Trandafirii galbeni - nu obligatorii... Poate pur şi simplu... să treci pe lângă - şi să te uiţi pe fereastra mea... Şi nu veţi vedea nimic - cel care se uită prin ferestrele altora vede pe fondul perdelelor întunecate reflectarea propriei fizionomii... Şi oare astea nu-s înfrumuseţări pentru "locuinţa" mea? Chiar asta e singura înfrumuseţare. Am vândut deja restul - altfel aş fi murit de foame... Am lăsat doar asta, ultimele... Perdelele violete... Dacă ar fi aruncate şi perdelele, fiecare ar vedea golul... Nu e nimic... Dar a fost, probabil... A fost ceva...

Venedikt Erofeev în Jurnalul unui psihopat (iunie 2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa şi acum - sentimentul gol al importanţei... şi nimic cât de cât concret. Şi de la asta mi-e incredibil de bine: poate că asta şi e aşa de important... poate că eu lipsesc lumea de încă un adevăr necesar... cu asta lipsesc, că ţin cu forţa în cap această neclaritate.

Venedikt Erofeev în Jurnalul unui psihopat (iunie 2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti Deja un miliardar În Spirit! OBSERVĂ ASTA: Vrei neapărat să spui ceva, poate chiar e o bucurie să comunici sau să strălucească niţel "eu"-l MITITEL. Pur si simplu deconectează-te; ACUM E CEL MAI BUN MOMENT! Liniştea non-intenţională a Conştiinţei este deja Ananda! Poate te uiţi la un meci, şi de abia aştepţi să câştige "pozitivul" - pentru că negativul oricum trebuie să piară, nu? - realizează instantaneu că nu e despre asta, şi nu te interesează chiar deloc cine câştigă, deci: Pur si simplu deconectează-te; ACUM E CEL MAI BUN MOMENT! Poate sunt alegeri politice şi mori de nerăbdare ca să iasă "ĂIA CARE MĂCAR FAC CEVA ŞI NU FURĂ". Pur şi simplu deconectează-te; ACUM E CEL MAI BUN MOMENT! Poate te uiţi la un film, o telenovelă şi chiar acum e scena în care eroul o salvează pe Paţachină; Pur si simplu deconectează-te; ACUM E CEL MAI BUN MOMENT! Eşti pe culmile amorului şi urmează dulcele orgasm. Pur si simplu deconectează-te; ACUM E CEL MAI BUN MOMENT! Adu-ţi aminte că şi asta va trece! Eşti pe cale să câştigi primul milion de euro şi... Pur si simplu deconectează-te; ACUM E CEL MAI BUN MOMENT! Fie că-i câştigi, fie că nu, tu oricum nu ai nimic de pierdut pentru că eşti deja un Miliard în Spirit!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune întotdeauna ce simţi şi fă ceea ce gândeşti. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind, te-aş îmbrăţişa foarte strâns şi l-aş ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieşind pe uşă, ţi-aş da o îmbrăţişare, un sărut şi te-aş chema înapoi să-ţi dau mai multe. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aş înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o dată şi încă o dată până la infinit. Dacă aş şti că acestea ar fi ultimele minute în care te-aş vedea, aş spune "te iubesc" şi nu mi-aş asuma, în mod prostesc, gândul că deja ştii.

citat celebru din Gabriel Garcia Marquez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţi până şi tu că ai ajuns chiar în ultimul hal, că asta este mizerabil, dar că altfel nici nu are cum să fie, că deja nu mai ai nicio ieşire şi că niciodată nu o să mai ajungi un altfel de om, că şi dacă ai mai fi avut încă timp şi credinţă pentru a fi altceva, atunci probabil, nu ai fi dorit nici chiar tu să te schimbi, iar dacă ai fi dorit, oricum nu ai fi făcut nimic, pentru că în realitate, poate că nici nu ştii în ce să te transformi.

Dostoievski în Însemnări din subterană, I
Adăugat de Gustavae
Comentează! | Votează! | Copiază!

Robert Bruce, Jr.: Pământuri, titluri nobiliare, subordonaţi, putere... nimic.
Robert Bruce, Sr.: Nimic?
Robert Bruce, Jr.: Nu am nimic. Oamenii luptă pentru mine, pentru că dacă nu fac asta, îi izgonesc de pe pământurile mele, iar ei împreună cu familiile lor vor muri de foame. Oamenii aceia care şi-au vărsat sângele la Falkirk au luptat pentru William Wallace. El luptă pentru ceva ce eu nu am avut niciodată. Iar eu i-am furat asta, atunci când l-am trădat. Am putut vedea asta în ochii lui pe câmpul de luptă şi mi se rupe inima.
Robert Bruce, Sr.: Toţi oamenii trădează. Toţi îşi calcă pe inimă.
Robert Bruce, Jr.: Dar eu nu vreau să îmi calc pe inimă! Eu vreau să cred aşa cum şi el crede. Nu voi mai fi niciodată de partea greşită a baricadei.

replici din filmul artistic Inimă neînfricată
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ma puteţi dezbrăca, dacă asta vreţi, dar tot nu veţi vedea nimic.

citat din Bella Hadid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lista ei de rufe

Perdelele au fost făcute
pentru a ascunde nuditatea oamenilor.
Beţele de chibrit au fost făcute
pentru a-ţi curăţa urechile
(doctorii sunt împotriva acestei practici).
Undiţele au fost făcute pentru a ucide ambiţiile bărbatului.
Mochetele au fost făcute pentru a acoperi mizeria de pe podele.
Televizorul a fost făcut pentru a vinde porcării.
Ziarele au fost făcute pentru menţine lumea dependentă de porcării.

Şi, în sfârşit...
Eu am fost făcut să fiu al tău.
Şosetele purtate mai mult de trei zile sunt menite a fi aruncate,
de aceea n-ai fost făcută să fii a mea.

Logic... a spus cineva ceva despre Logică?

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odihna de la capătul drumului

poate că... ştiu. mulţi sunt speriaţi... şi eu sunt
dar asta nu mă poate opri. nimeni nu poate opri timpul în loc
se ştie că orice fenomen are o finalitate.
şi viaţa e tot un fenomen. fenomenal aş putea spune
vezi tineri în jur. nu mai au răbdare
vor totul. repede.
se uită la tine. nu te înţeleg
dar asta e treaba lor. nu trebuie să le explici nimic
nici nu ar avea răbdare să asculte
eu uită că şi tu ai fost ca ei
şi uneori chiar şi tu uiţi
uiţi pentru că acum acum ai mai multă răbdare
şi altă înţelegere a lucrurilor
acum ştii că orice ai face, soare îşi vede de ale lui
nu are nici condică de semnat
nici tramvai de prins
şi nici concediu magnific de organizat
aerul e respirabil sau nu
apa e potabilă sau nu
viaţa e trăibilă sau nu, dar ea,
ea se merită trăită
şi atunci când se termină bateriile
înţelegi că ai ajuns
la capăt
şi îţi iei o binemeritată pauză

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai aproape de cer

de ceva timp, în fiecare dimineaţă mă trezesc cu senzaţia asta
e o chestiune pe care nu am cum s-o descriu, este ca şi cum ai privi un copac înfrunzit
şi pe care îl admiri cum o frunză pică ca o ultimă răsuflare
asta nu poţi să uiţi aşa cum şi eu nu uit primul sărut
pentru că, să-ţi spun ceva, nimic nu este mai suav decât amintirea primei atingeri
poţi să cuprinzi cu mâinile stelele, poţi să ai tot pământul în palme
nimic însă nu se compară cu asta

cine nu a fugit măcar o dată de acasă, cine nu s-a încălzit măcar o dată cu licărul suav al dimineţii
nu ştie cum este să ţii în pumni o picătură de lacrimă

am deschis o uşă şi nu m-am uitat înapoi
nu am trântit-o, nu am făcut zgomot, am luat hotărârea asta înainte să te privesc cum dormeai dezvelită
da. asta este imaginea, acel corp dumnezeiesc printre cearceafuri
şi eu, eu care fug. eu, cel care nu se mai uită la ceea ce a fost, dar care simte o pierdere

a pierde un obiect îţi este poate indiferent
dar să pierzi o clipă nu se compară cu nimic, pentru că nimic nu este mai important
decât acea primă scânteie
câte dimineţi poţi să cuprinzi într-un vis, în câte oglinzi poţi să vezi un surâs
şi asta nu este nimic pe lângă durerea pe care o simţi. dar
cine să înţeleagă ce este

după o noapte mă trezesc căzut pe asfalt singur în toată splendoarea cuvântului
singur pe asfalt, singur cu pustiul în carne

aşa mă simt
legat
ca şi cum aş fi
şi n-aş fi
în fiecare dimineaţă mă trezesc cu senzaţia asta
deschid uşa de la balcon şi am impresia că doamna e din ce în ce mai departe
aerul mi se pare uscat, marea nu mai urlă, cerul, deşi înnorat pare mai limpede
şi atât de aproape

poezie de Anghel Geicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A doua veghetoare: Ţara asta întreagă e foarte tristă... Cea în care am trăit înainte era mai puţin deprimantă. Seara şedeam la fereastră şi torceam. Fereastra dădea înspre mare şi câteodată întrezăream o insulă depărtată... Adesea mă opream din tors; doar priveam în larg şi parcă uitam să mai trăiesc. Nu ştiu dacă eram fericită. Nu voi deveni acum ceva ce probabil nici n-am fost vreodată...
Prima veghetoare: În altă parte nu am văzut marea niciodată. Acolo, de la fereastră, e singurul loc de unde se vede marea, şi se vede atât de puţin din ea!... În alte ţinuturi e frumoasă marea?
A doua veghetoare: Doar marea din alte ţinuturi e frumoasă. Cea pe care o vedem ne umple de nostalgie după aceea pe care nu o vom vedea nicicând...

replici din piesa de teatru Marinarul, scenariu de Fernando Pessoa (1913), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trecut iubirea?

A trecut momentul iubirii
Nu există veşnicia clipei
Nici dragoste neţărmurită
Nu există bariere atinse de lacrimi
Nu există pajişti,
Fermecătoare pajişti în care să ne oglindim
Fiecare zi e o luptă pentru supremaţie?
Am obosit şi mă simt asediată
Probabil că voi fi ridicată şi proiectată pe cer
Nu înţeleg ideea... Probabil că sunt diferită...
Nu am intenţionat nimic!...
Fiecare întelege ce vrea....
Aşa se întâmplă când te apropii de cei ce nu merită.
Aşa merit pentru toată osteneala mea
Pentru tot dorul şi focul nemuririi.
Dacă vei fi în viitor ignorat, nu uita că asta ai solicitat
Dacă nu vei fi tată, află că nici nu ţi-ai dorit
Dacă nu vei ridica umbrele cu siguranţă
Nu vei vedea lumina din privire.
Până atunci sunt liberă, cum am fost o viaţă-ntreagă.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am nevoie de ceva excentric, extravagant, extrem ca să mă simt vie. Vai, draga mea; singurul lucru care te poate face să te simţi atât de vie cum este Viaţa nu e nici una din extremele astea, e doar cunoaşterea de Sine. Când te cunoşti cu adevărat pe tine însuţi vei vedea că eşti deja Viaţa şi nu gândul, care încearcă prin tot felul experienţe extreme, prosteşti, să se simtă "în viaţă". Teribilismul e cea mai bună metodă de a te schilodi pe viaţă, nu de a te simţi "în viaţă". Întreabă pe toţi cei din care au ajuns într-un cărucior, şi îţi vor confirma asta. Ego-ul face lucruri prosteşti şi extreme pentru a se simţi viu, apoi regretă viaţa toată "existenţa". Dacă tot vrei să faci un lucru extrem ajută un copil sau un bătrân în căruţ o jumătate de an şi asta te va vindeca definitiv de teribilism şi stupiditate. Nimic nu este mai viu, nu duduie de viaţă ca fiinţa ta reală!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor pe care îi iubesc

Dacă va trebui să vă părăsesc vreodată
Pe voi, cei pe care vă iubesc, pentru a călători apoi
Singur pe Drumul Tăcerii, nu mă plângeţi,
Nu vorbiţi despre cel care am fost cu ochii în lacrimi;
Râdeţi şi povestiţi despre mine ca şi cum aş fi lângă voi,
(Cum aş reveni.. cum aş reveni dacă s-ar afla o cărare!
Dar oare lacrimile şi mâhnirea nu înalţă oprelişti?)
Iar când auziţi cântece
Sau vedeţi păsări pe care le-am iubit,
Nu lăsaţi, vă rog, nici un gând trist prin apropiere...
Pentru că eu vă iubesc aşa cum am făcut-o întotdeuna...
Aţi fost nespus de buni cu mine!
Mai erau multe lucruri pe care doream să le fac....
Multe lucruri să vă spun...
Amintiţi-vă că nu mi-a fost teamă...
Doar gândul că vă părăsesc a fost greu...
Noi nu putem vedea Dincolo... Dar asta eu ştiu;
V-am iubit nemărginit de mult...
Am fost în rai cu voi aici – cât am fost viu.

poezie de Isla Paschal Richardson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafirii galbeni

Trandafirii galbeni ce-i purtai aseară,
Trandafirii galbeni, galbeni ca de ceară,
Aplecaţi pe sânu-ţi ca-ntr-o rugăciune,
Trandafirii galbeni, ce-ţi puteau ei spune?

Tremurând în ritmul pieptului săltat,
Tu-i purtai cu fală, ca nişte trofee.
Din ce vază-ascunsă, oare, i-ai luat,
Sau din care seră, sau din care-alee?

Trandafirii galbeni ce păleau mereu,
Cu un zâmbet tainic şi sfios de stea,
Erau reci ca gheaţa sufletului meu,
Erau, poate, galbeni ca şi fruntea mea?

Ce-ţi puteau ei spune, adormiţi pe veci?
Prinşi la sânu-ţi tânăr, trandafirii reci,
Îngropaţi în cuta albelor dantele,
Răspândeau aroma cântecelor mele.

poezie de Mihail Cruceanu din Poeme alese (1976)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Începuturi proaspete

Vine o vreme când de
la capătul livezii
sau
de la colţul străzii
nu
mai începe nimic...
Alergi înfrânt
prin apele oglinzii
ca şi cum
n-ai vedea nimic;
şi-i singura zi
în care te vei lăsa prădat,
călcat în picioare –
ucis (poate) –

pentru că e
singura zi în care
(crezi că) eşti fericit...

poezie de Dana F. Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andie: M-am culcat cu un alt băiat acum şase luni! Ştiam că nu era bine când am făcut asta. Tot încerc să-ţi spun asta şi să te fac să înţelegi. De câte ori trebuie să-ţi spun asta?
Pacey: Andie, dacă ai vrut să te culci cu el, dacă doar pentru o secundă ai vrut asta, atunci poate că nu a fost o greşeală.
Andie: A fost...
Pacey: Poate. Poate că a fost doar modul prin care inima ta îţi spunea că eu nu sunt persoana potrivită pentru tine. Pentru că asta îmi spune inima mea acum... că nu eşti persoana potrivită pentru mine.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie despre "Nimic",

"La început a fost Cuvântul";
Dar Cuvântul de unde s-a luat?
Se spune că pământul
Dintr-o explozie ar fi apărut;
Şi, înainte de explozie,
Ce a explodat?

Sau poate... Totul a apărut din Nimic,
Dar Nimicul – ce mai e?
De unde vine acest "Nimic":
Dintr-un alt Nimic,
Sau din ceva mai mic?
Sau, poate, mai mare?
( Nu mi-ar fi de mirare!)

Ce este Nimicul?
Este "nimic" sau "gol"?
Şi dacă e "gol" –
Cu ce era umplut?
Ce a fost la început?

Dar dacă nu există
Nici început, nici sfârşit,
Doar "suspendată clipă" – infinit?
Şi dacă Nimicul e pur şi simplu – nimic
Din care a apărut acest infinit?

Nu sunt savant, şi nici cercetător,
Doar mă joc de-a filosoful;
Nimeni nu ştie şi nici n-a ştiut
Ce a fost la început;
În schimb, un lucru e cert despre Nimic:
"Ştiu că nu ştiu nimic".

poezie de Maria Supernic (13 februarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui mare Nimic

A fost om rău - şi chiar de mic,
În viaţă-a fost mare Nimic;
În groapa lui de veţi săpa,
Nu cred că veţi găsi ceva!

epitaf epigramatic de George Budoi din În Ţara lui Invers, capitolul "Recunoaşteţi personajul?" (2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele ce nu apune

La inceput n-a fost nimic,
O bezna nedescrisa
La inceput n-a fost nimic,
Poate doar suferinta.

Si totusi din nimic a aparut o stea
Soarele etern ce nu apunea
Eu il rugam tot timpul
El nu ma asculta
Si ma simteam nebun,
Orbit de umbra sa.

Si poate mai tarziu
Cand tu ma vei vedea
Voi avea puterea de a te saruta.

poezie de Andreas Dorobanţu
Adăugat de Andreas Dorobanţu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În seara asta

În seara asta, luna şi stelele par a fi uimite,
Din cauza zâmbetului tău
Şi pentru ochii tăi frumoşi,
Un pic de fard pe obraji şi luna luminează,
În timp ce stelele timide se ascund
În spatele norilor pufoşi,
Unde veţi vedea chiar şi lacul calm şi adânc.
Dintr-odată se va schimba timpul,
O briză uşoară se va ridica,
Pentru că vântul curios va vedea,
Chipul pe care-l cunosc stelele....
Chiar şi natura, recunoaşte farmecul acestei creaturi,
Dar farmecul real nu este în aspectul exterior,
Ci în ceea ce este la pieptul lui, lângă el,
Unde ea continuă dansul ei,
Cu blândeţe şi eleganţă....
Suntem înconjuraţi de o frumuseţe atât de liberă,
Farmecul de basm pe care doar ea îl ştie.

poezie de Eugenia Calancea (8 ianuarie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!