Numele Italiei ieste vechiu, la toate istoriile cele vechi latineşti, de pe Ital, craiul lor. Nemţii italiianului zic valios şi noao, moldovenilor şi muntenilor, iar aşa valios; franţozii italiianului valaşhos, noao şi muntenilor valaşhos; leşii italianului vloh, iară noao voloşin, iară muntenilor acum s-au luat leşii după apa Oltului şi au mai adaos tiparnicii lor o slovă: M, de le zicu molteni, adecă olteanu; ungurii italianului: olaşu, iară moldoveanului şi munteanului olah. Şi Ţării Italiei leşii zic Vlosca Zemlea, adecă Ţara Vlohului, iară ţărâi noastre: Volosca Zemlea.

Miron Costin în De neamul moldovenilor, Cap. I - de Italia (1686)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru toate care sunt pentru treaba vieţii te îngrijeşte, iară mai mult pentru mintea ta te îndeletniceşte; căci ceea ce e mai mare, întru ce e mai mic este. Adecă: mintea cea vrednică în trupul omenesc.

Dimitrie Ţichindeal în Almanah "Viaţa Românească", "Cugetările cărturarilor"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-apucară să se aşeze bine, şi veni veste la împăratul că vrăjmaşii lui cu oştire şi mai mare s-au ridicat asupra lui. Se găti dară şi el de război şi plecă s-o întâlnească. Făt-Frumos iară se rugă să-l lase şi pe dânsul să meargă, şi iară fu huiduit. Dară daca dobândi voie, porni iară cu iapa lui. Fu şi de astă dată de râs şi de bătaie de joc, când l-a văzut oştirea că iară se înnomolise şi nu putea să-şi scoaţă iapa din noroi de fel, de fel. Îl lăsară înapoi dară el ajunse şi acum mai nainte la locul de luptă, prefăcut în Făt-Frumos, călare pe calul cu aripi, şi îmbrăcat în hainele lui cele cu cerul cu stelele. Oştile deteră în tâmpene şi în surle şi se loviră, iar Făt-Frumos, daca văzu că vrăjmaşii sunt mai puternici, se repezi din munte şi-i puse pe goană.

Petre Ispirescu în Făt-Frumos cu părul de aur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele cel mai adevărat, autentic, de la primul descălecat prin Traian este rumân sau romanus, care nume acest popor l-a păstrat întotdeuna între dânşii şi îndată după descălecat şi după pustiire, cum s-a spus, şi după al doilea descălecat, până astăzi, acelaşi nume este dat deobşte muntenilor şi moldovenilor şi celor ce locuiesc în ţara Transilvaniei. Rumân este un nume schimbat în curgerea anilor din roman; şi astăzi când întreb pe cineva dacă ştie moldoveneşte, spun: ştii rumâneşte aproape ca: scis romanice. Un alt nume ei înşişi nu au primit între dânşii niciodată.

în Cronica Ţărilor Moldovei şi Munteniei (Cronica Polonă) (19 iunie 1673)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purcelul umbla muşluind prin casă după mâncare şi nici grijă n-avea despre încurcala ce făcuse. Moşnegii s-au ciondănit cât s-au mai ciondănit şi, cât erau ei de îngrijiţi, despre ziuă au adormit. Iară purcelul atunci s-a suit binişor pe laiţă, a spart o fereastră de bărdăhan şi, suflând o dată din nări, s-au făcut că două suluri de foc, de la bordeiul moşneagului, care acum nu mai era bordei, şi până la palatul împăratului. Şi podul, cu toate cele poruncite, era acum gata. Iară bordeiul moşneagului se prefăcuse într-un palat mult mai strălucitor decât al împăratului! Şi, deodată, baba şi moşneagul se trezesc îmbrăcaţi în porfiră împărătească, şi toate bunătăţile de pe lume erau acum în palaturile lor. Iară purcelul zburda şi se tologea numai pe covoare, în toate părţile. Tot în acea vreme, şi la împărăţie straşnică zvoană s-a făcut, şi însuşi împăratul cu sfetnicii săi, văzând această mare minune, grozav s-au speriat, şi temându-se împăratul să nu i se întâmple ceva de rău, a făcut sfat şi a găsit cu cale să dea fata după feciorul moşneagului şi de îndată a şi trimis-o. Căci şi împăratul, cât era de împărat, le dăduse acum toate pe una, şi nici măcar aceea nu era bună: frica!

Ion Creangă în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iară nu suntu vremile supt cârma omului, ci bietul om supt vremi.

Miron Costin în De neamul moldovenilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploi de vară

Duhul sfânt, iară şi iară
Se revarsă peste ţară

distih de David Boia (10 august 2013)
Adăugat de bar ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când auziră una ca aceasta, toţi se loviră cu mâna peste falcă. Ei nu mai putură să-şi stăpânească mirarea şi fericirea pe mireasă că a dat peste un bărbat aşa de june, frumos şi bogat. Iară Mătăhuz împărat tăcea mâlcă şi înmărmurit de cele ce vedea. Auzea şi i se părea că visează, iară nu că sunt aievea cele ce se arătau ochilor lui. Cotoşmanul se mândrea şi se fălea cu bogăţiile stăpânului său. Când, iară nu se mai văzu. Nu se ştiu ce se făcu. Pare că intrase în pământ. El însă dete o repezitură înainte.

Petre Ispirescu în Cotoşman năzdrăvanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exod

Observăm, iară şi iară,
Mulţi români plecaţi din ţară.
Aleşilor nu le pasă,
Şi ei sunt plecaţi de acasă!

calambur epigramatic de David Boia (2 iulie 2012)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moşneagul era foarte bogat; el şi-a făcut case mari şi grădini frumoase şi trăia foarte bine; pe babă, de milă, a pus-o găinăriţă, iară pe cucoş îl purta în toate părţile după dânsul, cu salbă de aur la gât şi încălţat cu ciuboţele galbene şi cu pinteni la călcâie, de ţi se părea că-i un irod de cei frumoşi, iară nu cucoş de făcut cu borş.

Ion Creangă în Punguţa cu doi bani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iară noi, noi epigonii...

De epigrame-bazaconii
Ne geme astăzi catastifu'...
Pigmei suntem noi, epigonii,
O tempora, o, Mircea Trifu!

madrigal de Sorin Finchelstein din Concursul "Unde nu e cap, e vai de picioare" (februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

După toate cele întâmplate, boierul, văzând că n-are ce-i mai face, i-azvârle punguţa. Cucoşul o ia de jos cu bucurie, se duce la treaba lui şi lasă pe boier în pace. Atunci toate paserile din ograda boierească, văzând voinicia cucoşului, s-au luat după dânsul, de ţi se părea că-i o nuntă, şi nu altăceva; iară boierul se uita galiş cum se duceau paserile...

Ion Creangă în Punguţa cu doi bani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţie îţi va fi dor de ceva?

Mi-e dor să văd femei mergând pe stradă,
Copii gălăgioşi, fugind pe-afară,
Şi tineri care stau în găşti, grămadă,
Iubiţi care se ţin de mână iară.

Va trece starea de contaminare,
De spaimă şi de linişte bizară,
Veniţii vor ieşi din izolare,
Plecaţii vor primi pomană iară.

Îmi va fi dor, din cele întâmplate,
De aerul şi străzile curate.

poezie de Marius Robu (3 aprilie 2020)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum, după toate cele întâmplate, boierul, văzând că n-are ce-i mai face, i-azvârle punguţa. Cucoşul o ia de jos cu bucurie, se duce la treaba lui şi lasă pe boier în pace. Atunci toate paserile din ograda boierească, văzând voinicia cucoşului, s-au luat după dânsul, de ţi se părea că-i o nuntă, şi nu altăceva; iară boierul se uita galiş cum se duceau paserile şi zise oftând:

– Ducă-se şi cobe şi tot, numai bine că am scăpat de belea, că nici lucru curat n-a fost aici!

Ion Creangă în Punguţa cu 2 bani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele vechiu şi mai dreptu este român, adică râmlean, de la Roma.

Miron Costin în De neamul moldovenilor
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cramă de şoapte

Vinul sângelui îmbată
Ahh, cu tanină-ţi şoaptă.
Fierbe-l în palma cuişoară
Sorbind buza scorţişoară!

In cântul coapsei de vioară
Mă-mbăt iară şi iară,
Mândra-i tandră hangită
Cramă în lujer de viţă

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hora uimirii

În ţara sortită
predestinată
să dăm mâna
cu ce avem
la îndemână
premeditat
între noi
corespunzător
şi corect
ca să făurim
coerent
prezentul
iară şi iară
şi viitorul
încă in zori
concomitent
rând la rând
complementar
brazdă la brazdă
să punem
mână de la mână
să progresăm
umăr la umăr
uimiţi între noi
de propriul progres.

poezie de David Boia (16 februarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plângerea ţării

Frunză verde de negară,
Vai! sărmană biata ţară,
Cum te-ajunge focul iară!
Ruşii vin, te calicesc,
Nemţii te batjocoresc
Şi ciocoii te hulesc!
Nu mi-e ciudă de străini,
Cât de pământeni haini,
Că tu dragă le-ai fost mumă
Şi ei singuri te sugrumă!
Nu mi-e ciudă de muscali,
Nici de nemţii bocăncari1
Cât mi-e ciudă de ciocoi
Că te lasă la nevoi
De ţipă sufletu-n noi.
(...)

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Love

dintr-o privire se naşte iubirea
dintr-o atingere involuntară
când atingerea provoacă privirea
iar privirea- atingere iară

din nepăsare se nasc despărţirile
şi din sensatia de viaţă amară
şi din abrupt de ferite privirile
şi din lipsa atingerii iară...

poezie de Iurie Osoianu (2 ianuarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iară eu

Dacă n-ar fi palmele să le dau fruntea
atunci când plânge,
Ce rost ar mai avea?
S-o ţin prinos la fugi şi-atingeri cu păcate?
Iară eu, să-mi chinui ochii în văzul tuturor
Al munţilor, al apelor cu pietrele uscate
Al tău, chiar,
Să-mi râdă irişii-altora căzuţi pe spate?

poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2019)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

A sosit la noi în prag
Anotinpul florilor,
Mărţişori şi chiocei
Şi cu sărbătoarea ei.
Primăvara mult dorită
De copii eşti cucerită,
Si de dorul tău noi iară
Teaşteptăm cu toţi in gara.
Teaşteptăm cu ne-răbdare
Muzică să neaduci iară
Păsările să ne cânte
Şi cântarea lor ce-a blînda.

poezie de Larysa Postevka (8 martie 2011)
Adăugat de Larysa Postevka
Comentează! | Votează! | Copiază!