Atât de straşnic...

Atât de straşnic te-ngrijeşti, încât
Exalţi întruna doar arome fine.
Cel ce miroase-ntotdeauna bine
Cred că ascunde vre-un miros urât...

epigramă de Marţial din Râsul lumii la români (2010), traducere de Mihu Dragomir
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spirit rătăcit

Îl văd... după morminte se ascunde
Mă priveşte cu frică, curios,
Coronile de plastic aprinde
În faţa crucii, devine furios.

S-a rătăcit între lumi... spirit tâmp
Acum îi ţine nopţii de urât
E ca un mărăcine pe un câmp,
Înconjurat de flori şi omorât.

În piatra funerară de vreme bătută
I se ascunde trecutul bonlav
Va mai rămâne o vreme tăcută
Până-i va rosti, numele de sclav.

Dac-ar putea să povestească luna,
De cate ori s-a speriat de chipul lui
De ochii aceia ce căutau întruna,
Să prindă un suflet, sa fie doar al lui.

Cavoul lui e cufundat ca o ruină
O fi strigoi, o fi vre-un prinţ din iad?
Aşteaptă mereu ca cineva sa vină,
Alături de întuneric, al lui camarad.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urât mirositor...

Se simte-n aer dacă vreţi
Miros de clismă şi bureţi
Miros de ape ce-s stătute
De dive zis... contrafăcute...

De iarbă putredă, respect,
Nu înţeleg cest dialect
Poate sunt eu rămas în urmă
Ori n-am, scuzaţi, spirit de turmă...

Mă simt, mă rog, neputincios
Cu termenul... suspicios
O fi vreo lovitură,-n fine
Dar mie nu-mi miroase-a bine...

Mai am aici să fac remarcă
De mult prea mult, dar parcă, parcă
Mă simt luat peste picior
Şi ce urât... mirositor...

N-aş vrea, vă rog, ca să insist
Dar nu mai pot, nu mai rezist!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era atât de urât, încât atunci când se strâmba, părea mai puţin urât.

aforism celebru de Tudor Muşatescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de iarnă

Requiem

Noaptea a nins peste câmp cu pământ
Tu unde eşti, în ce gând?

Crengile zvelte si goale în bezne
dansează întruna...
Uite-le sănii, uite-le glezne.
Noaptea a nins peste câmp cu pământ
si crengile zvelte, si goale, cu luna
luneca negre si-aiurea, întruna
danseaza întruna

Tu unde esti?
În ce gând?
frunzele negre-ti cazură
cu ţoatele, oarbe-n cautătură?

Ah, de-ar mai fi în adâncul schilav si urât
doar o creangă cu roadele pline,
sa m-adun, să mă-ntorc şi să vin iar la tine:
- "Na un măr!"... şi atât.

poezie celebră de Nichita Stănescu din Tribuna", nr. 12, 22 martie 1957
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet anti-zodiacal

Nu cred că-i bine să fii taur
Contrat cam des de-un lăncier
Cu suliţa-i din straşnic fier
De parcă luptă c-un balaur.

Cred că acel cu fuse faur
Al zodiilor cu mister
A fost un fel de pişicher
Ce aştepta un ban de aur.

Sunt OM (mă bucur!) din născare
Şi cred că e o treabă bună...
Deci, mă întreb: E bine oare

Mari coarne soaţa să îţi pună?...
Căci de eşti TAUR poţi fi bou
Şi pentru bancuri eşti... erou!!!

sonet epigramatic de Eugen Deutsch din Ocolul cuvântului în 80 de sonete plus încă 10 piruete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Justificare: "Femeia, e bine să reziste, dar nu la nesfârşit!" Marţial

Vezi, Marţial, când sfaturi da,
Îndemnu-acelaşi îl făcu
Femeii care zise "nu!"
Şi celei ce răspunse "da!"!!!

epigramă de Gheorghe Culicovschi din ziarul "Amprenta", nr. 228 (7 decembrie 1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de permeabili

Atât de permeabili,
încât zarea trecea prin gâtlejul nostru.
Atât de încremeniţi de frică,
încât ne purtam sufletu-n cârje.
Atât de micşoraţi,
încât ne târam sub un ceasornic
unde nimic nu arăta ora.
Atât de tăcuţi
încât pierdeam obişnuinţa
celor mai simple cuvinte:
"dragoste", "liliac", "zăpadă", "prietenie".
Atât de singuri.

poezie clasică de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii oameni sunt atât de cuminţi, încât n-au iubit niciodată. Alţii, atât de nebuni că au urât toată viaţa.

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cântec de pahar

Bachus e demult în văile declinului
Azi eu sunt singurul Zeu al Vinului!
Sărăcuţul n-are talentul care se cuvine
Pentru a intra-n competiţie cu mine,

Eu pot, mai mult ca el, bea zece balerci. Pline.
Întocmiţi o altă lume, o, voi, puteri divine!
În care să existe doar Vin cu arome fine:
Unde Vinul să fie singurul produs; în fine,

Să fie aer, mare şi pământul care ne suţine –
Iar tot Vinul... doar pentru mine.

poezie de Henry Carey, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu chiar atât...

- E prost, da-l iau de soţ... E-o viaţă-amară
Să speri într-un noroc, ce-l ştii zbanghiu...
- Nu cred că reuşeşti. Pe prost îl ştiu...
Nu-i chiar atât de prost, ca să te ceară.

epigramă de Marţial din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În piesa asta, unii îşi joacă atât de bine rolul, încât chiar cred că ei sunt aceia.

aforism de Victor Martin din Plimbare cu telemobilul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea femeilor

Un nou drum te plimbă stând,
Cu viteza timpului ajungând
Din prezent căutand oricând
Povestea a mii de ochi spunând:

"Asta e lumea mea în care intri
Condusă de trup şi principii
Ce împăturesc interiorul meu
Dăruind inima mea ca trofeu
Celui ce înţelege ascultând
Un înţeles al fiecărui gând.
Iar fiecare cuvânt ca simbol
Ascunde în ciuda vremurilor,
Ce le-am cutezat a trece rar
În mintea mea, dar poate doar
Iluzia m-a făcut să cred în grabă
Că au trecut greu anii ce întreabă,
O fiinţă neputincioasă în faţa Lui
Întărindu-se cu alegerile norocului,
Luptând pentru scopuri preţioase
Am ajuns să-mi depăn tablouri frumoase,
Amintiri, chiar şi neplăcute, privindu-le,
Zâmbesc, larimile ferindumi-le
Căci acum sunt doar amintiri, atât!
Devenindu-mi frumos ce-a fost urât
Că a trecut... ce-am urât, cel mai mult...''

Şi tot aşa o altă voce-mi spune
Ba de milă, ba de rugăciune,
Ori bucatele ce însănătoşesc,
Corpul nostru expus azi la regres,
Sau de parfumuri bărbăteşti,
Admirate de mirosuri fine femeieşti,
Pentru că timpul vrea să pară
Altul faţă de cel de odinioară,
Dar timpul e acelaşi timp...
Neştiind poate nici el
Se păcăleşte singurel,
A lui clepsidră prăfuită
De imagini false acoperită.

Eu realizez încrezător
Că aşa e lumea oamenilor,
Bărbaţii sunt în lumea lor,
Trăind de fapt în lumea femeilor.

poezie de Cristian Harhătă (2005)
Adăugat de Cristian Harhătă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pot să vă spun cu siguranţă că poţi să ai succes doar dacă faci ceva cu pasiune. Din pasiune. Şi aici nu cred că ar trebui să facă nimeni un compromis. Căutaţi până găsiţi acel loc în care vă simţiţi atât de bine, încât aţi face absolut orice pentru el.

citat din Andreea Esca
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am urât niciodată un bărbat atât de mult încât să-i dau diamantele înapoi.

citat din Zsa Zsa Gabor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Găseşte un serviciu care să îţi placă atât de mult încât să vrei să îl faci fără să primeşti bani, apoi fă-l atât de bine încât oamenii te vor plăti să nu te opreşti.

Terry L. Paulson în Avantajul optimismului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stau iarăşi cu uşile-nchise

Stau iarăşi cu uşile-nchise
De milă, de frig, de urât
Şi-alături mi te-nchipui încât
Păşesc numai pe cioburi de vise

N-am putut să facem saltul
Nici ne-am străduit întruna
Căci iubirea este una
Iar destinul, mereu altul

Închid ochii şi te văd
Fragedă precum un fruct în pârg
Când aş fi dat întregul târg
Pentru tine, oricărui prăpăd!

Aş vrea să plâng dar nu mai pot
Mă simt ca un copac bătrân
În urma căruia rămân
O victimă într-un complot

Parc-a turnat cineva-n mine
Deşertăcinea-ntregii lumi
Pe care vrei să ţi-o asumi
După preceptele creştine

Stau iarăşi cu uşile-nchise
De milă, de frig, de urât
Şi altceva nu ştiu decât
Că de rău, îmi este parcă mai bine

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ansamblu, Harry credea că trebuia felicitat pentru ideea de a se ascunde acolo, în tufa de flori. Probabil că nu era prea confortabil să stea întins pe pământul fierbinte şi tare, dar, pe de altă parte, nimeni nu se mai uita urât la el, scrâşnind atât de tare din dinţi, încât abia putea să mai audă ştirile, sau bombardându-l cu întrebări nesuferite, aşa cum se întâmplase de fiecare dată când încercase să stea în sufragerie şi să se uite la televizor cu mătuşa şi unchiul său.

J.K. Rowling în Harry Potter şi Ordinul Phoenix
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era atât de urât încât oglinda se sparse când se privi în ea pentru prima oară.

aforism de Mihail Mataringa (8 februarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic din realitate nu e atât de urât şi lipsit de importanţă încât să nu ofere spaţiu inspiraţiilor.

citat din Gustav Klimt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de pur, atât de fraged...

... Atât de albe şi smerite,
Petale alb-mărgăritar,
Sunt ca Mireasa pregătită
Să se închine la altar.

Atât de pure şi gingaşe,
Rostesc din adevărul sfânt.
Sunt ca arcuşul pe vioară,
Ce note-n alb, Îţi cânt'.

Atât de sincere-s întruna,
Ca preaiubita ce o-aştepţi,
Să fiţi pe veşnicii, doar una,
Pecetluită de Sfintele Peceţi.

... Atât de pur, atât de fraged
Atât de alb la sfânt altar,
E voalul de Mireasă îmbrăcată
De Tine, ca un alb mărgăritar...

poezie de Sanda Tulics (4 iunie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!