Viziuni și... viziuni
Vai, câte spații goale prevăd la orizont
viziuni și cuiburi pentru păsări și vulpi,
și câte scări întru căderile spre Cer,
s-ajungi la Dumnezeu, să te disculpi...
Și câte viziuni ți se dezvăluie-n cădere,
căci spațiul dintre visuri nu este limitat,
Doamne, ne lipsește, nevolnic, Infinitul,
suntem lipiți cu fruntea de câte ni s-au dat.
Ne trebuie o vreme, să definim zădărnicia,
în echivocul dulce și amar al limitei vieții,
vai, cîte spații goale prevăd la orizont
și câte scări înfipte în roua dimineții!
În vastitatea și curgerea sfâșietoare a vremii,
născuți dintr-o țărână, ne îngropăm în alta,
gustăm din vid dodoloațe felii de zădărnicie
și ne sculptăm pe creier muririle cu dalta...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dumitru Sârghie. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.