Întruparea sufletelor străbunilor

Stirpea noastră se renaşte,
din tăciuni de rug aprins.
Pământul ne recunoaşte,
de-acum moartea am învins.

Suntem din ce în ce mai mulţi,
Deschis-am ochii în lumină.
Am coborât în văi din munţi,
cu inima de soare plină.

Legendele ni-s mărturie
că trebuia să ne-ntrupăm.
Hălăduiam pe munţi, pârâie,
suntem acum în trup de om.

Zamolxe-a vrut să ne întoarcem.
Eram ştiuţi frumoşi şi drepţi.
Şi multe-n lume o să facem,
vom fi ai lumii înţelepţi.

poezie de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înviere

Se-aude peste munţi un strigăt,
E puternic şi profund.
El sparge-n mii, un singur lacăt,
Se văd urme pe pământ.

Privesc la mine... la tine,
Ceva ne luminează...
În rău... în bine?!...
Sigur nu e soarele-n amiază!

Totul pare transformat,
Dar nu e doar de primăvară.
Mă simt liber, apărat,
Totuşi nu e prima oară.

Îmi caut răspunsuri,
Netezesc cuvinte.
Parcurg întinsuri,
Prin libere morminte.

E parfum de înviere,
Ce atinge orice simţ.
Cristos e viu, plin de putere,
Iadul e de-acum învins.

Pământul se transformă,
În straie de lumină,
Pe Cristos cel viu adoră,
Ne-a scăpat de orice vină.

Acum e sărbătoare,
Dar oameni sunt puţini,
Cristos e viu şi nu mai moare,
De-nviere suntem plini.

Vorbim, o spunem la vecini..
Dar credem cu adevărat?!
Avem în înviere rădăcini?!
Sau aşa am învăţat...

Atât am vrut să-ţi spun,
Cristos a înviat!
Să fii mereu un om mai bun,
Lipsit de vrajbă şi păcat.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (17 aprilie 2022)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi ştim ce e nemurirea

Noi nu suntem născuţi prin pustiuri,
pe noi nu ne puteţi amăgi.
Avem sufletele din munţi şi din râuri
şi inimi de foc. Suntem vii!

Ca vulturii ne-nălţăm pe creste şi stânci
şi nu avem frică de moarte.
Vorbele ne sunt profunde, adânci,
suntem însetaţi de dreptate.

De-o fi să plecăm din viaţă curând,
din asta nu ne pierdem cu firea.
Zamolxe ne trimite-napoi pe pământ.
Noi ştim ce e nemurirea.

poezie de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joey: Trebuie să recunosc că mă surprinde faptul că eşti de aocrd cu asta ţinând cont de faptul că este aniversarea noastră de o lună ca orice suntem sau eram sau suntem.
Dawson: Joey, suntem persoane plictisitoare, banale. Suntem incapabili să fim spontani. Noi plănuim, organizăm şi facem rezervări cu săptămâni înainte la restaurante de prima mână pentru aniversarea noastră de o lună ca orice suntem sau eram... sau suntem.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alexandru cel Mare

Mulţi pe lume Alexandru s-au numit sub sfântul soare,
Însă unul, numai unul, fu cinstit şi cu "cel Mare".

Mulţi eroi au fost pe lume, curajoşi, figuri abile,
Însă unul, numai unul, l-a-ntrecut chiar pe Ahile.

Mulţi purtat-au multe lupte, pe pământul necuprins,
Însă unul, numai unul, fost-a-n toate neînvins.

Mulţi făcut-au multe-n lume, unele sunt şi-azi misteriu,
Fără frică, ca un fulger, el creat-a un imperiu.

Mulţi unit-au multe-n lume – lucruri, oameni, minţi, talente,
El, sub sceptrul său de aur, a unit trei continente.

poezie de George Budoi din Elogii (20 iulie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Răsare soarele, pe aleea mea,
Răsare soarele şi-mi dă speranţa
Răsare-n inimi şi în suflet,
Răsare fără a mai apune iară,
Suntem mai atenţi la lucruri simple
Suntem parte din viaţa noastră,
Suntem persoanaje principale,
Suntem cer plin de cuvinte,
Sunt margele prinse-n nemurire,
Ascultam cum vom putea,
Până ce dimineata va trezi
O parte din noi, o parte din vis.
Viaţa şi inima se vor armoniza
Până ce orice moment va fi special
Frumos şi plin de cuvinte frumoase
Pe care micuţa Elena Camelia le va scrie.
La mulţi ani, România mea iubită,
La mulţi ani, sănătoşi mie şi tuturor românilor de pretutindeni
La mulţi ani, românilor din ţară,
La mulţi ani tradiţiei curate româneşti
La mulţi ani, frumoşi şi luminoşi.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imnul trezirii neamului românesc

Venit-a timpul de trezire.
În lunga noapte adânciţi
noi am uitat de nemurire.
Deschideţi ochii, vă treziţi!

Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.

Ne ierţi Zamolxe, zeu slăvit!
Duşi de restrişte te-am uitat!
Dar astăzi ştim c-ai revenit,
din foc şi piatră ne-ai creat.

Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.

Glia română ne e sacră
ne-a fost lăsată de strămoşi.
Trăim în vechea noastră vatră,
noi suntem oamenii frumoşi.

Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.

La zei şi zâne-om ridica
noi vetre, temple şi altare.
Zamolxe se va bucura!
Vom şti că sufletul nu moare!

Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.

Din rădăcina strămoşească
ivitu-s-au tulpine noi.
De-a pururea o să rodească
în inimi suflet de eroi.

Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.

Lumea va şti că suntem drepţi.
Că neamul nostru românesc
este poporul de-nţelepţi.
Noi suntem cei ce se iubesc!

Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.

La timpu-acesta de trezire
noi vom rămâne înfrăţiţi
Cu zei şi zâne-n nemurire!
Deschideţi ochii, vă treziţi!

cântec, versuri de Octavian Sărbătoare (18 octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce ...

de ce ne furăm drumurile
pe care trebuie să mergem?
de ce ne murdărim iarba care râde la noi
de ce aruncăm pe ea cu hârtii şi gunoi?

de ce în tramvai, în autobuz sau troleibuz
în metrou
pe stradă, în magazin sau în scara blocului
la şcoală, chiar şi-n noi
ne murdărim unii pe alţii de parcă am umbla
goi?

nu suntem sălbateci!
nu suntem popor de tâmpiţi!
de ce să fim gunoiul Europei?
de ce sa minţim chiar şi pe copii?

avem munţi, avem dealuri, păduri, râuri şi câmpii
de ce toate astea trebuie să ajungă la străini?

avem fete şi băieţi, tineri şi frumoşi
de ce să-i minţim şi să le dăm exemple
de conducători hoţi şi mincinoşi?

se goleşte ţara
pământul rămâne pustiu
satele cad în ruină
iar mulţi am ajuns să umblăm prin lume
străini, aiurea, pentru noi un pustiu!

poezie de Viorel Muha (octombrie 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercul de sublim

Când mergeţi în munţi,
Să nu vă opriţi
La cei mărunţi!
Ei sunt din cornuţi,
Intră-n picioare,
Te fac să suferi
Şi, te doare,
Ca o rană veche,
Poate chiar a ta
Splendoare!
Să mergi în MUNŢI!
Da, ei nu sunt mulţi,
Sunt rari,
Dar, sunt drepţi şi temerari:
Împart cu tine din lumină,
Împart cu tine din destin.
Ei, dăruind, mereu adună
O rază-n în cercul de sublim.

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de aparenţe, suntem ceea ce gândim şi nu ceea ce spunem, suntem ceea ce facem si nu ceea ce visăm, suntem ceea ce lăsăm în urma noastră şi nu ceea ce am fi vrut sa fim...

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem mulţi şi suntem buni. Suntem partidul cu cei mai frumoşi oameni.

perlă de Mircea Geoană
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem frumoşi nu pentru că suntem puternici, ci pentru că suntem plini de defecte, pentru că suntem fragili, pentru că ne tremură picioarele, pentru că avem nevoie unii de alţii, de aceea suntem frumoşi.

citat din Nichi Vendola
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi suntem

Noi suntem neam de Ion, Mărin şi Petre,
Ori alte nume date de bătrâni,
Sunt scrise în ceasloave sau pe pietre
Şi-arată veşnicia la români.

Născuţi pe vatră şi aci rămaşi,
Păstrând cu grijă glia strămoşească,
Urmaşii au lăsat-o la urmaşi,
Cu testament de limbă românească.

Cu sfatul cum să crească pe ea pâine,
Pe care-o dă cu dragtoste pământul,
Să fie hrana zilelor de mâine,
A celor ce păstrează legământul.

S-o apere în vitejeasca luptă,
De vor veni duşmanii peste noi,
Că vatra noastră-i neîntreruptă,
Având pe ea şi pace şi război.

Noi suntem neam de oameni înţelepţi
Şi paşnici suntem, prea cinstiţi şi drepţi.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neant sau pulbere de stele

Dintr-un neant sau pulbere de stele,
O bună mamă ne-a primit în pântec
Şi ne-a adus pe lume-n chinurile grele,
Dar ne-a crescut frumos, cu dor şi cântec;

Ne-a ocrotit, somnul să ne fie lin,
Cu sacrificiul ei de sfântă mamă,
Şi am visat frumos la pieptu-i divin
Şi am crescut fără s-avem vreo teamă;

Ne-a oferit dragoste şi candoare,
Ne-a luminat cu sacra sa lumină,
Şi am zburat ca şi lăstunii-n soare,
Trăind în lumea încărcată, plină.

Cât mai avem norocul s-avem mamă,
Nu ne dăm seama ce de bogaţi suntem,
Iar visele ni-s tari, nu se destramă
Şi un bun reper în univers avem;

Şi dacă am avut cândva o mamă
Ce a plecat în pulberea de stele,
E de ajuns să ne uităm în ramă
Şi relele din suflet să se spele;

În viaţă, dacă suntem împovăraţi,
Nu disperăm şi nu ne este teamă,
Avem speranţă şi suntem împăcaţi,
Cât timp în suflet mai avem o mamă;

Doar de la mamă învăţam ce-i bine,
Prin ea ne facem visele curate,
Nu facem rău, c-o facem de ruşine...
Cu mama nu ne temem nici de moarte.

Doar ştim că pe pământ suntem în treacăt,
Trudim şi facem, din nisip, castele,
Rodim prin mame cum copacii-n freamăt
Şi-apoi urcăm în pulberea de stele.

poezie de Nicu Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre sfârşitul lumii

Când va fi sfârşitul lumii
Nu vor mai zbura lăstunii.
Soarele din cer dispare,
Nici luna nu mai apare.

Pământul se dezintegrează,
Universul îl reciclează,
Altă planetă apare,
Altă lună şi alt soare.

Lumea din nou va renaşte
Cu alt Isus şi alt Paşte.
Vom avea alt Dumnezeu,
Nimeni nu va fi ateu.

Un alt cer noi vom privi,
Lacrimi nu vom risipi,
Că vom trăi zi şi noapte
Fără să gândim la moarte.

Şi atunci, ca şi acum
Totul se va face scrum.
Alternanţa alternează
Şi altă lume urmează.

Din timp în timp vom tot renaşte,
Altă lume vom cunoaşte.
Deşi ne vine iar sfârşitul
Tot n-atingem infinitul.

poezie de Dumitru Delcă (10 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi nu suntem ceea ce suntem din cauză că facem ceea ce facem. Dimpotrivă, noi facem ceea ce facem fiindcă suntem ceea ce suntem. Şi Scripturile ne aduc aminte că am fost creaţi de către un Creator iubitor care ne cheamă să ne închinăm Lui.

Ravi Zacharias în Dezamăgit de Creştinism?
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Respiră România, un iz de sărbatoare,
Ce-nvăluie-n speranţă, poporul ce-i tăcut.
Bat clopote-n vestire, pentru fiecare
Să nu uitam, nicicând, despre al ei trecut.

Ochii lumii fost-au şi lacomi, şi tirani,
S-au hrănit cu visul, de-a lua aur român.
Au vrut să ia cu ei, cu forţa, fără bani
Şi holdele bogate, dar, şi avut străbun.

Vânturi însângerate s-au abătut spre noi,
Scântei ucigătoare lăsau trup în noroi,
Istoria păstrează în carţi nenumarate
Nume de răsunet, ce nu vor fi uitate.

N-au cutezat o clipă-n distrugătorul joc,
Viaţa au riscat-o, sperând, doar, în noroc.
Azi, mărturie stau morminte de eroi,
Au apărat pământul cu viaţa, pentru noi.

Acum, să îi cinstim aşa, cum, se cuvine,
Că iarba ne e verde pe văi şi pe coline.
În caldele omagii, în zi de sărbătoare,
Preaslăvind iubirea, de tară, ce nu moare.

Să ştie lumea-ntreagă, c-avem o Românie,
Pe chipul, ei, mereu, va scrie cu mândrie:
Nu este de vânzare, cadou nu o vom face,
Mulţi ani! să ne trăiască, cu români în pace!

poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbaţii şi căsătoria

De socotim şi suntem drepţi,
Puţini bărbaţi sunt înţelepţi:
Sunt mai puţini ca alba cioară,
Iar restul, cei mai mulţi, se-nsoară...

pamflet de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (16 septembrie 2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletele geto-dacilor

Străbuni dormind în noaptea lungă
e timpul voi să vă sculaţi.
Şi ruga noastră să v-ajungă,
din focuri să vă întrupaţi.

Când Deceneu, intrat în munte,
cu ochi de cer ne va privi,
trezi-va sufletele multe.
Din rug şi piatră ne-om ivi.

Din patru zări ne vom renaşte,
păşind pe calea împlinirii.
Zamolxe ne va recunoaşte
născuţi din focul regăsirii.

poezie de Octavian Sărbătoare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cugetare

Parcă alergăm prea mult
N-avem timp să mai zâmbim
Suntem prinşi într-un tumult
Şi trăim ca să muncim.

Lăcomia ne e mare
Astăzi banul este zeu
Şi-n a noastră îngâmfare
Am uitat de Dumnezeu.

Nu ne pasă de natură,
Că suntem stăpânii ei
Facem multă tevatură,
Ne dăm mari fără temei.

Şi poate vedea oricine
Cât suntem noi de făloşi:
Cimitirele sunt pline
Doar de oameni valoroşi.

poezie de Octavian Cocoş (6 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copaci azilanţi

Am rămas doi copaci lângă drum,
Ne mai cad nişte crengi compromise,
Se pornesc toporari de pe-acum
Să doboare păduri fără vise.

Am rămas fără muguri pe ram
Dinainte să moară copacii,
Şi-am ajuns mai uscaţi cum eram,
Şi acum ne fac vreascuri săracii.

Suntem nişte copaci azilanţi
Din pădurile lumii rămase,
Şi am ars printre munţi emigranţi
Şi-n tăcutele focuri din case.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!