Dilemă

Vinul, baia şi femeia - căile pierzării grele...
Dar gândeşte-te o clipă: ce-ar fi viaţa... fără ele?!

distih de Petronius din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ce-ar fi viaţa fără amintiri?
Şi sufletul fără iubiri?
Ce-ar fi gura fără vorbiri?
Şi trupul viu fără simţ şi simţiri?
Ce-ar fi omul fără harul divin?
Un robot viu, pustiit de tot ce-i sublim.

poezie de Valeria Mahok (9 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinul

Vinu-i dăruit de zei
Ca să-l bei;
Ce-ar fi viaţa fără vin?
Doar un chin.

poezie de George Budoi din Elogii vinului şi viei (7 februarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinul şi femeia

Aşa cum spune-o vorbă veche,
Femeia dacă n-o doreşti
Şi vinul dacă nu-l iubeşti,
Eşti prostul fără de pereche.

epigramă de George Budoi din Elogii vinului şi viei (9 august 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

femeie

Misoginism

E un trandafir femeia, şoaptă de parfum divin...
Ia-l să-ţi parfumeze viaţa şi, pe loc, ai dat de... spin.

distih de Petronius din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La moartea lui:

A plecat şi Păstorel
Azi, pe căile pierzării.
Plâng teribil, după el,
Toate cepurile ţării.

epigramă de Ion Pena din Scrieri, Strofe pentru Păstorel (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşor mă dai pierzării, Doamne!

Mă dai pierzării fără vină
La MOIRA cea vicleană,
Când numai cu scuipat şi tină
Tu vindeci reaua rană.

Din lunga clipelor risipă
Vreau doar o clipă de răgaz
Să-mi sorb otrava pusă-n pipă
Şi lacrima de pe obraz.

MOIRA, MOIRA, cu chip slut
Ai primit încuviinţare
Ca să mă prefaci în lut
Şi-asta încă-n graba mare.

Te rog, MOIRA-n copârşeu
Intră şi arată-mi mie
Cum să stau şi apoi eu
Te blagoslovesc... în cuie!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Terra

Ce-ar fi Terra fără Soare
Fără raze de lumină
Fără râul ce în vale
După trupul tău suspină

Ce-ar fi Terra fără tine
Fără pasul tău uşor
Fără verzile coline
Fără unda mea de dor

Ce-ar fi Terra fără stele
Fără luna cea tăcută
Ce priveşte în fereastră
Gura ta ce mă sărută

Ce-ar fi Terra fără noi
O planetă-n amorţire
Chiar de vântul în trifoi
Ar cânta la mandoline

Terra, raiul cu iubire
Unica in univers
Un miracol.... nu-l cuprinde
Frumusetea unui vers

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petronius

Petronius cu sclavele sale,
Sângele curge în vale,
Arde oraşul în slavă,
pentr-un monarh fără glavă.
Vremuri trecute, viitoare?
Ce spun profeţii? Ne doare
Tăcerea din Univers,
Scriu şi eu vers cu vers,
Fără să ştiu ce sfios
Creşte un chiparos
Numai din oseminte,
Ca un poem din cuvinte.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

La moartea lui Păstorel

A plecat şi Păstorel
Azi pe căile pierzării...
Plâng teribil după el
Toate cepurile ţării!

epigramă de Ion Pena din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La moartea lui Păstorel

A plecat şi Păstorel
Azi pe căile pierzării...
Plâng teribil după el
Toate cepurile ţării!

epigramă de Mihu Dragomir din Păstorel, politice şi apulitice (1942)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În căile necredincioşilor nu merge, nici să râvneşti căile nelegiuiţilor; în oricare loc li se adună tabăra, nu te duce acolo, fugi, îndepărtează-te; că ei nu adorm dacă nu fac rău, le fuge somnul şi nu pot adormi; că ei cu bucatele necurăţiei se hrănesc şi cu vinul fărădelegii se îmbată.

Solomon în Proverbele lui Solomon, 4:14-17, traducere de Bartolomeu Anania
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ar fi?

Ce-ar fi cerul fără stele
Doi copaci fără hamac
Ciripit făr' păsărele
Fluturii fără stomac?

Cum ar fi o floricică
Hrană numai pentru-albine
Nepăstrând o părticică
Să ne facă nouă bine?

Ce-ar fi visurile mele
Fără zodia din "Rac"
Şi-o "Fecioară" între ele...??
Ştiu prea bine, mă prefac!

poezie de Octavian Lupascu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinul, cântul şi femeia

Ştiţi, eu sunt dintre aceia
Ce-au iubit pe lumea asta,
Vinul, cântul şi femeia,
Însă cel mai mult ‒ nevasta.

poezie de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (1 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândeşte-te în fiecare clipă cât de scurtă ţi-e viaţa. De ce atunci te tot complici, vrei cu tot dinadinsul s-o şi strici?

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă te gândeşti că eşti deprimat, abătut, gândeşte-te din nou. Dacă te gândeşti că lumea este un loc rău, plin de evenimente negative, gândeşte-te din nou. Dacă te gândeşti că viaţa ta se prăbuşeşte şi că nu mai ai nici o şansă să o refaci, gândeşte-te din nou.

Neale Donald Walsch în Conversaţii cu Dumnezeu, volumul I (1995)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ce-ar fi poezia?

I. Şi ce-ar fi poezia
Când n-ar fi frumuseţea?
Ce-ar fi ş-un muritor
Când n-ar simţi amor;
Ce-ar fi şi veselia
Când n-ar fi tinereţea;
Ce-ar fi nişte comori
La cei din închisori;
Ce-ar fi măreţul soare
La cel ce vederi n-are
Sau geme-n chinuiri;
Ce-ar fi o moştenire,
Ce-ar fi o fericire,
Ce-ar fi a ta iubire
La cel fără simţiri.

II. Albastra ta privire
E-atât d-atingătoare,
Ca şi un cer senin
Ce scoate un suspin
Din cel ce-n absorbire,
Îşi uită ce îl doare.
Spre cei ce-i arunca
Dulcea cătare-a ta, -
Abstracţie-n simţire, -
Îşi pierd a lor gândire;
În tine toţi trăiesc.
Răcoarea cea de sine
Ce-n preajmă-ţi simţi că vine,
Ăst vânt ce tragi în tine,
E suflet omenesc.

poezie celebră de Cezar Bolliac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ar fi raţiunea şi luciditatea, pentru cel ce n-a cunoscut ameţeala, ce-ar fi voluptatea simţurilor dacă în spatele ei nu s-ar ascunde moartea, şi ce-ar fi dragostea, fără eterna duşmănie neîmpăcată a sexelor?

Hermann Hesse în Narcis şi Gură-de-Aur
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul versului

dragă îmi e viaţa cum drag îmi este versul
şi fiecare clipă îmi pare-o nestemată
cu elan înaripat explorez universul
în baia de lumină mă scufund câteodată.

când e grea tristeţea şi mă apasă stresul
mă ascund în rapsodia sufletului fermecată
dragă îmi e viaţa cum drag îmi este versul
nu strivesc cuvântul nicicum, niciodată.

nu am regrete mari iubirii-i ştiu demersul
face inima să cânte melodia minunată
coşmarelor din noapte le-am găsit reversul
îl cerşesc pe Dumnezeu cu credinţă destinată.

dragă îmi e viaţa cum drag îmi este versul
şi fiecare clipă îmi pare-o nestemată.

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe efemere...

Îmi plimb privirea sus pe cer,
Prin lanul stelelor ochioase,
Policandre luminoase,
Şi mă întreb, ca-n multe dăţi:
Unde eşti iubirea mea?
Unde îţi faci culcuş şi case?
Cât timp, să mai trag speranţă?
Că într-o zi vei fi a mea,
Soaţa bună, până la moarte,
În îmbrăţişări de stea.

Lunii pline nici nu-i pasă,
De-a mea crudă frământare
Şi îşi face încet cărare,
Printre stele vechi şi caste,
Ale nopţilor astrale.

Timpul toarce roluri multe...
Şi ne mângâie în vise,
Eu sub tâmple argintii
Descifrez enigme ascunse,
Ca să uit de ce mi-e dor,
Ca să uit că eşti un Ulise.
Ce-ar fi cerul fără stele?
Ce-ar fi omul fără vise?
Ce-ar fi munca fără sporuri,
Şi viaţa fără onoruri?
Ce-ar fi Terra fără oameni?
Şi Geneza fără valuri?
Ce-ar fi viaţa, fără moarte?
Ce e dincolo de toate?
Ce eşti Tu Divinitate?
Univers plin de iubire,
Univers plin de dreptate,
Cu rele în miez de noapte...
Sau nimicul, plin de toate?
Univers prea plin de şoapte,
Printre stele înflorate,
Când, îmi dai răspuns la toate?
Până atunci, clipe efemere,
Pace, în eternitate
Şi iubire pân la stele!

poezie de Valeria Mahok (10 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe efemere...

Îmi plimb privirea sus pe cer,
Prin lanul stelelor ochioase,
Policandre luminoase,
Şi mă întreb, ca-n multe dăţi:
Unde eşti iubirea mea?
Unde îţi faci culcuş şi case?
Cât timp, să mai trag speranţă?
Că într-o zi vei fi a mea,
Soaţa bună, până la moarte,
În îmbrăţişări de stea.

Lunii pline nici nu-i pasă,
De-a mea crudă frământare
Şi îşi face încet cărare,
Printre stele vechi şi caste,
Ale nopţilor astrale.

Timpul toarce roluri multe...
Şi ne mângâie în vise,
Eu sub tâmple argintii
Descifrez enigme ascunse,
Ca să uit de ce mi-e dor,
Ca să uit că eşti departe.

Ce-ar fi cerul fără stele?
Ce-ar fi omul fără vise?
Ce-ar fi munca fără sporuri,
Şi viaţa fără onoruri?
Ce-ar fi Terra fără oameni?
Şi Geneza fără valuri?
Ce-ar fi viaţa, fără moarte?
Ce e dincolo de toate?
Ce eşti Tu Divinitate?
Univers plin de iubire,
Univers plin de dreptate,
Cu rele în miez de noapte...
Sau nimicul, plin de toate?
Univers prea plin de şoapte,
Printre stele înflorate,
Când, îmi dai răspuns la toate?
Până atunci, clipe efemere,
Pace, în eternitate
Şi iubire pân*la stele!

poezie de Valeria Mahok (10 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!