim iar împreună.
Știu. Sunt un visător.
Alături de tine am fost fericit.
Întotdeauna eu te-am iubit.
Tu, copilărie, ești mai frumoasă decât frumusețea.
În tine m-aș întoarce chiar și din rai.
Știu. E prea mult spus
și tot prea mult,
de când te-ai dus.
Rămas bun, copilărie!
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
De unde începe începutul
De unde începe începutul?
unde fuge Dunărea în grabă
de ce magnoliile înfloresc de două ori pe an
iar fluturii trăiesc doar o zi de pământean,
de ce sunt brazii verzi tot anul
iar florile de mac își pierd elanul
în miez de vară când își scutură magia
petale muribunde sublim sărută iar câmpia,
vântul amorezat dansează cu ele
mă ia și pe mine să zbor spre stele;
De unde începe dragostea și cât va ține?
de unde știu că mă iubești tu doar pe mine
de unde știu că sufletu-ți mă cheamă?
mi-e frică să clipesc să nu te pierd de teamă
că nu se va-mplini ce e deja acolo scris
că nu-i nimic real ce simt, e doar un vis,
de unde știu că tu exiști, că nu ești doar o-nchipuire
un dans al minții, chinuit de-o dulce plăsmuire
un joc retoric copleșit de prea mult dor,
de întrebări și nențelesuri, de strigăte de ajutor,
De unde începe începutul?
poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo e altă lume
Acolo unde este ea
Vântul se parfumează
Acolo unde este ea
Soarele de nori se depilează
Acolo unde este ea
Păsările au aripi de petale
Acolo unde este ea
Fluturii sunt evantaie
Acolo unde este ea
Lună se rujează
Acolo unde este ea
Noaptea poartă dresuri de mătase neagră
Acolo unde este ea
Apa se îmbată în sărutare
Acolo unde este ea
Pământul pe urme îi răsare câte o floare
Acolo unde este ea
Cerul are căprui culoare
Acolo unde este ea
E plecată și inima mea...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce e dragostea
Ce e dragostea de viață?
Sunt copiii, soțul, soața!
Ce e dragostea de țară?
Ne sunt frații, tata, mama...
Ce e dragostea de-ntâi?
Sunt fiorii inimii!
Ce e dragostea din mine?
E o lumină, dor de tine!
Ce e dragoste in tină?
Când te iubești numai pe tine!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca niciodată...
Ca niciodată noi ne-am întâlnit!
Păream în flori,
Deși, eram sfârșit de toamnă,
Surâsul de culori în nesfârșit
Părea în zori,
Deși, era spre seară.
Ca niciodată, încerci să mai revii,
Ori să-mi dai aripi
Ca odinioară,
Deși, mai deslușesc chemări târzii,
Mă trec fiori,
Că iar au să dispară.
Și, ca nicicând cad stropi,
Deși, nu-s ploi,
Senina zare-i toată-n așteptare...
Ne-am despărțit în iernile în toi,
Deși, în jur era
Doar primăvară!..
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visele s-au scurs...
Nu mai e nici o speranță
Către mine, pentru noi,
Timpul nu e o balanță,
Să se-ntoarcă înapoi.
Clipa căuta simțire!
A fost vie și cerea
Sentimente de iubire
Între vremea mea și ta.
Spui: cum aș putea vreodată?..
Zic: demult eu nu mai sunt!..
În zadar sunt astea toate,
Dorul tău a fost prea mut.
Da, iubeai cărări străine!
Da, eu moartă te-așteptam!
Se usca inima-n mine,
Tu nimic nu observai.
Nu căta dovezi deșarte,
Prea târziu să faci bilanț,
Vremea nu se mai întoarce,
Visele s-au scurs în lanț.
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara mea
Țara mea este acolo
unde mi-am rostit cuvântul.
Țara mea este acolo
unde-am sărutat pământul.
Țara mea este acolo
unde soarele răsare.
Țara mea este acolo
unde curg limpezi izvoare.
Țara mea este acolo
unde ciocârlia cântă.
Țara mea este acolo
unde libertatea-i sfântă.
Acolo este satul meu.
Acolo-îmi sunt părinții,
În locul dat de Dumnezeu,
de Maica Domnului și sfinții.
Acolo ne este moșia.
Acolo trăiesc români.
Acolo este România.
Acolo suntem noi stăpâni.
poezie de Dumitru Delcă (8 iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Inconștiență, poate!
Oriunde ești să știi că nu-ți e bine
chiar dacă ai impresia că-ți e,
degeaba fugi fugind mereu de tine
și vrei să fii doar ceea ce nu ești
Acum iar plouă, ploaia vrea să-ți spună
c-așa va fi în toamna de argint,
singurătatea a-nceput să doară
iar cei din jur zâmbesc și iar te mint
Poate ai vrea să te întorci în timpuri
acolo unde ai simțit că ești,
păcatele prea multe sunt cu tine
și nu-ți dau voie să te mai iubești
Nu te găsești în lumea asta oarbă,
cauți fără să știi ce vrei să cauți,
o lacrimă din ochi ar vrea să-ți cadă
și nu o lași să vadă clarități
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să fii acolo
Să fii acolo unde,
cerul sărută pământul,
acolo unde
poți rosti cuvântul.
Să fii acolo unde,
seninul îmbrățișează iarba,
acolo unde
departe de tine-i graba.
Să fii acolo unde,
miraculoase sunt faptele,
acolo unde
nu te ating păcatele.
Să fii acolo unde,
poți să admiri imensitatea,
acolo unde
poți învinge moartea.
Doar acolo
poți îmbina
viața spirituală
cu cea materială.
Doar acolo poți primi
lumina credinței
sevă a ființei.
Doar acolo poți avea
împliniri spectaculoase
și schimbări miraculoase.
SĂ FII ACOLO!
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Purtată de valuri în larg
Ajungând într-un îndepărtat ținut,
Atunci parcă era un vis plăcut,
Aer curat cu plăcere deplină
Și muzica veche ce inimă-ți alină.
Am plecat acolo pentru o clipă
Și mă simțeam atât de fericită,
Vorbeam la telefon și mama-mi spunea,
Dacă e bine acolo, mai stai fata mea.
De multe ori mă pierd în vise deșarte
Și vreau să merg în locuri de mult uitate
Unde oamenii sunt plini de iubire,
Cu sufletul curat și multă fericire.
Sunt locuri minunate și peisaje plăcute
De unde ai amintiri demult pierdute,
Dar eu aș vrea să fiu pe o barca cu catarg,
Să fiu purtată de valuri în larg.
Totul poate fi transformat în război,
Dacă timpul nu tine cu noi
Rămâne speranța, dar și amăgire,
Visul meu e doar când e cald și bine.
poezie de Eugenia Calancea (4 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiar dacă totul pare hazard
din păcate nu există decât scăpări de la regulă
un fel de ieșiri din sistem
uneori dintr-un accident nefericit
alteori din prea multă rigoare
și foarte rar
aproape ca o excepție excepțională
dintr-un fel de nesupunere
vecină cumva cu nebunia
.......................
orice lipsă este acolo unde trebuie
cum fiecare floare știe înflorirea
.......................
să nu cauți niciodată rezolvările
ele oricum sunt setate să se întâmple
oricât de mult te-ai strădui
să păstrezi pentru tine acel ceva excentric
ca o dovadă identitară
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exces de sentimente
Prea multe sentimente
Într-o singură inimă
Prea multe gânduri inocente
Adunate în palmă
Prea multe dureri prea multe vise
Unde au loc și rezistă timpului
De atâta vreme închise
Ascunse de razele soarelui
Prea multe semne de întrebare
Ca într-un joc divin
Prea multe răspunsuri în așteptare
Unde rătăcesc de nu mai vin
Și totul pare anormal de firesc
Toate nedreptățile din labirintul lumii
Una câte una ne-amăgesc
Lovind la porțile raiului inimii
Unde oare încap atâtea cuvinte nerostite
Când totul este ocupat de iluzii
Unde trăiesc speranțele adormite
În așteptarea fericitelor concluzii
Prea multe sentimente într-o singură inimă
Ce bate împovărată de griji și nevoi
Prea multe și totuși prea puține
Din fericire pentru noi...
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Florentina Danu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi cer iertare de prea multă poezie...
Am constatat cu-ngrijorare că versul meu nu vă e drag
V-am plictisit și rău mă doare, că doar câțiva mai sunt în prag...
Și ca urmare, iau măsura ce se impune, nu mai scriu
Decât la lună-o poezie și poate chiar și mai târziu...
Tristețera mea nu e benignă, știu că v-ați săturat de ea
Dar ea e-n mine și știți bine că n-am să mă despart așa
De-odată, niciodată, căci este-n soarta mea și știți
Toți cei acei ce de-ani de zile, în orice clipă mă citiți...
De fapt, firesc chiar mi se pare, că scriu prea mult și nu-i normal
Să vin cu versurile-n ploaie și să v-acopăr cu-al lor val.
Eu scriu fiindcă așa mi-e bine și mă retrag unde doar eu
Mă sfătuiesc în poezie, la margine de Empireu.
Am universul meu sihastru, unde n-aud și nici nu văd.
Acolo cerul e albastru și niciun nor nu întrevăd...
În versuri sunt cea mai frumoasă și nu am vârstă, nici nu mor
Doar, uneori mă răscolește de tine, toamna mea, un dor...
Îmi cer iertare pentru toate poemele ce vi le-am scris
Și sper să îmi respect cuvântul și să mai scriu cât am promis...
Că ce-i prea mult nu este bine, devine agasant, vetust
Iar eu nu vreau ca dezolanța de la cei dragi, nicicând s-o gust...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciodată îndeajuns
nu suntem niciodată prea copii
ca să putem iubi
nici prea în vârstă ca să nu avem întotdeauna
ceva nou de învățat
nu suntem niciodată îndeajuns de curați
ca să îi judecăm pe ceilalți
și nici prea mizerabili încât să nu îi putem ierta
nu suntem niciodată prea săraci
pentru a ne îmbogăți cu un zâmbet
nici prea bogați pentru ca veșnicia să nu ne tenteze
nu suntem niciodată îndeajuns de credincioși
pentru a-l vedea pe Dumnezeu cu ochii sufletului
și nici prea atei pentru a ne susține convingerile false
nu suntem niciodată îndeajuns de tari
ca să putem învinge moartea
și nici prea slabi de înger pentru a putea fi fericiți
nu suntem niciodată îndeajuns de falși
ca să putem mima răceala unei pietre
și niciodată îndeajuns de sinceri
să fim transparenți!
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu-i așa?
Când privești cum floricica dintre iernuri își revine
Și aleargă păsărica țopa~țop peste câmpii,
Nu-i așa că te încearcă fel de fel de bucurii
Și că-ți vine a pupa toate babele din mine?
Când se-aude cucuveaua ce te cheamă dintre vii
Unde strugurii-i visezi în butoaiele prea pline;
Nu-i așa că te apucă, nu-i așa, c-așa îți vine
Să m-alergi măcar o dată, ca apoi să nu-ți revii?
Nu-i așa că-i beznă totul, nu-i așa că ai în minte
Gând gândești (deși nu prea), ochii mei scăpărători,
Ce, c-o singură privire aruncată spre veșminte
Fac să zburde toate cele, înapoi și înainte
Ca-ntr-un joc pe dezbrăcate care ține până-n zori.
Nu- așa că nu prea poți să mă vrei numai cu... minte?
poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ferice norocul...
Să nu lași, clipă,
Tristețea să mă doboare,
Să nu-mi lăsați, ochilor,
Gândul meu în aiurea să zboare,
Să nu mă duceți, pașilor,
Pe urmele cele mai bizare!
Lăsați-mi doar o lacrimă cuminte,
Mie să-mi cadă
Și inimii mele în zbucium
Să-i fie de alinare!
Știu
Nu e bine să plâng...
Știu
Soarele mai răsare în crâng!
Știu
Sunt prea mulți... culori de curcubeu!
Știu
O rază de soare trebui-va să fiu eu!
Ispite prea multe,
Uneori mă apasă,
Se-ntâmplă, să nu le mai văd
Uneori, nici nu-mi mai pasă,
Înot între cer și pământ!..
Și brațele să-mi cadă ajung,
Pe ai mei, doi genunchi!
Și întreb răspunzând,
Mă întrevăd săgetând.
De vorbă cu mine
Mă găsesc murmurând:
Sunt eu?
Ce vreau?
Cine sunt?!...
Zefirii de ploaie
Bat creștet de geam...
Ferice Norocul
Și clipa
Ce am!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!