Vrăjitoarea

Iubita mea e-o vrăjitoare: pe toţi i-a pus la punct în viaţă;
Amicilor s-arată şchioapă, cu nasul lung şi cu albeaţă;
Pe mine, fiindcă mă iubeşte, mă-nvăluie doar cu privirea
Şi-o văd întocmai cum îmi place... sublimă ca desăvârşirea.

epigramă de Lucreţius din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea...

ţi-aş da o floare la sfârşit de an
şi-o dulce sărutare,
şi-o creangă ruptă dintr-un ram,
cu boabe dulci şi-amare

dulceaţa când ne împăcăm,
amarul când ne ceartă,
frumos mă simt când ne iertăm,
urât mai sunt în ceaţă

ţi-aş da un drum să ştii să vii,
mereu, mereu la mine
şi dulce aş fi şi te-aş iubi,
pe tine, doar pe tine

iubita mea cu ochi căprui,
căpruiul tău mă doare,
aş vrea să fie al nimănui,
al meu să-mi fie floare

căci floarea inimii îmi eşti,
şi simt cum bati în mine,
te strâng să nu îmi ieşi din piept,
să nu mă rupi de tine

m-ai ameţit cu un cuvânt
şi amorţit mi-e visul,
beţia ta m-a tot cuprins,
şi-mi place asfinţitul

şi-mi place râsul tău nebun,
şi când mă cerţi îmi place,
mă vreau cu tine peste fum,
mă vreau cu vino-ncoace

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita-floare

Sunt floarea,
iubita ale cărui petale le rupi, inconştient,
zicându-ţi: mă iubeşte, nu mă iubeşte,
mă iubeşte, nu mă iubeşte...
Şi zilele trec şi cu fiecare petală pierdută
mă întreb: mă iubeşte? nu mă iubeşte!
mă iubeşte? nu mă iubeşte...
Mă iubeşte!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amicilor mei

Vouă, ce-aţi crezut în mine
Şi nu mi-aţi fript cu bârfa osul,
Eu mă închin cum se cuvine
S-o facă Toma... credinciosul.

epigramă de Vasile Toma din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita blondă

Iubita blondă-i supărată,
N-a mai venit de săptămâni,
Spune că-i foarte ocupată,
Restu-s doar bârfe şi minciuni.

Iubita blondă, mă traduce,
Vrea de la mine numai bani,
Nu ştiu ce fel de viaţă duce,
Dar eu nu pot, am nişte ani..

Iubita blondă, vrea la mare
Şi-n discoteci cere s-o duc,
Pe ring e foc şi provocare,
Dar eu nu vreau, la balamuc.

Iubita blondă-i doar frumoasă,
Dar asta-i totuşi... chiar puţin,
Simt că răbdarea, mă cam lasă
Şi-mi torn, înc-un pahar cu vin.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui coleg ce ţine nasul pe sus

Tu, nasul prea sus îl salţi
Şi-o vorbă aş putea să-ţi zic;
Observ, cap ai ca şi ceilalţi,
Doar că în el nu e nimic!

epigramă de Vasile Vulpaşu din Epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea

Mă întreb de mă iubeşte
Sau e doar de "faţadă".
De la un timp se cam prosteşte
Cu bărbaţi pe autostradă.

epigramă de Daniel Lăcătuş
Adăugat de Daniel Lăcătuş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea

Luna-mi zâmbeşte din fereastră
Iar tu mă săruţi pe obraji,
Pe ochii deschişi şi plini de lumină
Suntem aproape unul de altul
Când cerul este albastru senin ca ochii plini de iubire,
Te contopesc cu braţele şi cu sufletul meu
Care te strânge atât de tare
Iar tu nu plângi şi nu refuzi
Din contră zâmbeşti şi spui: "- Continuă!"
Iubita mea, în noaptea aceasta te sărut
Când greierii ne cântă o serenadă
Vei fii zeiţa mea frumoasă
Şi dacă te naşti a mia oară, doar a mea vei fi
Tu eşti mireasa mea din prima zi în care te-am văzut
Şi nu cred că altcineva ar putea să-ţi ia locul cuvenit
Iubita mea, din prima zi în care te-am văzut
Ţi-am sărutat obrajii şi privirea ta m-a tulburat
Iubita mea, te-am iubit încât am scris o viaţă întreagă
Şi numai ţie m-am luptat să-ţi cânt iubirea
Cărţile în care ţi-am scris iubirea stau mărturie
Şi încă mai pot trăi un ultim mod de contopire cu tine
Cu mine, cu noi toţi, în nopţile cu lună plină
Iubita mea te strâng în fiecare noapte la pieptu-mi răvăşit,
Eu devin fluture tău din noapte
Ce nu doreşte să te lase până-n zori
Iubita mea, sărutul tău mă apasă
Vei fi a mea o noapte şi vei trăi un ultim ţel
Să ştii că te iubesc
Chiar dacă nu îţi spun de câte ori ai vrea.
Eşti soarele şi luna de pe cer
Când mie nu mai îmi trebuie nimic din tot cea fost cândva
Iubita mea, lanul de gâu este un nimic în intimitatea ta
Părul tău bălai îmi împrospătează aerul din jur
Ochii tăi mă-nvăluie, iar cerul este necuprins
Iubita mea să nu devii a altuia în noaptea asta!
Tu eşti a mea şi a mea vei rămânea
Te sărut cu fiecare şoaptă şi te cuprind de trup
Te îndrep spre pământul din care m-am născut
Şi apoi devin zborul spre necunoscut.
Iubita mea, în fiecare noapte voi tresări şi voi visa
Privirea ta mă îndeamnă să cânt aievea cum tu ai vrea
Nu mai cred în vorbe şi vreau să te strâng la piept în fiecare zi
Te sărut în noapte când tu dormi atât de fin şi visător
Copii tăi şi ai mei sunt liniştea din cer şi pe pământ
Vor fi cel mai frumos cadou din noaptea fără de sfârşit
Iubita mea, tu eşti un dar pe care nu mi l-am dorit
Te iubesc la nesfârşit...
Te iubesc cu porii pielii mele
Şi mă îndrept spre tine adeseori
Iubita mea, ce tainice mistere!
Iubita mea, să nu devii a altuia!

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bârfitorilor

Că mi se bâlbâie nevasta?!
O, bârfitori, mai daţi-mi pace!
La fel se gângure copilul...
Şi mor de dragul lui, şi-mi place.

epigramă de Lucreţius din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la începuturi

🐱🐱🐱 un zâmbet

Il iubesc pe-acest pitic,
Fiindcă e ca mine, mic,
El mă culcă, el mă spală,
El mă fereşte de boală!

Şi, sigur, el mă iubeşte,
Mă sărută, mă-nveleşte,
Iar când îi spun noapte bună,
El imi dă un ghem de lână!

Cel mai mult îmi place tare,
Când îmi dă o-mbraţişare
Fiindcă nu ştiu ce se-ntâmplă,
Când mă sărută pe tâmplă,

Mă cam gâdilă, ce-i drept,
Şi mă strânge rău la piept!
Mie-mi place, dar mă doare
Şi dau din două picioare!

Îl răsfăţ şi mă răsfaţă,
Suntem prieteni pe viată,
Aş fi amic şi cu tine,
Dacă te-ai purta mai bine!

poezie pentru copii de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amicilor

Vă-ntreb, amici, încă odată
La ce-mi tot daţi târcoale?
Oh! da, am inimă bogată,
Dar - buzunare goale!

epigramă de Şt.O. Iosif
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce plouă?

Norul s-a îndrăgostit de o campie
Vara verde, toamna aurie
Şi-o iubeşte foarte tare,
O iubeşte, deşi drum spre ea nu are.
Din păcate, nu putea El sa ajungă
La iubita lui cîmpie s-o cuprindă,
De jale, a-nceput norul să plîngă,
Măcar cu lacrima s-o atingă

poezie de Rusu Constantin (15 noiembrie 2016)
Adăugat de Rusu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte fără rezerve

Într-o lume în care
ura este la putere
fii devastat de ură
şi iubeşte intens,
iubeşte fără să aştepţi
ceva în schimb.
Cine te arde în interior
este cea mai mare
recompensă a ta.
Iubeşte fără rezerve
pentru că dragostea
te îmbogăţeşte pe tine.
Celor ce le place
să te rănească
nu le raspunde la fel.
Dragostea, are toate formele sale,
iubirea fără limite
şi aşa poţi cunoaşte infinitul.
Iubeşte nebunia
şi scapă de nebunia lumii.
Unora le place durerea,
le place să provoace
şi sădesc răutate
în inima ta.
Iubeşte mai mult decât
te-au iubit vreodată ei pe tine.

poezie de Eugenia Calancea (17 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coroana de-azur

Copilul din mine ar vrea să alerge
Spre norii de foc ai iubirii rotunde

Copilul din mine a uitat să respire
Din seva de gând a tăcerilor blânde

Copilul din mine plânge-a durere

Speranţa atinge cu fruntea şi clipa
Se-apropie floare de crin să-l aline
Esenţe curg râu de lumină oglindă

Copilul din mine priveşte în hăuri

Un punct luminos îl desparte de aer
S-arunce-n pământ doar pumnul de stele?
S-adune în palme raza firii s-o crească?
Simt aer, lumină cascadă de zâmbet

Un cerc de lumină mă-nvăluie tandru,
Simt ace de gheaţă spărgând infinitul
Coroană de-azur se-mplineşte spirala…

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de cireş iernatic

îmi place când ninge
zăpada se-aşterne
pe drumul cu flori de cireş
mai ţii minte...?
prin faţa mea trece cuminte o doamnă
privirea ascunsă
doar pasul sculptat într-o urmă sau două
se-aşterne zăpada, din ochii mei plouă
cu fulgi topiţi de iubire
sărată e marea
doar ţărmul îngheaţă
alunec privind la valul în viaţă
se-nalţă furios
iubeşte şi tace

îmi place când ninge
şi omul se face în mâinile calde un bulgăr
învaţă să meargă împins de la spate
să crească... să crească
o stană de piatră rămâne
şi chipul cioplit să zâmbească
stăpâne cu mâinile aspre
mai stoarce şi apa din cruce, mi-e sete
mai lasă şi vântul să-mi bată prin plete
o dată şi pace

îmi place când ninge
zăpada se-aşterne
pe drumul cu flori de cireş
mai ţii minte...?

poezie de Ionuţ Caragea din Eu la pătrat, ediţia a II-a (2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pomenirea celui înţelept – întocmai ca şi a celui nebun - nu este veşnică, fiindcă, negreşit, în zilele ce vor veni, toţi vor fi uitaţi şi vai! înţeleptul moare ca şi nerodul.

citat din Vulgota
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii bucuros că ai nasul pe faţă

Fii bucuros că ai nasul pe faţă
Şi că nu-i pus cumva într-un alt loc
Căci poate te-ai simţi cuprins de greaţă
Şi nasul nu ţi-ar mai plăcea deloc.

Imaginează-ţi nasul tău iubit
De-ar fi precum un deget la picioare
Tu te-ai simţi de-a dreptul păgubit
Să simţi mereu în nări acea duhoare.

Şi, vai, ar fi aşa-nspăimântător
În părul tău să fie aşezat
Fiindcă oricât ai fi de răbdător
N-ai suporta să fie gâdilat.

Iar dacă în ureche s-ar afla
Ar fi o mare, mare nebunie
Căci ori de câte ori ai strănuta
Creierul tău ar fi în agonie.

Cu toate-acestea, vezi că nasul tău
Un pic mai sus de gură se agaţă
Şi de aceea, în loc să-ţi pară rău,
Fii bucuros că ai nasul pe faţă!

poezie de Jack Prelutsky, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Compătimire

Priveşti lung aşa la mine,
Vrei să pui şi-o întrebare...
Eu sunt trist, ca vai de mine,
Nu ştii că prostata doare?!

epigramă de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc aşa cum valea iubeşte râul

Eu te iubesc aşa cum valea
Iubeşte râul ce-o străbate
Şi-aşa cum nota muzicală
Iubeşte-acordurile toate.
Şi te doresc aşa cum luna
Aşteaptă a soarelui lumină
Sau ca un suflet care speră
C-a sa credinţă-o să-l susţină
Fiindcă tu eşti parte din mine
Cum pajiştile-s pe Pământ
Cum cântecul răsună-n suflet,
Iar sufletul devine sfânt.
Eu te iubesc aşa cum şoimul
Iubeşte vântul ce-l susţine
Şi cum un val sărută ţărmul...
Dar tu, tu mă iubeşti pe mine?

poezie de Nicholas Gordon, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alternativă la dor

O noapte da şi-o noapte nu
ghiceşte-mi dragoste doar tu

O zi lumină o alta nu-i
nici cât floarea de gutui

Ramur cu flori iubita mea
printre poeme ai dispărea

Şi nopţi în şir parcă te caut
doar c-o vioară şi c-un flaut

Doar c-un pian şi-o pianină
muzica sferelor este divină

Şi-ngenunchez parcă-n poem
doar c-un sonet ca să te chem

poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (6 septembrie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna e de aur barcă

Când cu versuri se încarcă,
Luna e de aur barcă –
Fără vâsle, fără vele,
Plutitoare printre stele.
Trage-n portul unui vis
Şi-ţi şopteşte ce-ai de scris.
Când pe foaie ţi se-aşază
Sprijinită într-o rază
Şi te-aştepţi s-o prinzi, ei bine,
Printre stelele-albine
Vechea barcă aurie
E... de pepene-o felie,
Fiindcă, uite, vrăjitoare,
Şi-a luat altă-nfăţişare.
Lună nouă, lună plină
Scrie-n ceruri cu lumină
Şi-ţi surâde bucălată
Ca un chip ştrengar de fată.
- Ei, e gata poezia?
Te zoreşte durdulia.
- Gata-i! Şi-o să pun drept punct
Tocmai chipul tău rotund!

poezie de Passionaria Stoicescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!