Mina de rubine şi cariera de perle

M-a întrebat c-un glas ceresc:
Rubinele pe unde cresc?
Nimic n-am spus, dar îmbătat,
Cu degetul am arătat
Spre buzele iubitei.
M-a întrebat cel glas ceresc:
Dar perlele pe unde cresc?
I-am spus atunci iubitei mele,
Cu ochi ca două viorele,
Să îşi desfacă-a sale buze,
Ce pentru mine-s nişte muze,
Şi să arate printre ele,
Şiragurile de mărgele.

poezie de Robert Herrick din Hesperides (1648), traducere de George Budoi
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde vine dragostea

Te-am întrebat, iubito,
De unde vine dragostea,
Şi tu nu mi-ai răspuns
Şi eu m-am uita în ochii tăi
Trişti şi de lacrimi uzi.
Am întrebat un bătrân cu părul cărunt
Şi el a zis că nu ştie,
Că dragostea lui a murit de mult.
Am întrebat un copil cu ochii albaştrii
Şi el spus că nu ştie,
Că este prea mic.
Atuci am întrebat cerul şi pământul,
Sufletul şi gândul.
Ei tot nu mi-au răspuns.
Şi numai mama mi-a spus
Că dragostea vine din inima ta
Şi de la Dumnezeu de sus.

poezie de Vladimir Potlog (14 februarie 2005)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poartă-n ochi seninul

Poartă-n ochi seninul. Poartă noaptea-n păr.
Nu i-am spus iubitei nici un adevăr.

M-a-ntrebat: "Afară viscolu-i buimac?
Să-ncălzesc căminul, patul să ţi-l fac?"

Am răspuns iubitei: "Azi, prin vânt şi ger,
Cineva flori albe leapădă din cer.

Poţi aşterne patul şi sufla-n cămin,
Eu şi fără tine sunt de viscol plin."

poezie celebră de Serghei Esenin, traducere de George Lesnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când i-am spus dracului să se ducă la dracu, el m-a întrebat: Băi omule, tu unde pleci când vii?

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am întâlnit pe drum un om

Am întâlnit pe drum un om
Care m-a privit cu nişte ochi calzi.
Mi-a spus, "Arată-mi şi mie bunurile tale."
Şi asta am făcut,
Arătându-i unul dintre ele.

A zis, "Acesta este un păcat."
Apoi i-am arătat altul;
A zis, "Acesta este un păcat."
Atunci i-am arătat altul;
A zis, "Acesta este un păcat."
Şi tot aşa până la capăt...
Întotdeauna spunea, "Acesta este un păcat."
Exasperat, am strigat,
"Dar nu mai am niciunul!"

Atunci m-a privit
Cu ochii lui calzi,
"Vai de sufleţelul tău!" a spus.

poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă m-aţi fi întrebat în şcoala generală ce aş fi vrut să devin când cresc mare, aş fi spus că prima mea alegere era să fiu actor, dar dacă nu aş fi putut, aş fi dorit să fiu un supererou.

citat din Vin Diesel
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnirea cu iubirea

M-am întâlnit c-un înger care se rătăcise prin ceaţă,
Şi-am vrut să-l iau de mână şi să-l conduc în viaţă.
Mi-a spus că este îngerul păzitor
Al unui bărbat care moare de dor,
Pe care îl duce-n ispită
Femeia iubită.
M-a întrebat dacă există aşa ceva în realitate
Şi dacă să-l găsească vreodată se mai poate.
Acea fiinţă, i-am răspuns, există şi are
Două picioare,
Care,
Dacă ar fi libere, cum se cuvine,
Acum ar alerga spre mine.
Este stăpâna ochilor cărora, după cum îi este firea,
Le impune ca la doi robi să-mi ocolească privirea.
Mai este sluga libertăţii sale,
Pe care, de fapt, nu o are.
Mai ales, e o mamă frumoasă,
Ai cărei paşi ţin drumul drept spre casă;
Visând la ea, m-am rătăcit. nu ştiu de unde vin, unde mă duc...
Am destul timp la ea să te conduc!
În drum spre ea, ceaţa s-a risipit,
Îngerul însoţit s-a oprit,
M-a privit,
Mi-a şoptit:
Te-am găsit!
Nu l-am recunoscut
Şi-a dispărut...

poezie de Marius Robu din Aproape alb (20 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenul meu

Prietenul meu a venit aseară la mine,
Abia mai respira. Ce ai? l-am întrebat,
Ce e cu starea asta îngrozitoare?
S-a aşezat încet pe podea, cu faţa lui dumnezeiască,
Nu se mai ţinea pe picioare.
Ce s-a întâmplat? îl întrebam eu, ce s-a întâmplat?
Nu părea să mă mai cunoască.
Privea dincolo de mine şi atât,
I-am atins cămaşa, era udă de sânge,
Avea o rană strălucitoare la gât.
Nu plânge! i-am spus dintr-odată, nu plânge!
Deşi nu plângea. Privea dincolo de fereastră,
Era înspăimântător de frumos,
Dar nu mai avea nimic sub cămaşă,
Nimic din penajul lui fabulos,
Doar două cioturi însângerate,
Doar două răni din care sângele şiroia.
Unde-ţi sunt aripile? l-am întrebat
Unde-ţi sunt aripile? am urlat.

poezie de Mircea Florin Şandru din Faţa ascunsă (2010)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-i roza?

Ce-i roza? Doar o adunare
De spini, de frunze şi o floare?
Întâi, când am ales-o-n zori
Din rondul plin de alte flori,
m-am întrebat, ce-i trandafirul?
Unde povestea-ncepe firul?
.............
Iar el mi-a spus: ca o mandala
mi-am arătat întâi petala!
Simbol pentru perfecţiune,
Aşa ieşit-am din genune,
Din apele primordiale,
Am răsărit cu cinci petale!
Sunt cupa vieţii, a iubirii,
A inimii şi-a nemuririi.
Am fost născut să fiu potir
Al mult iubitului Martir
Şi simbol rozacrucian
Şi altul mistic, feciorian.
Din rosul sânge m-am transpus
Venind la voi de la Iisus.
Ca simbol al peceţii Sale
Pus pe destinele astrale.
El, semn al revenirii Sale
M-a presărat pe-a lumii cale.
..............
Numele roză mi s-a dat
Din roua-ros ce-a fost odat`.
Culoarea mea trandafirie
Din sânge sfânt a fost să fie.
Căci m-am născut din albul pur,
Frunze şi spini având contur.
Şi te anunţ că sunt dual,
Înţep, dar sunt şi senzual.
Ca semn al dragostei curate
Şi sentimente ce-s furate,
Din calde inimi de codane.
Dar pot să stau şi la icoane!
Mă vezi la ceasul înserării
Ca simbol pur regenerării.
.............
Asta mi-a spus minunea albă
Şi eu l-am prins apoi în salbă
Iubitei, plin de gând curat,
Azi, trandafirul ce-am furat.

poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Ovidiu Oană
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

El îmi şopti: "Dragostea mea, înalţă-ţi ochii"
L-am mustrat, spunându-i: "Pleacă" – şi el nu s-a mişcat.
Cu mâinile mele prinse în ale lui – aşa a stat înaintea-mi.
I-am spus: "Părăseşte-mă" – dar el n-a plecat.
Şi-a apropiat chipul de urechea mea. L-am privit şi i-am spus:
"Ce ruşine" – şi el nu s-a mişcat din loc.
Buzele lui atinseră obrajii mei. Am tremurat şi i-am spus:
"Prea mult îndrăzneşti" – dar el n-a roşit.
Înfipse o floare în părul meu. I-am spus:
"Degeaba" – dar el nu s-a neliniştit.
Îmi luă florile ce-mi încercuiau gâtul şi dispăru.
Plâng şi întreb încă şi azi în inima mea:
"De ce nu vine iar?"

poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Merlin: Cum de a ştiut Uther unde să vă găsească?
Arthur: Nu ştiu. Tu eşti singurul care ştia unde suntem.
Merlin: Nu i-am spus eu.
Arthur: Paote te-a dat de gol ceva ce ai spus.
Merlin: Nu am spus nimic.
Arthur: Ştii, Merlin, nu ai putea ţine un secret nici dacă viaţa ta ar depinde de asta.
Merlin: Ai fi surprins.
Arthur: Ce vrea să însemne asta?
Merlin: Nimic.

replici din filmul serial Merlin
Adăugat de Marin Irina, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când am fost la şcoală m-au întrebat ce vreau să fiu când voi fi mare. Eu le-am spus: FERICIT! Mi-au spus că n-am înţeles întrebarea, iar eu le-am spus că n-au înţeles VIAŢA!

citat clasic din John Lennon
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a îmbătat cu... dragostea iubitei sale. Acum umblă mahmur de fericire.

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt un profesor: doar un tovarăş pe care l-ai întrebat pe unde să mergi. Ţi-am arătat spre înainte – înaintea mea, dar şi a ta.

aforism celebru de George Bernard Shaw
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străjerul

Când răsare soarele
printre dealuri păşeşte Dumnezeu
de sub tălpile sale cresc muguri de zi
undeva la marginea cerului
unde nimic nu se mai aude
nimic nu se mai vede
câţiva îngeri jertfesc o moarte

mâine va fi un alt răsărit...

poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Si... trec trecand trecutul

E noapte, e timpul sa incep sa scriu, sa-i scriu iubitei mele,
De cand n-am mai dormit nici nu mai stiu,
Cum trec tacute zilele.

Si trec trecand trecutul meu
Si dulcea amintire-a ta,
Tot trec trecand trecutul tau
Unde se duc, iubita mea?

Unde se duc, de ce alearga si de ce oare se grabesc?
Cat de departe vor sa plece oare, luand cu ele chipul tau ceresc?
Vor oare ca sa mi te fure?
Sa rupa lantul care ne-a legat nu vor putea si-or sa indure
Furia unui suflet de lacrimi innecat.

Le voi lovi lipsit de mila,
Cu valuri pline de durere,
Cu ura ce am adunat-o-n suflet
Le voi lasa fara putere.

Lasandu-le fara putere, se vor opri din goana lor
Si am sa pot sa fiu din nou cu tine
Iubita mea, caci te ador!

poezie de Marian Balint
Adăugat de Marian Balint
Comentează! | Votează! | Copiază!

A înviat

Am spus: "Mesia s-a născut!
Uitaţi-vă spre empireu
Cum cad speranţe pe pământ,
În boabe mici de curcubeu.
'Şi-apleacă fruntea Dumnezeu,
Plângând în taină Pruncul Sfânt,
De naşterea ce L-a durut,
De viaţa grea ce-a început..."
Iar magii-au spus ca-ntr-un descânt:
— Adevărat că s-a născut!

Am spus: "Vai, Mielu-I condamnat,
Se mută Templul la Calvar
Şi crucea plânge pe altar!"
Şi-atunci un cui hidos, murdar,
Chemând ciocanul ce-a lovit
În mâna mea s-au aşezat,
Unite cu al meu păcat;
Şi-o şoaptă pieptul mi-a zdrobit:
— Adevărat, e condamnat!

Am spus: "Hristos a înviat!"
Şi am văzut cum curge ura
Din haitele de vulpi viclene.
Dar cine să închidă gura
Acelor ce-au primit tortura
Privind spre ceruri din arene?!
"De ce muriţi?" am întrebat
Şi mi-au răspuns cu glas curat
Mii, zeci de mii de Magdalene:
— Adevărat, a înviat!

poezie de Viorica Mariniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele mele

Cuvintele mele moi ca nişte bureţi
Duceţi-vă unde vreţi,
Unde vă place, unde vi se pare,
Eu nu vă mai dau de mâncare.

A venit moartea la uşă
Să mă culeagă, să mă facă cenuşă.
Cum să vă mai ţiu, cum să vă mai cresc
În chivotul meu prea pământesc.

Pentru lunga voastră călătorie
Luaţi-vă merinde, luaţi-vă pălărie.
Până la Învierea cea mare
E o vreme fără hotare.

Şi dacă vorbiţi cu bravul Pan
Spuneţi-i că naiul nu mai face un ban,
Că peste umanitate
Urlă zeiţa Răutate.

poezie celebră de Ion Pena din revista "Oltul", anul I, nr. 1 (februarie 1944)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

In vino veritas?

Întrebat, de soaţa-i jună,
De-o iubeşte, doar un pic,
El i-a spus, sub clar de lună:
- Astăzi, n-am băut nimic!

epigramă de Viorel Frîncu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec fără glas

pune-mi aripi de mătase
şi ridică-mă-ntr-o doară
unde vremea toarce-n caier
aerul de primăvară,

unde luna se ascunde
după nouri ca un fur,
unde orizontul cască
limpede un ochi de-azur,

unde îşi înfig cocorii
ciocurile ascuţite
despicând soarele-n două
părţi egale... aripi sfinte.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec fără glas

pune-mi aripi de mătase
şi ridică-mă-ntr-o doară
unde vremea toarce-n caier
aerul de primăvară,

unde luna se ascunde
după nouri ca un fur,
unde orizontul cască
un ochi limpede de-azur,

unde îşi înfig cocorii
ciocurile ascuţite
despicând soarele-n două
părţi egale... aripi sfinte.

poezie de Dana Ene (13 februarie 2017)
Adăugat de Dana Ene
Comentează! | Votează! | Copiază!