* * *
Respiră România, un iz de sărbatoare,
Ce-nvăluie-n speranță, poporul ce-i tăcut.
Bat clopote-n vestire, pentru fiecare
Să nu uitam, nicicând, despre al ei trecut.
Ochii lumii fost-au și lacomi, și tirani,
S-au hrănit cu visul, de-a lua aur român.
Au vrut să ia cu ei, cu forța, fără bani
Și holdele bogate, dar, și avut străbun.
Vânturi însângerate s-au abătut spre noi,
Scântei ucigătoare lăsau trup în noroi,
Istoria păstrează în carți nenumarate
Nume de răsunet, ce nu vor fi uitate.
N-au cutezat o clipă-n distrugătorul joc,
Viața au riscat-o, sperând, doar, în noroc.
Azi, mărturie stau morminte de eroi,
Au apărat pământul cu viața, pentru noi.
Acum, să îi cinstim așa, cum, se cuvine,
Că iarba ne e verde pe văi și pe coline.
În caldele omagii, în zi de sărbătoare,
Preaslăvind iubirea, de tară, ce nu moare.
Să știe lumea-ntreagă, c-avem o Românie,
Pe chipul, ei, mereu, va scrie cu mândrie:
Nu este de vânzare, cadou nu o vom face,
Mulți ani! să ne trăiască, cu români în pace!
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Maria Călinescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.