Proverb francez

Bărbatu-adevărat, francezii spun,
Se poate-ndrăgosti ca un nebun
Dar viaţa lui nu are nici un rost,
Când el se-ndrăgosteşte ca un prost!

epigramă de autor necunoscut/anonim din Râsul lumii la români (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proverb francez

Bărbatu-adevărat, francezii spun,
Se poate-ndrăgosti ca un nebun,
Dar viaţa lui nu are nici un rost,
Când el se-nrăgosteşte ca un prost!

epigramă de Gabriel Teodorescu din Câte-o poantă de căciulă..., Epigrame străine românizate. Proverbe epigramatice (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consolarea unui prost în faţa unui nebun

Nebunul: A spus un înţelept, cu rost,
Că nu-i o fală să fii prost.
Prostul: Eu în prostia mea îţi spun:
Mai bine prost decât nebun.

epigramă de George Budoi din Dicţionarul prostiei (3 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preferinţe

Că e nebun acest poet, se poate,
Dar are clipe de luciditate...
Eu îl prefer nebun şi-o fac cu rost:
Când e lucid, se vede că e... prost.

epigramă de Heinrich Heine din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui prost

Pungaşii spun că e borfaş,
Borfaşii zic că e pungaş,
Iar eu acuma, cu mult rost,
Vă spun că este,-n plus, şi prost.

epigramă de George Budoi din Dicţionarul prostiei (16 februarie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multiple

când voi avea ce spune -am să tac
când n-oi avea ce spune- am să spun
şi chiar de mă veţi socoti nebun
eu pe sicriul vostru am să bat capac

şi când mă va durea eu am să râd
când fericit voi fi eu am să plâng
şi chiar de mă veţi socoţi nătîng
am să respect surâsul vostru hâd

iar dacă se va întâmpla să nu mai pot
nici plânge nici zâmbi şi nici oftă
să nu mai imputaţi şi altceva
nătîngului nebun nebun de tot...

poezie de Iurie Osoianu (19 iulie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt nebun

Eu sunt nebun...
Ci ei sunt şi deştepţi, şi tineri
Cândva am fost că ei şi eu
Maximalist
Am fost, ci voi să le mai spun
Că n-am ştiut până mai ieri -
O zi de vineri -
Că sunt tâmpit
Că sunt bolnav
Că sunt idealist
Că sunt nebun
Că sunt un nimeni...

Şi sunt nebun căci eu discut
Cu ei în termenii moderni
Şi sar mereu
Cu spusa mea neangajată...
Şi sunt tâmpit
Pentru că versul meu
Nu cere de la nimeni nici o plată...
Şi sunt bolnav
Căci numai oamenii bolnavi
În loc de pană
Ţin în mâni lopata
Şi scriu cu ea
Cu pana-şi săpa groapa...
Şi sunt idealist pentru că cred
Că viaţa e iubire.
Pe când ei ştiu, din faşă, un secret
Că-i numai amăgire.
Şi nimeni sunt pentru că sunt nebun
Şi gata.

Eu sunt nebun
O, cât am aşteptat această zi
Din tot şiragul meu de zile perindate
Când în sfârşit eu auzii
Că nu-s că ei, nici nu voi fi
Că sunt nebun.
Că sunt nebun
Şi gata...

poezie de Iurie Osoianu (22 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici anul ăsta nu e rost
Sä-mi găsesc liniştea, vă spun;
Cu-amorul stau la fel de prost
Ca şi în seara de Ajun!

catren de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui mare prost

Să i-o spun, nu are rost
Dar ştim toţi că, bunăoară,
Dânsul e atât de prost
Ca şi noaptea… cea polară.

epigramă de Grigore Drăgan din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precauţie

În viaţa asta are rost,
Când vezi c-atât de rău te-mpunge,
Să nu-i spui prostului că-i prost,
Că nici nu ştii ce şef ajunge!...

epigramă de Gheorghe Bâlici din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia

Modest să fie, sigur, nu m-aştept
Şi uite-aşa-mi pierd vremea fără rost;
Eu îi tot spun într-una că-i deştept
Şi el nici vorbă să se simtă prost.

epigramă de Gheorghe Belei din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul

Eu ştiu de mult că n-are rost
Ca să mă pun cu omul prost,
Că nu te scapă-ntregul glob,
De îţi pui mintea c-un neghiob.

Când eram mic, neştiutor,
Măicuţa mă-nvăţa de zor,
Şi multe mama m-a-nvăţat:
Să nu mă pun cu omul beat,

Să mă feresc de om vulgar
Şi de copita de măgar,
Să mă feresc de omul prost,
Că îmi pierd timpul fără rost.

Deci când un prost mă ia în râs,
Îl părăsesc cu un surâs,
Nu e surâs de fericire,
Ci unul de compătimire...

poezie de George Budoi din Dicţionarul prostiei (1 mai 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viitor de scriitor

Când selecţia-i cu rost,
Ţi-o spun eu, de n-ai aflat,
Tu ai voie să scrii prost
După ce... eşti consacrat!

epigramă de Mihai Cosma din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări

Când eşti iute la mânie,
Şi-arunci vorbe fără rost
Sau te porţi cu josnicie,
Oare eşti deştept sau prost?

Dacă lumea-i ticăloasă,
Te jigneşte pe nedrept,
Însă ţie nici nu-ţi pasă,
Oare eşti prost sau deştept?

Cine ştie ce înseamnă
Să fii prost, să fii deştept
Acela, de bună seamă,
E un mare înţelept.

poezie de Octavian Cocoş (28 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgică

De mult de tot, ce prost eram,
Când doar de fuste mă ţineam,
Acum când totu-l fac cu rost,
Regret că nu mai pot fi prost!

epigramă de Eugen Albu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox

Relativ ne merge bine,
Dar real ne merge prost.
Viaţa asta de ruşine,
Parcă n-are nici un rost...

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adorabilei mele soţii

Nevastă, iar te-am supărat,
năpastă de nevinovat!
Când văd că-n ochi îţi sar scântei
rămân în pană de idei,
eşti rea şi aprigă mereu,
iar vinovat rămân doar eu.
Din teama de a nu greşi
năzbâtii fac în orice zi,
nici să mă controlez nu pot,
deşi-mi dai zilnic peste bot.
Nici foame, cred, n-o să-mi mai fie,
mi-e teamă de bucătărie
şi iau poziţia de drepţi
când după uşă tu m-aştepţi,
profiţi că am un handicap
şi îmi "trosneşti" tigaia-n cap,
să dai, te rog, mai uşurel,
dar pe cocoaşă, că sunt chel!
De frică şi de spaimă zac,
mă tot întreb ce pot să fac,
în voie nu-ţi mai pot intra,
zadarnic, orice-aş încerca.
N-accepţi nimic, nu vrei să ştii,
prin cap îţi zboară ghiduşii,
Cu vorbe tandre mă aleg:
sunt prost, cam tăntălău şi bleg!
Dar dacă Viaţa mi te-a dat
mă-mpac c-un gând nevinovat:
mi-eşti mamă, tată, soră, frate,
iar noi doi le-am făcut pe toate:
o casă, doi copii, livadă
să aibă lumea ce să vadă,
iar cine-o crede tot ce spun
ori este prost, ori e nebun!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te iubeam ca un nebun

Când te iubeam ca un nebun şi aveam mintea tulburată,
Nu m-ascultai când vream să-ţi spun că tu eşti cea mai mândră fată,
Dar regăseam sufletul bun pe drumul nostru de-altădată,
Veneam ca o ghiulea de tun, să nu te ştii abandonată.

Când te iubeam ca un nebun şi n-aveam mintea-nceţoşată,
Eram băiatul cel mai bun, cu dragostea cea mai curată.
Tot căutam să mă răzbun că nu te-am sărutat o dată,
Şi-a trecut timpul, ca lăstun, poteca e-mburuienată.

Acum vreau anii să-i adun, dar viaţa mi-este spulberată
Şi nu e timp să mai compun: eu sunt bătrân, mintea-i blocată,
Dar te iubesc ca un nebun şi nu te-aş da pe lumea toată,
Sărăcăciosul meu cătun te-ascunde: nu mai eşti curtată.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La o conferinţă

Am stat o vreme să-i ascult
Cum spun citate pe de rost;
Cel prost părea destul de cult,
Cel cult părea destul de prost.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-ţi mai spun...

întotdeauna mă gândeam ce spun
ca să nu spun la ce mă voi gândi
şi îmbrăcat în togă de tribun
şi dezbrăcat de verbul: "a iubi"

de la o vreme nu mă mai gândesc
de la o vreme spun aşa cum este
că sunt demult nebun şi că iubesc
sfârşitul la o tainică poveste

deobicei povestea se termină
cu noaptea nunţii când eroii pleacă
să pună punct pe "i" ce determină
şi rol de apa şi de piatră saca

povestea mea începe cu aluzii
povestea mea începe cu finaluri
cu ani la fundul mării de iluzii
cu maluri de abrupte idealuri

povestea mea începe de departe
povestea mea începe de la şcoală
povestea mea începe dintr-o carte
din care cineva a rupt o coală...

povestea mea ştiută pe de rost
povestea mea trăită fără rost
povestea-n care şi mereu ai fost
străină la streinu-ţi adăpost...

acum, ajuns în pragul veşniciei
cu trepte de abanos şi gorun
gândesc în termeni noi, de fantezie
ce nu ţi-am spus o veşnicie-nu-ţi mai spun...

poezie de Iurie Osoianu (15 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, fă-mă şi pe mine prost

Adesea uitându-mă oglindă
Vreau să cred că sunt un prost
Cu o privire atât de blândă
De ce îmi caut în viată un rost?
De ce am tras atâta la galeră
Doar ca să învăţ ce-i aia un periost.
Ca să faci acum carieră,
Este suficient ca să fi... prost.
La naştere vegheat de ursitoare
Am tras un destin de intelectual anost
Dar acum mă rog în gura mare
- "Te rog Doamne.... fă-mă prost"
În această mare absurditate
Când lumea învaţă contra-cost
De ce nu există o facultate
În care să înveţi cum să fi prost.
Probabil... e o calitate înăscută
Şi un binecuvântat privilegiu
De aceea nici nu se discută
Iar să gândeşti, e un sacrilegiu.

poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!