Viața la bloc
E-o liniște de-nmormântare,
La blocul străjuit de tei,
Atunci când nu se bat covoare...
Și nici vecinii între ei.
epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
În blocul nostru
Liniștea, cum e firesc,
Respectată-i sută-n sută:
Când vecinii se-ntâlnesc,
Nici măcar nu se salută!
epigramă de Sin Arion din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blocul
E spațiul unde locuiești
Și-afirmi cu inimă curată:
"De stai la bloc, simți că trăiești",
Dar mori când vezi cât ai de plată!
epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Declarația unui vecin
Dintre toți vecinii mei
Mă certasem doar cu trei,
Iartă-mă, de mă asculți:
Zău că nu aveam mai mulți!
epigramă de Vasile Larco din Hohotiera (1994)
Adăugat de Vasile Larco
Comentează! | Votează! | Copiază!
Băteam toba
de tinichea în fiecare noapte
exasperam vecinii muncitorii socialiști
trecuți pe acasă să doarmă
să-și mângâie femeia con
form
legilor marxiste de făcut dragoste
și să-și urecheze copii
o băteam cu bățul de toboșar
anunțând că vreau să mă fac pictor
sau poet
când voi fi mare și o să beau vodcă și bere
era o tobă de nouă lei
bună de făcut zgomot în tot blocul
din prefabricate unde se auzea
cum trag vecinii apa
cum scârțâia patul când el
se urca pe ea într-un pat luat de la solidaritatea
în rate avantajoase
pentru lucrătorul care-și face planul
zilnic în întrecerea socialistă
menționat la gazeta de perete
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Respiri dioxid
și te dai în balansoar
în fața ta crește blocul
unde o blondă se rujează
la geam te vezi aruncată
respiri din plictiseală și parfumul
florilor care rânjesc intră în nas
apoi blocul descrește
te apropii de pământ și fundul
e presat serios de niște legi
nu le știi
respiri cu greutatea unui om urcat
pe muntele rece și neprimitor
te dai cu viteză crescută
leagănul scârție cu subînțeles
vecinii se uită la fusta ta ridicată
aproape galbenă de invidie
încerci să-ți amintești de legea aia
niciodată nu ai fost tare la așa ceva
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pianissimo
S-a-nserat
Nu se mai vede pe covoare
Nici o floare
În bogatele-ți inele
Nu mai suferă - vasal -
Nici un suflet mineral,
Nici un gest de mâini rebele
Nu mai turbură-nserarea
Ce-ascunde-ntre perdele
Sugrumându-și respirarea
Pe tablouri,
Pe icoane,
Pe oglindă,
Pe sofa
Și pe roșia lalea,
Încrustată,
Ca o pată
De amurg, pe gura ta
Între noi și restul lumii
S-a lăsat ca o cortină
Agonia unei dâre de lumină
Hai să punem capăt glumei
Și, sub brațele troiței oltenești de la
Corcova,
Hai să ne iubim în cinstea
Lui Giacomo Casanova!
S-a-nserat
Nu se mai vede pe covoare
Nici o floare
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Fă liniște, c-așa ni-i legământul
Fă liniște! Pe bolta agitată,
Netulburat, Luceafărul clipește.
Stă Luna'n colț și liniștea-o iubește,
Parcă acum mai mult ca și-altădată.
Fă liniște! Vreau să ascult pământul.
De la o vreme prea încet vorbește,
Nici nu mai știu dacă și când zâmbește
Cu flori. Așa precum ni-i legământul.
Fă liniște, nici marea nu se-aude
Ori am surzit, ori ea-i ne'nsuflețită
Că valul, nu-mi întoarce-ntr-o clipită,
Nici șoaptele, nici genele de unde.
Fă liniște! Vreau să ascult cascade
Și limpezișuri, văluri neclintite,
Ce-și află chip în chipuri ațintite,
Miraje reflectate în rocade.
Fă liniște! S-aud ce vis au munții,
Atunci când stau cu capete în nouri,
Când veșnicia freamătă ecouri,
Și înfrunzește, fix în miezul frunții.
Fă liniște! S-ascult cum iarba crește,
Nedușmănindu-și gliile zvântate.
Ci dimpotrivă,'n verde alintate,
Cu maci și margarete le'nrodește!
Fă liniște! De liniște-i nevoie
Dar parcă nimeni nu mai ține seama
Că, și'n morminte scormonim cu larma,
Născuți de ei... nu'n buna noastră voie.
Fă liniște! Că n-o aud. Pe mama!
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii nu spun adevărul
Curg minciunile șuvoi,
Vin când nici nu te aștepți,
Ne mințim chiar și pe noi...
Când ne credem prea deștepți!
epigramă de Vasile Larco din Adevărul și minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
A sosit primăvara!...
Pe cer când nu e nici un nor
Și pomii-s gata de-nflorire,
Să împletim un mărțișor
Uitând de orișice scumpire!
epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Covoare din pereți...
Covoare din pereți,
cu vânători pe ele, copoi agili, vreun taur
și fildeși de mistreți;
Un soare roș prin geamuri prefiră praf de aur.
Covoare din pereți,
maro, albastre, roze, ascund ca-n niște drame,
un șir întreg de vieți;
tablouri anonime plângând burgheze rame.
Covoare din pereți,
o, nopțile cu friguri, cu spasme, vu ftizie,
cu demoni roși și creți;
balauri mari de stofă și spaimă de hârtie.
Covoare din pereți,
va scotoci Americi, imagini, intrigi, drame,
în vremi, vreun cântăreț;
și voi n-o să-i spuneți
nici drama ce m-agită, și-o să-l lăsați s-aclame
(cum mă lăsați pe mine) imagini, câni, drumeți,
și crierii cocli-vor a cărților arame
de glorii rare, beți
Covoare din pereți!...
poezie de Benjamin Fondane
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Greva medicilor
Tăcerea din spital relevă
Răbdări și-o falsă bucurie:
Atunci când medicii-s în grevă,
Groparii sunt la datorie!
epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui epigramist
Tolba goală de-o mai ai,
Cu săgeți amice-ncarc-o.
De nu poți, nu va fi bai:
O să te ajute Larco!
epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când prețurile cresc
Se împânzește cât e țara
O zicere ce pare glumă:
Că iarna nu-i ca primăvară
Și nici salariul ca o gumă!
epigramă de Vasile Larco din ziarul Săptămână
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui confrate
Nu se laudă cât face,
Nici încolo, nici încoace,
Dar să știți, vă rog frumos:
Afirmația-i pe dos!
epigramă de Vasile Larco din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-ajung pe la Mizil mereu amân,
Nici la concursuri n-am trimis, în fine,
Dar oaspete voi fi, ca bun român,
Când Julieta va-ntreba de mine!
catren de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zodia Balanței
Ea, Balanța, nici o vină
N-are dac-o iei în mare,
Chiar când talerul înclină
Către partea celui tare.
epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regionalizare 2011
Vecinii între ei ne-au împărțit
Din vest, din sud, din răsărit,
Iar astăzi ne-ntrebăm ca niște boi:
Cum dracu' să ne împărțim și noi?
epigramă de Vasile Iușan din Academice (2011)
Adăugat de Vasile Iușan
Comentează! | Votează! | Copiază!
La chirurgie
Când stau acum întins pe masă
Și medicii îmi sunt aproape,
Vă spun deschis, că nici nu-mi pasă...
Pe lângă cine-o să mă-ngroape!
epigramă de Vasile Larco din Hohotiera (1994)
Adăugat de Vasile Larco
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pădurea vinovată
De ce ai rătăcit, pădure,
Ecoul vorbelor de dor,
De ce-ai trimis pe căi obscure
Curate visuri de amor?
De ce-ai întins covoare pline
Cu ale florilor splendori,
Când am o floare lângă mine,
Cea mai frumoasă dintre flori?
Când noaptea fost-a la răscruce,
Atenția să mi-o distragi,
De ce-ai pus Luna să străluce
Mai mult ca ochii mie dragi?
Când se-auzea cât ține zarea
Cum îmi cânta iubita mea
De ce-ai trimis privighetoarea
Să cânte mai frumos ca ea?
Îmbrățișați pe o cărare
În taină când ne-am sărutat,
De ce-ai pus o ciocănitoare
Să ducă vestea peste sat?
..............................
Pădurea, cum secrete n-are,
În Raiul ei de nedescris,
Să mă trezească din visare
Un bob de rouă-a mai trimis.
poezie de Vasile Larco din Un porumbel pe ciutura fântânii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între bătrâni
Ajuns în prag de bătrânețe,
Ce bine-i să ai un copil,
Cu suflet bun, plin de blândețe...
Să te trimită la azil!
epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!