Clipa

Omul n-o ştie
n-o vede,
n-o ia în seamă.
Uneori o cheamă,
sau o blesteamă.
Atunci când devine fior
o scrie,
o cântă,
o poartă
Ca pe propria-i soartă.

Atenţie dar:
Clipa nu este har,
ci e drum
sau hotar!

poezie de Rodica Elena Lupu din Clipa (2004)
Adăugat de Rodica Elena Lupu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa nu este har, ci e drum sau hotar!

Rodica Elena Lupu
Adăugat de Rodica Elena Lupu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea cântă şi nu ştie că ea cântă. Omul cântă şi ştie că el cântă. Sfântul cântă şi ştie că Dumnezeu este cel care cântă în el.

citat clasic din Henri Le Saux
Adăugat de Viorica Juncan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pietre

trec pietre pe drum
agale, la întâmplare
uneori le căram
agăţate de gânduri
eram nefericitul rătăcit într-o ţară fericită
ha-ha-ha
tu crezi aceşti nebuni
eşti beat,
unde trăieşti omule
dă de pereţi cu capul
să te trezeşti
fug ca să nu urlu
treceau trecători, priveau, spuneau...
apoi plecau, doi câte doi, mereu amândoi
ei, un biet nebun în ploaie
eu, tu...
el nu
el e mai breaz sau ei
mă rog, chestie de gusturi
a dracului soartă
mă duce, mă poartă
din poartă în poartă
ce viaţă, ce soartă
să bat din poartă în poartă
respir în gând
mă arde miasma din jur
plâng, nu înjur
curg pietre pe drum

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

NUME: NU DEGEABA ÎL CHEAMĂ... (B-P)

Nu degeaba îl cheamă Bacşiş: ia bacşiş cu mâinile amândouă.
Nu degeaba îl cheamă Ciolanu: îi place ciolanul.
Nu degeaba îl cheamă Ciorbea: îi place ciolanul.
Nu degeaba îl cheamă Ciubuc: ia ciubuc cu mâinile amândouă.
Nu degeaba îl cheamă Ciuş: este un măgar.
Nu degeaba îl cheamă Ciuvică: seamănă cu o cucuvea şi e plătit de patronul puşcăriaş al Latrinei 3 TV ca să prevesteacă mereu nenorocirile liberalilor, deşi nimeni nu-l bagă în seamă.
Nu degeaba îl cheamă Codru: fură ca-n codru.
Nu degeaba îl cheamă Cotea: merge totdeauna pe căi ocolite pentru a-şi atinge scopurile.
Nu degeaba îl cheamă Cucuruz: îi place mămăliga la nebunie.
Nu degeaba o cheamă Frumosu: e superbă.
Nu degeaba îl cheamă Lupu: e crud ca un lup.
Nu degeaba îl cheamă Mielu: e blând ca un miel.
Nu degeaba o cheamă Otravă: este o otravă.
Nu degeaba îl cheamă Păcătosu: e plin de păcate.

George Budoi în Nume: nu degeaba îl cheamă... (5 mai 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tainele mării nu se cunosc de pe mal...

Rodica Elena Lupu
Adăugat de Rodica Elena Lupu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fatalitate

Soarta veşnic variază
Vibrează şi avansează
Dă tumbe ca o sfârlează
Pe trasee deviază
Pe la curbe derapează
De multe ori agasează
Uneori ne deranjează
Alteori accelerează
Nu odată ne fentează
Soartă de factură brează
Cu lumea asta jonglează
Mai apoi ne derutează
Când destinul sângerează
Pune tălpi şi faultează
Maică soartă soră soartă
Mai deschide-ne o poartă
O poartă sau o fereastră
Cu alura ta măiastră.

poezie de David Boia (17 decembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este mai mare mulţumire pentru omul ce doreşte binele altora decât aceea când vede că este ascultat de către alţii şi că vorbele lui prind rădăcini. Gândul bun se-nmulţeşte, cuprinzând loc în mai multe suflete, şi cine îl are şi poartă, mai ales atunci dacă îl preţuieşte, se bucură când vede că-şi face cale-n lume.

citat celebru din nuvela Popa Tanda de Ioan Slavici
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un poet devine esenţial atunci când atacă marile teme ale omenirii şi scrie versuri care pot rezona oricând cu sentimentele celor care le citesc, chiar şi atunci când bruma mileniilor se va aşterne peste contemporaneitate. Ridicându-se deasupra propriei vieţi prin forţa lăuntrică creatoare, poetul devine un far luminos care cheamă vasele rătăcite din marea dezavuare înspre portul liniştii sufleteşti.

aforism de Ionuţ Caragea din Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veneţia

Veneţia – oraşul lagună
Ne cheamă să fim împreună.
Ne poartă sufletele
În legănare de vis,
Aromă de dragoste-adună
Şi lumina din candelabrul aprins.
Chipurile mângâiate de dorul
Brizei de sentimente,
Le-nvăluie în tăcere şi umbre.
Durerea lacrimii o strânge-n corseste...
Ne poartă prin viaţă
În dulci legănări, iar în noapte,
Ne-alungă durerile toate.
Veneţia este mister uneori,
Este grădină de vis şi culori.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa mea clipă...

Clipa mea, clipă ruptă din soare,
frântă aripă, ce mă tot doare...
Clipa mea, clipă scursă din stele,
buchie-n pripa genelor mele.
Clipa mea, clipă - ultim tezaur,
strigăt la stripa frunzei de laur.
Clipa mea, clipă, trista mea floare,
soi de tulipă fără culoare,
clipa mea, clipă rece la faţă,-
fir de risipă scurt ca o viaţă.
Clipa mea, clipă, ferma mea soartă,
vezi cine ţipă, colo, la poartă?!
Clipa mea, clipa, vezi, parcă-n tindă
se infiripă prosop pe oglindă...

poezie de Iurie Osoianu (27 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soartă, soartă, tu eşti vagă

Soartă, soartă tu eşti vagă
Te alerg de-o viaţă-ntreagă,
Te vreau bună, tu eşti rea,
Te ascunzi de steaua mea.

Eu te fac, eu te consum,
Te las uscată în drum,
Altă soartă se te calce
Dacă nu mă laşi in pace.

Hai tu soartă, şi iar soartă,
Ieşi de la mine pe poartă,
Lasă-mă să-mi văd de viaţă,
Nu fi scârbă de paiaţă.

Am nevoie de noroc
Stropit cu flori de busuioc,
Agheasmă din suflet dulce,
În pat cu el să mă culce

Să visez o noapte-ntregă
Că mi-i drag şi îi sunt dragă,
Precum îngerul bălai
Ce ne-ascunde sus, în rai.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu contează în ce limbă scrie cineva

Nu contează în ce limbă scrie cineva.
Toate limbile sunt graiuri străine, incomprehensibile.
Orice cuvânt, imediat ce a fost pronunţat,
se dizolvă şi dispare undeva, devine de neatins.
Nu contează cât este de familiar, de bine cunoscut.
Nimeni nu-l poate pătrunde.
Nimeni nu ştie ce este fulgerul,
ba chiar ştie mai puţin atunci când acesta este reflectat
pe luciul lamei de oţel a unui cuţit.
Acum, noaptea-i aidoma mării.
În această noapte vâslim,
Dispersaţi, în tăcere.

poezie de Carlos Barbarito, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salutul cocenilor...

Şi omul întunecă! Nu numai ziua...
El întunecă când cântă cocoşii inimii.
Când stau atârnate păcatele lui ca nişte lilieci
pe pereţii inimii lui.
Atunci întunecă omul
Când pierde tot şi se regăseşte pe sine
pe ziuă
când toată lumea îl vede pierdut.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul lucru ştiut, zboară uneori ca pasărea, alteori să târăşte ca vermele; dar omul se simite bine atunci când nu ia în seamă trecerea lui.

Ivan Turgheniev în Parinţii şi copii (19 septembrie 1862)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul, e lucru ştiut, zboară uneori ca pasărea, alteori se târăşte ca viermele; dar omul se simte bine atunci când nu ia în seamă trecerea lui.

Ivan Turgheniev în Părinţi şi copii (1862)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi trăi... Clipa

O voi lua de la capăt
Aşa îmi spuneam. Ştii.
De mâine... viitorul
Voi face sport, voi trăi, voi iubi. Voi?
Acum e doar o perioadă de tranziţie
Ştii. Repetiţia. Preludiul.

Totuşi unii oameni mor firavi. Nu noi!
Libertatea supremă e o temniţă
Trecutul o oglindă care stă cu spatele
O locomotivă. Oamenii fug
să o ia de la capăt.

Uneori ameţesc,
am o stare confuză de slăbiciune
Am să fac sport
Voi fi puternic
Zilele trecute mi-a căzut un dinte
Mă simt bătrân. Urât
O alveolă goală
Ecouri. Un inorog.
Fildeşul dragostei.

Desigur, şansa mediocrităţii
Voi iubi, voi citi, sigur că da
Voi fi cult şi slab copleşit
de bubele singurătăţii.
Dar ce voiam să spun?
A da!
Voi trăi.... totuşi.

poezie de Rodica Elena Lupu din Voi trăi... clipa
Adăugat de Rodica Elena Lupu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care nu ştie, dar nu ştie că nu ştie, este periculos - să te fereşti de el; Omul care nu ştie, dar ştie că nu ştie, este neputincios - ajuta-l, învaţă-l să ştie; Omul care ştie, dar nu ştie că ştie, este adormit - trezeşte-l; Omul care ştie şi ştie că ştie, este înţelept - urmează-l!

proverbe sanscrite
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este cel mai nefericit dintre toate animalele, căci este singurul care nu se împacă cu propria-i soartă şi încearcă să iasă din hotarele pe care i le-a pus natura.

Erasmus din Rotterdam în Elogiul nebuniei (1508)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leagăn de iubire

Alint de lumină
Şi pace divină
Chemare spre astre
Când păsări albastre,

Cu ochi de rubin,
Cu trilul sublim,
În leagăn de sângeri,
Ne poartă spre îngeri.

Poteci de lumină
Pe mantia plină
De roze şi taină,
Ne cheamă, ne cheamă...

Dansăm în iubire –
Cuvânt din pslatire.
Ne poartă visare,
Prin vraja de floare.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picături de poezie

Picături de poezie

Dacă ai pune frunza
să facă poezie,
atunci frunza
cu ce oare ar scrie?
Nu ştie nici ramul,
nici codrul nu ştie
în freamăt şi-n valmă,
cu ce oare frunza ar scrie
când iată, aproape-i de toamnă.

Dacă ai pune iarba
să facă poezie,
atunci iarba
cu ce oare ar scrie?
Nu spune cuvinte,
creşte, se ofileşte,
se frânge-n două,
cu ce oare iarba ar scrie
când uite, vara trece
şi nu mai plouă.

Dacă ai pune steaua
să facă poezie,
atunci steaua
cu ce oare ar scrie
de acolo, din nemurirea ei?
Numai Dumnezeu ştie
care-a facut-o ca pe noi din iubire
şi din dor de poezie.

Dacă ai pune Fiul Lui
să facă poezie,
atunci Fiul de pe cruce
cum şi-ar scrie poezia?
Nu ştie nici Maica Preacurată Maria,
nu ştie nici Pilat
cel pe mâini spălat,
nici Baraba cel vorbăreţ,
nu ştiu nici oştenii romani
care fac de pază
şi se-ncălzesc la foc.
Ştiu însă totul
cele doua cuie
bătute în palme,
dar ele nu pot scrie
din care şi ani mai cad
picături de poezie.

Inviato dall'app Tiscali Mail.

poezie de Iurie Bojoncă (2021)
Adăugat de Iurie Bojoncă
Comentează! | Votează! | Copiază!