Omenească

Trăiesc din greu în lumea nouă,
Dar asta-i viaţa: urci sau cazi...
Şi totuşi, chiar aşa ca azi,
Aş mai trăi un... secol, două.

epigramă de Goethe din Din epigramiştii lumii, mică antologie (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii se căsătoresc fără să vadă în căsătorie altceva decât o împerechere şi rezultatul este fie înşelăciunea, fie silnicia. Înşelăciunea e mai uşor de suportat. Bărbatul şi soţia înşeală numai lumea, lăsând să se creadă că ar fi monogami, când în realitate trăiesc poligamie sau poliandrie. Şi asta e destul de greu, dar mai merge. Când însă – şi lucru acesta se întâmplă cel mai adesea – soţul şi soţia şi-au asumat obligaţia formală de a trăi toată viaţa împreună şi chiar din a doua lună a căsniciei încep a se urî unul pe altul, doresc să se despartă şi totuşi stau laolaltă, atunci ajung la acel infern îngrozitor, care-i duce la beţie, care-i face să se împuşte, să se omoare sau să-şi otrăvească fiecare viaţa lui şi pe a celuilalt.

Lev Tolstoi în Sonata Kreutzer (1889)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine şi totuşi fără...

Cu tine şi totuşi fără,
mi-e bine, rău, greu de spus.
Cu tine şi totuşi fără,
fug şi de răsărit şi de-apus.

Cu tine şi totuşi fără,
frunze îngălbenesc, înverzesc...
Cu tine şi totuşi fără,
vreo şansă să nu-nnebunesc?

Cu tine şi totuşi fără,
cânt, plâng şi dansez în noapte.
Cu tine şi totuşi fără,
astazi, nu mă mai tem de moarte.

Cu tine şi totuşi fără,
îndrăznesc timid să visez.
cu tine şi totuşi fără,
în iluzii vagabondez.

Cu tine şi totuşi fără,
încă învăţ să trăiesc.
Cu tine şi totuşi fără,
wtf... am să reuşesc!

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi să urci

Nu poţi să urci fără să cazi
De nu te-nalţi, nu poţi să faci un pas
Secretul lumii stă într-un compas
şi semnul plus. Că pe urmă scazi

Minusul te duce la eşec
Chibiţii dau poveţe false
Şi fiecare carnaval se
Închide c-un salamalec

Aşa e viaţa autodidactă
Dacă nu cauţi, nu găseşti nimic
Orice lucru are un tipic
Ca o scadenţă riguros exactă

poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ajunul execuţiei

În ziua sărbătorii – paharul pe care-l beau e-amar;
Prima tinereţe – broboadă mi-e de griji, atâta doar;
Din holda recoltată – n-am strâns decât neghină;
Binele – mi-e nădejdea-n câştigul ce-o să vină.
Nu văd soare – deşi mai e până la asfinţit;
Acum trăiesc – deşi viaţa acum mi s-a sfârşit.

Cine-am fost s-a auzit – deşi nici un cuvânt n-am spus;
Fructul mi-a căzut – deşi frunza mi-e încă verde;
Tinereţea mi s-a risipit – deşi bătrân eu nu-s;
Văd lumea – deşi lumea pe mine nu mă vede;
Firul vieţii mi s-a rupt – deşi n-a fost tors, ci-abia urzit;
Acum trăiesc – deşi viaţa acum mi s-a sfârşit.

Mi-am vazut moartea – de când întâi i-am fost rostit cuvântul;
Am căutat viaţa – şi-am aflat doar umbra ei pe lut;
Am străbătut această ţară – ştiind că îmi va fi mormântul;
Şi-acum eu mor, deşi chiar acum am fost născut;
Paharul meu e plin – şi, totuşi, de nectar golit;
Acum trăiesc – deşi viaţa acum mi s-a sfârşit.

poezie de Chidiock Tichborne, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum te cere vremea

Trăiesc vremi de nebunie, dar, ca să le-nfrunt, îmi spun:
Voi trăi cum mi se cere!... D-aia-s uneori... nebun.

distih de Goethe din Din epigramiştii lumii, mică antologie (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi murim repetat

Şi totuşi, trăim cu chirie,
Şi totuşi, murim repetat...
În viaţa cu gust de lămâie
'Ni-e zâmbetul amanetat.

La pompe funebre e coadă,
Preoţi, liturghii ţin nonstop,
Iubirea e doar o paradă,
De-un secol, e cerul miop...

Se practică groapa comună,
E criză majoră de lut,
Se sapă morminte pe lună,
Iubirea-i partidă de rut.

E criză de braţe întinse,
E moartea un drept garantat,
Candelele toate sunt stinse,
Ce vrut-am să fim, am uitat.

În rest, totul e actorie,
E viaţa cumplitul păcat.
Şi totuşi, trăim cu chirie...
Şi totuşi, murim repetat...

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parlamentarilor

Chiar de luni, de pe la două,
Până joi, la ora nouă,
Cică ei muncesc din greu...
Cum de-i rabdă Dumnezeu?

epigramă de Valentin Smarand Popescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi trăiesc viaţa, puţini însă o pricep.

citat celebru din piesa de teatru Faust de Goethe
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul aspirantului la putere

De ce n-aş face şi eu un partid,
Cu care să deschid o nouă eră,
Din care să mă-aleg cu-o carieră,
Chiar dacă unii-ar spune că-i stupid.

Cum viaţa asta-i totuşi efemeră,
Am şanse să profit de noul vid.
De ce n-aş face şi eu un partid,
Şi-apoi, o situaţie prosperă!

Terenul l-am sondat şi nu-i arid.
Platformă am, la care se aderă,
Subvenţii de la stat mi-se oferă,
După putere-am devenit avid!
De ce n-aş face şi eu un partid?

rondel de Virgil Petcu din revista "Rezon", nr. 3 (1990)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Completare

Zicătoarea asta-i nouă,
Iar cea veche e caducă:
Între două nu te plouă
C-amândouă te usucă!

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să urci, trebuie... să cazi la învoială cu şeful.

aforism de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să urci, trebuie să cazi la învoială cu şeful.

aforism de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost felicitat la pensionare

Nepoţii mi-au urat prin ploaie,
Rupându-mi inima în două:
"Un secol să trăieşti, tataie!
Şi pensia să ne-o dai nouă."

epigramă de Nelu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scara vieţii

Prietenia e scumpă.
Când o găseşti, n-o pierde!
Scara vieţii nu e lungă.
Sfârşitul se întrevede.

Dacă se rupe o treaptă
Pune în loc alta nouă.
De cumva cobori o treaptă,
Tu să urci, nu una, două.

Când cineva de jos priveşte
La paşii pe care-i faci,
Să nu crezi că te urăşte.
Mulţumeşte-i. Să nu taci!

Până să urci toată scara,
de el vei avea nevoie.
Nu-l zăpăci cu ocara,
Lasă-l să privească-n voie!

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta-i viaţa !

L-a ales poporul
Cu pompă mare.
I-au dat cu piciorul
La plecare.

epigramă de Florin Ţăran din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raiul meu

Nouă cu nouă, cu nouă
Picături de ploaie,
Pe coperta unei cărţi vechi cu poveşti;
Unu cu unu şi cu " A fost odată"
O dimineaţă din care
Tu, Raiul meu, mă priveşti.

Din pieptul meu, ţipătul greu
Crestează undeva, în eter, o nouă poveste.
Nu, nu-i pun soare, detaliu banal, lumină ce arde şi doare,
Îi pun o primăvară, o ploaie, două linii firave în palmă,
Ce mă cuprind deodată cu tine,
Raiul meu.

Nouă, nouă, nouă
Cete de îngeri cu armuri sclipitoare, poleite cu mare,
Mă-mprejmuiesc.
Poate mă ceartă, poate mă iartă...
Între sufletul meu şi sufletul tău lumea se înconvoaie
şi se strânge ca cerul întreg intr-o picătură de ploaie,
Pe care îngerii o culeg,
Dovadă vie, lasă, să fie,
Vinovaţi că nu am putut să trăim pe rând;
Vedea-v-om odată,
Ce-a fost să fie picătura de ploaie
Din care-ai crescut, Raiul meu.

poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trăi fără ideal înseamnă a nu trăi deloc.

citat celebru din Goethe
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lie, Lie,
Ciocârlie,
Primăverii Eşti solie,
Cerurilor bucurie,
Plugarilor veselie,
Lumii-ntregi
Minunăţie!
Tot rotind,
Mărunt cântând,
De pe lunci,
De pe ogoare,
Urci în soare;
Ameţeşti de înălţare,
De lumina Cea prea tare,
Fulgerată,
Săgetată,
Cazi prin vânt
Vâjâind,
Iar pe pământ:
Bulgăraş
Cât pumnul meu
Aldui-te-ar Dumnezeu!
— Nu-i greu cântecul ciocârliei, nu-i aşa, mă?

Ion Agârbiceanu în File din cartea naturii, Ciocârlia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mai plecat un om...

A mai plecat un om şi-afară plouă,
Un om frumos, cum ne mai place, nouă,
Să tot numim un om care se duce,
Uitând că asta-i viaţa, o răscruce!

Şi toţi suntem frumoşi pe astă lume,
Venim, dar şi plecăm când viaţa spune,
Acum sau mai târziu, este totuna,
Dacă iubim şi soarele şi luna!

A mai plecat un om şi-afară plouă,
Pe fruntea noastra se aşterne rouă,
Doar picături de apă, limpezi, moi,
Cu care-ntoarcem timpul înapoi!

Sunt picături de lacrimi trecătoare,
Astazi vor curge, mâine va fi soare,
Sunt amintiri ce răbufnesc pe-afară,
Chiar dacă-n lume este primăvară!

Oh, cât aş vrea să rup eu acest lanţ,
Să mă ridic de jos, să mă înalţ,
Să nu mă mai gândesc la ieri şi mâine
Şi să trăiesc un azi cum se cuvine!

E bine că ne-ntoarcem când şi când,
Într-un trecut de vise, fremătând,
Dar, bine e să-l părăsim, cuminte,
Căci viaţa noastră merge înainte!

Să ne-amintim de tot ce-a fost frumos,
Să ne trăim momentul dureros
Şi amintiri ce-apar în vis de noapte,
Să le lăsăm să meargă mai departe!

A mai plecat un om şi-afară plouă,
De ieri după amiază, de la două,
Astăzi tristeţea ne omoară clipa,
Mâine, cu dor, ne-om vindeca aripa!

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel vieţii

Viaţa noastră-i efemeră,
Lumea cum a fost nu este;
Ce zic unii e poveste
Ce n-o cred, dar totuşi speră.

Făr-a prinde chiar de veste
Poposim în altă sferă;
Viaţa noastră-i efemeră,
Lumea cum a fost nu este.

Sucul fructelor celeste
Îl sorbim din atmosferă.
Haideţi să zburăm spre creste,
Să păşim în altă eră!

Viaţa noastră-i efemeră!

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!