În dragoste, contradicţia dintre comunicare şi comuniune este şi mai evidentă... Trup care, dintr-o dată, a devenit infinit. Trupul perechii mele nu mai este o formă, se transformă într-o substanţă informă şi imensă în care mă pierd şi mă regăsesc în acelaşi timp... Mai este şi experienţa pierderii identităţii: dispersie a formelor în mii de senzaţii şi viziuni, cădere în ocean, evaporare a esenţei.

Octavio Paz în Dubla flacără: dragoste şi erotism (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de sunet, nu este o inexistenţă, ci o Prezenţă Intrinsecă a Liniştii, în care plutesc toate formele de sunet - toată "creaţia". Este spaţiul infinit în care fiecare formă finită dansează. Libertate Totală şi Prezenţă Absolută. În conectare cu Liniştea din care provii, devii liber de orice convingere şi credinţă interioară, deoarece te afli în afara razei de acţiune a minţii, căci zgomotul se transformă în Linişte când se scufundă în Oceanul Esenţei. Te eliberezi atât de mintea ta, cât şi de mintea colectivă. Devii un observator al formelor, fără ca Fiirea ta să fie absorbită în dansul formelor. Priveşti sunetul, fără a-l judeca, fără a-l analiza, fără a-l modela. Doar îl observi.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Liniştea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conform tradiţiei, dragostea este un indefinibil compus din suflet şi trup. Născându-ne, am fost smulşi totalităţii; în dragoste am simţit cu toţii că ne întoarcem la totalitatea originară. De aceea imaginile poetice transformă persoana iubită în natură – munte, apă, nor, stea, pădure, mare, val – iar la rândul ei, natura vorbeşte ca şi cum ar fi femeie. Reconciliere cu totalitatea care este lumea.

Octavio Paz în Dubla flacără: dragoste şi erotism (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

om (vezi şi fiinţă umană)

Omul este o unitate fiinţială care rezultă din unirea dintre trup şi suflet. El nu are trup şi nu are suflet, ci este în acelaşi timp trup şi suflet.

definiţie de Iosif Flaviu în Trupul în iudaism
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiritul descoperă Identitatea; sufletul, Plictisul; trupul, Lenea. Este unul şi acelaşi principiu de invariabilitate, diferit exprimat sub cele trei forme ale căscatului universal. Acelaşi spirit descoperă Contradicţia; acelaşi suflet, Delirul; acelaşi trup, Frenezia, şi asta pentru a zămisli noi irealităţi, pentru a se sustrage unui univers prea asemănător.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul este foarte simplu şi deosebit de practic: fiecare formă de existenţă, la nivelul său de bază, e un sunet. Omul este un buchet de unde (vibraţii), aşezate într-o ordine specifică. Spre exemplu, gândul este un buchet de unde, aşezate sub forma unui gând. Aşadar, orice formă este o comunitate de unde (sunete), care călătoresc în aceeaşi direcţie. Sunetul provine din Linişte. Când o formă de sunet îşi aminteşte de Liniştea din care provine, acel sunet transcende forma şi se conectează conştient la Esenţa sa, trăind în continuare în lumea formelor, dar prin intermediul Esenţei, - trăind în lumea sunetului, prin intermediul Liniştii. Aceasta este eliberarea de suferinţă şi iluzie. O conectare conştientă, constată, la Oceanul de Linişte din care răsare orice formă de sunet, elimină urmele de confuzie formate în urma identificării totale cu agitaţia lumii create.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul meu nu este eu, mintea mea nu este eu. Nu este eu nici conştiinţa mea. Eul, adevăratul meu "eu" este acel lucru de care sunt conştient. Căci deţin conştiinţa esenţei mele spirituale, dumnezeieşti. Nu înţeleg aceasta esenţă, dar numai ea este "eul" meu adevărat.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

sex

Sexul este un delir programat care alungă moartea cu propria substanţă a morţii; spaţiului negru dintre stele îi este dată dulcea substanţă din venele şi ungherele noastre. Acele părţi din noi înşine pe care decenţa convenţională le numeşte ruşinoase sunt înălţate. Ni se spune că strălucim, că suntem înălţaţi...

definiţie de John Updike în Satele (2004)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem oameni, nu îngeri. Simţurile ne pun în comunicare cu lumea şi, simultan, ne închid în noi înşine: senzaţiile sunt subiective şi indicibile. Gândirea şi limbajul sunt punţi, dar, tocmai pentru că sunt punţi, nu suprimă distanţa dintre noi şi realitatea exterioară. Cu această excepţie, se poate spune că poezia, serbarea şi dragostea sunt forme de comunicare concretă, adică de comuniune.

Octavio Paz în Dubla flacără: dragoste şi erotism (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul este singura putere care poate produce bogăţie tangibilă din Substanţa fără Formă. Materialul din care toate lucrurile sunt făcute este o substanţă care gândeşte şi un gând despre o formă imprimat acestei substanţe ajunge să producă această formă.

Wallace D. Wattles în Ştiinţa de a deveni bogat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria artei moderne este în acelaşi timp o istorie a pierderii progresive a audienţei ei. Arta a devenit din ce în ce mai mult un interes al artistului şi un motiv de bârfă pentru public.

citat din Henry Geldzahler
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

trupul omului

Trupul omului nu este un lucru sau o substanţă dată, ci o continuă creaţie. Trupul omului este un sistem energetic care nu va fi niciodată o structură completă; niciodată static, în continuă reconstrucţie şi deconstrucţie interioară; îl distrugem pentru a-l înnoi.

definiţie de Norman O. Brown
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

dragoste (vezi şi iubire)

Dragostea este chipul şi trupul Universului. Este ţesutul conjunctiv al Universului, substanţa din care suntem alcătuiţi. Dragostea reprezintă experienţa de a fi un tot unitar şi de a fi într-o strânsă uniune cu Divinitatea Universală.

definiţie de Barbara Ann Brennan în Mâini tămăduitoare
Adăugat de Andreea Trifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice dragoste e nefericită pentru că orice dragoste e făcută din timp, este nodul fragil a două fiinţe trecătoare şi care ştiu că vor muri.

Octavio Paz în Dubla flacără: dragoste şi erotism (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condamnarea dragostei carnale nu este creştină, ci platonică. Pentru Platon, forma este ideea, esenţa... Dragostea omenească, adică dragostea adevărată, nu neagă nici trupul şi nici lumea. Abstinenţa nu ne eliberează de timp: îl transformă în agresiune psihică, împotriva celorlalţi şi împotriva noastră înşine.

Octavio Paz în Dubla flacără: dragoste şi erotism (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşadar, la nivelul de bază al oricărei forme, există unda. Vibraţia. Sunetul. Toate formele create, sunt sunete aşezate într-o anumită formă. Însă, de unde provin aceste sunete? Din Oceanul Esenţei Fără De Formă. Orice sunet provine din Linişte. Înainte de undă, este Linişte. Din Oceanul Esenţei, se nasc vibraţiile, care sunt un rezultat al unui semnal intangibil al Esenţei. Vom numi acest semnal, Punctul Zero, care poate fi perceput ca fiind Forţa Vitală prin care Esenţa se manifestă. Prin Punctul Zero - prin Forţa Creatoare - Conştiinţa Fără De Formă devine creaţie manifestată. Acum am ajuns la un grafic foarte evident: în adâncime există Conştiinţa Fără De Formă, la suprafaţă există creaţia manifestată, iar cele două sunt divizate chiar de hotarul dintre Absolut şi relativ: Punctul Zero. Între Absolut (Liniştea Intrinsecă) şi relativ (melodia creaţiei) există Punctul Zero (Forţa prin care Liniştea devine melodie). Foarte mulţi călători spirituali confundă Punctul Zero cu Conştiinţa Intrinsecă şi tocmai de aceea nu ajung să simtă niciodată Uniunea Completă cu Tot Ceea Ce Este.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maestrul este uşa spre dincolo.
Iar Dincolo există în unitatea organică, în comuniune, în contopirea, în topirea maestrului şi a discipolului. Este cea mai înaltă formă de iubire. Este cea mai profundă rugăciune, cea mai profundă recunoştinţă şi cea mai extatică,, experienţă,, disponibilă conştiinţei umane.
Maestrului îi lipseşte ceva când este singur, este ca un ocean, în care nu se topeşte niciun râu. Un discipol este cu siguranţă doar un nimeni fără un maestru. Cu un maestru el devine întreaga existenţă. Ambii sunt împliniţi într-o unitate.
Şi pentru că această unire nu este a trupului, nu este a eului, ci a ceea ce este dincolo de minte în tine, este posibil să o atingi şi să nu o pierzi niciodată. Dragostea este mereu în sus şi în jos, un moment vesel, un alt moment trist, dar dragostea despre care vorbim - iubirea între două spirite, între două fiinţe - doar începe, nu se termină niciodată.

citat clasic din Osho
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precum soarele, viaţa îşi răspândeşte lumina pretutindeni. Şi când ne naştem, vrem totul în acelaşi timp, fără să stăpânim energia care ne este dată. Dar, dacă avem nevoie de foc, trebuie să facem în aşa fel ca razele soarelui să se îndrepte toate în acelaşi loc. Iar marea taină pe care Energia Divină a dezvăluit-o lumii a fost focul. Nu numai cel în stare să încălzească, ci cel care transformă grâul în pâine.

Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Voinţă - calea vieţii"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mariana Mihuţ era la început o studentă cu voce uşor piţigăiată, o dulceaţă de fată, foarte drăguţă, dar uşor inexpresivă. Mai târziu, dintr-o dată, într-o zi oarecare, a apărut pe lume Mariana Mihuţ pe care o ştim cu toţii. Nu ştiu cum şi din ce motiv a devenit ea însăşi, dar acum este Mariana Mihuţ. Nu ştiu să spun ce a făcut, dar de la vocea aceea piţigăiată, de mironisiţă, a devenit o actriţă de o forţă, o tenacitate şi o credinţă de nezdruncinat. Acum este una dintre cele mai mari actriţe ale teatrului românesc.

citat clasic din Marin Moraru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viziuni şi... viziuni

Vai, câte spaţii goale prevăd la orizont –
viziuni şi cuiburi pentru păsări şi vulpi,
şi câte scări întru căderile spre Cer,
s-ajungi la Dumnezeu, să te disculpi...

Şi câte viziuni ţi se dezvăluie-n cădere,
căci spaţiul dintre visuri nu este limitat,
Doamne, ne lipseşte, nevolnic, Infinitul,
suntem lipiţi cu fruntea de câte ni s-au dat.

Ne trebuie o vreme, să definim zădărnicia,
în echivocul dulce şi amar al limitei vieţii,
vai, cîte spaţii goale prevăd la orizont
şi câte scări înfipte în roua dimineţii!

În vastitatea şi curgerea sfâşietoare a vremii,
născuţi dintr-o ţărână, ne îngropăm în alta,
gustăm din vid dodoloaţe felii de zădărnicie
şi ne sculptăm pe creier muririle cu dalta...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ciuda gravitaţiei care nu se opreşte niciodată, zburăm cu avioanele şi lansăm rachete. În dragoste este acelaşi lucru: în ciuda dorinţei care se transformă, poţi face ca o dragoste să dureze.

Alice Ferney în Cea mai frumoasă istorie a iubirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!