2012
Pamantul pare prins de raza mortii
E negru si calcat in picioare...
Isi depana in pragul noptii,
Povestea, care-n suflet, curge, doare...
Caci omul l-a strivit si l-a infrant
I-a luat si seva si puterea,
De a ramas numai cu fierea
Pe care o rumega, tacut.
Dar eu ii mai aduc inca tribut
Pamantului pe care zic ai mei ca au trecut...
poezie de Ștefan Nuță
Adăugat de Ștefan Nuță

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Singuratate primordiala
Inceputul nu are sfarsit
Nu e corest,
Dar nici gresit
Asa a fost mereu sa fie
Asa va fi pana`n vecie
Un suflet vine pe pamant traieste viata alergand
Caci ea nu sta defel in loc
O sansa-ai restu`i noroc
Iar viata trece cum e clipa
Si moartea ne rapeste-n somn
Si sufletele iar adorm
Intr-un bau negru al mortii dorm
Nu e nimic si totusi e
Un suflet prins in neclintire
Si sta s-asteapta clipa-n care
O viata ii va da suflare
Nu stiu de-s ganduri sau doar soapte
Nu stiu ce e-n jurul tau
Vezi doar al mortii negru bau
E frig si este bezna-n jur
Si clipele mintile-s fur
Esti singur si vei fi mereu
Si tot asa voi fi si eu
poezie de Raluca-Gabriela Baditoiu
Adăugat de Raluca-Gabriela Baditoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Puterea noptii
Nu pot indeparta puterea noptii
Ce-n suflet iar mi se strecoara,
Sub apasarea ei raceala mortii
Ma incolteste ca o fiara.
Alunec lin in bezna, in tacere,
Cuprinsa-n golul din launtrul meu
Ce ma imbraca fara vrere
In neputinta, cu vesmantul sau.
Strivita-n ghiara noptii iara
Sunt iar nimic si sunt niciunde,
Ma uit la trupul meu de cerara
Cum zace chinuit de umbre.
Chircit si fara de speranta
Zvacneste-n agonia lui morbida,
Alaturi de-al meu suflet se inalta
In noaptea fara tarmuri
nesfarsita.
Otravuri negre si nelinisti
Traiesc in trupu-mi vlaguit.
As plange de-as putea de mila-i
Dar, sufletul mi-e oboist.
Ma las purtata-n ceata crudei nopti
Si duca-ma in dulcea-i acalmie,
In golul ce-a ramas din alte vieti
Poate-oi razbi sa ma gasesc pe mine.
poezie de Livia Bataiosu
Adăugat de ANONIM

Comentează! | Votează! | Copiază!
Tribut
Cât m-aș ținea de priceput,
Plătesc cuvântului tribut
Ori la sfârșit, ori la-nceput
Prin complement, prin atribut,
Prin sentiment, prin conținut.
Ce mi-am dorit n-am obținut,
Timpul present curge-n trecut
Din suflet viu, în trupul mut
Și doare mult, și doare acut.
poezie de Vasile Micu din Zile albe (2002)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Stins
Înconjurat de atâtea focuri,
Focul nu-l simt.
Acolo unde in mine ardeai,
A ramas doar asfințit...
Apus de soare,
Întunecata lume,
Cobară din cerul aprins,
Negru sol.
În nocturnul ochi
Perechi de flăcari
Îngheata a mea smoală
A sufletului stinsă.
Un suflet stins,
Picat in falsa eternitate,
La margine de prăpastie,
Cuprins de negru vis...
Ger ce taie
Crivat mormant de pai.
Eu, asternut,
Un suflet stins, tacut.
poezie de Corneliu Caluian
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu uiți că sunt
să nu uiți să rascolesti prin ploaia de ieri
ma gasesti ascunsa intr-un mugur din urma
ti-as fi ramas tie pe buze inainte de sfarsit
daca iti lasai raza iubirii sa ma cuprinda.
să nu uiți că voi inflori in ploaia din vara
sau pe marginea toamnei
cand bruma isi infige coltii in frantura ramasa in sloiuri
dorminde in acelasi iatac
unde numai noi doi am gustat nectarul nestins al iubirii.
as curge necontenit, de tu ai fi pamantul.
si m-as prelinge usor prin venele tale
sa-ti pot stapani tremurul adanc
sa adorm la radacina iubirii noastre.
să nu uiți să ma cauti in causul palmei
ce inca mai prinde stropii rebeli cazuti din neant.
sunt la radacina inimii unei picaturi
încolțind din samanta unei priviri uitate.
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste
Cum ne plimbam noi amandoi
Si vantu'n par iti adia
A fost si soare, au fost si ploi
Faci parte din povestea mea
Dar ai plecat privindu-ma senina
Lacrima mea pamantul afana
Nu mai stiam de-i intuneric ori lumina,
Eu nu fac parte din povestea ta
Si te-am iubit, si-am suferit tacut,
Trudita-mi inima zadarnic se zbatea
Eram sleit, eram ca un nauc
Faci parte din povestea mea
Dar anii au trecut salbatic
Si sunt convins de te-as vedea
Pe loc m-ar dobori un fior arctic
Eu nu sunt parte din povestea ta
Acest cosmar de s-ar sfarsi,
O data sa te pot imbratisa
Pe bunul Dumnezeu l-as mitui
Faci parte din povestea mea
Mi-ai dat atatia ani, eram un fericit nebun
Zi dupa zi destinul m-amagea
Nu mi-a ajuns un rece 'ramas-bun'
Eu nu sunt parte din povestea ta.
poezie de Alex Dospian
Adăugat de Alex Dospian

Comentează! | Votează! | Copiază!
Astept
Te privesc,dar parca
Tu nu vrei sa ma vezi
Incearca te rog sa crezi
Ca nu's nascut din piatra seaca
Am avut candva un suflet
Ce incalzea inimile tuturor
Dar nu mai am acum nici zambet
Caci a plecat cu el in zbor
Nu a ramas decat un gol
Si timpul cel nemuritor
Sa-mi duc aceasta viata pan' la capat
Sa ma ajuti inca astept
poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian

Comentează! | Votează! | Copiază!
Stea tristă
Cazand din cer, lucefcrii-n cascada trecura peste trupul tau, iar tu curata ai ramas ca o zapada prin care umbra doar un cantec fu.
Atunci o stea de aur stralucea deasupra, pentru anotimpul care curand, curand avea sa ni se dea cu masti de zgurp si cu fruetc-amare.
Acum, ca mai demult, cu tac infrant.
Si ce-as putea, sub steaua asta, spune?
Din tot ce este, tot ce mi-i minune e fara de folos pe-acest pamant.
Chiar chipul tau sculptat in alabastru, cules cu spiciune din inalt, e numai val: un val usor, albastru venind spre tarm din tarmul celalalt.
Ah! totul este de prisos
Hoteste, o stea cumplita privegheaza sus.
Lumina ei de veacuri profeteste aceste destramari, acest apus.
Sarutul, neastampar sfant al carnii, s-a desfacut, si cade, si-l auzi, asa cum cade-n pragul nalt al iernii zapada cruda prin copacii uzi.
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin
Am privit inapoi
Voi privi inainte
Simt o sete supraomeneasca
De cuvinte.
Vom sparge tipare,
Vom distruge metereze.
Fericesc si nefericesc
Pe cei ce au sa urmeze.
Le dau in dar
O farama de gand -
Sulita si sabie
Pentru avant.
Calca-le pragul
Cu suflet bun.
Caile astrale
Greu se supun.
Dar cei ce-or veni
Altfel vor fi.
Buni si drepti
Si intelepti...
poezie de Ștefan Nuță
Adăugat de Ștefan Nuță

Comentează! | Votează! | Copiază!

Salt in cercuri
Mi-e pasul greu si zguduie pamantul.
Cum as putea avea pretentie la ridicare?
Obsesia imi rupe mintea, indecis,
Cel mai greu ma lipsesc de tine,
Sireturi, separare, masca, suflet.
Deziluzionarea te-a deceptionat copile,
Acum ridica-te si du-te!
Dar unde sa ma duc stapane?
Caci tremura calcaiul
De frica pamantului,
Si dragostea o incadrasem
In linia ce o urmam.
De unde sa crioesc eu sfasierea?
Uit, uit si ajung iar pe linie,
Si n-am o furca s-o bifurce
Cand linia mea duce din nou la cerc.
Numai de n-am s-ajung prin invarteala,
Elan sa prind
Si mintea rupta s-o desprind...
poezie de Cristian Grecu
Adăugat de Cristian Grecu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Crăciun fără voi...
cum ar putea fi un Craciun
fara miros de brad... si cozonac
sau fara vinul dulce... bun...
si far' sa m-asteptati in prag?
Craciunul nu mai e la fel,
si nici nu va mai fi vreodat'
caci astazi casa e altfel,
si voi... amandoi ati plecat...
si era bine langa voi,
si eram fericiti cu toti,
iar astazi suntem numai noi,
si v-am rugat sa nu plecati.
dar Dumnezeu v-a luat la El
si inca nu ne vine-a crede
si stim ca stati acum cu El
dar nu degeaba, ci de veghe.
dar viata merge inainte,
asa cum voi mereu ne-ati spus,
mi-e dor de tine, drag parinte,
ce astazi ma veghezi de sus.
si imi lipsesti, iubita mama,
dar stiu ca de sus ma veghezi,
stiu... bine stiu... dar imi e teama
si ma-ngrozesc ca nu ma vezi.
azi am ramas doua surori
care isi plang parintii,
dar care stiu ca-n urma lor
vor veni oameni... altii...
poezie de Ana Maria Tifigiu (16 ianuarie 2009)
Adăugat de Ana Maria Tifigiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Din lacrima noptii
Din lacrima noptii, zorii se nasc
In boabe de roua, in cuiburi de flori,
Pe aripi de fluturi se raspandesc
In zarile limpezi iesite din nori.
Carari de lumina, zori ai sperantei
Izvorati din neguri, muguri de vis,
Neagra plamada crescuta din noapte,
Scaldata in roua
etern paradis.
Din lacrima noptii se naste iubirea
Ce-mbraca pamantul in suflet duios,
Carari de lumina se-ndreapta spre tine,
Nu-ntoarce privirea, traieste frumos!
poezie de Livia Bataiosu
Adăugat de the night

Comentează! | Votează! | Copiază!
Izbavire
La ceas tacut, intre pamint si cer,
Cind clopotul tariei amuteste,
Cind valul noptii a-nghetat stingher,
Un gind strain in mine se iveste.
Nu-i gindul meu, il recunosc usor
Din viforul ce mi-l strecoara-n suflet,
Din soapta-i cea vicleana-ncetisor
Intinsa cursa pentru al meu umblet.
La ceas tacut, intre pamint si cer
Ingenunchez tacut si-mi strig durerea:
Parinte ia-mi Tu teama din ungher
Si-n locul ei asterne Tu tacerea.
De-i sufletu-mi Edenul din-nceput,
Si paznic de mai pus peste gradina,
Asculta-mi glasul binecunoscut,
Ce-ti cere-acum sa ma pazesti de vina.
Nu poate mintea-mi paznic sa mai stea,
Cind Furu-i mester mare peste fire,
Sint prea plapind si forta nu-i a mea,
Ci-mi trag puterea din dumnezeire.
La ceas tacut, intre pamint si cer,
Am oaspeti noi in pajistea gradinii.
temutul gind s-a dus, tilhar stingher,
L-au pus pe fuga
razele Luminii.
poezie de Daniel Branzai
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!

Un suflet dăruit
Un suflet blând si iubitor
Se naste la juma de secol
Seamănă iubirea izbitor
Atracție celestă acelaș pol
Născută sub raza de lună
Hrănită cu seva de la pom
Aud si îngerii cum sună
Acceptă mă in corp de om
Apă beau din roua dimineți
Mă ridic pe rază la soare
Iubeste mă fără să regreți
Caci viața este trecătoare
Un suflet dăruit eternității
Când soarele este la răsărit
Isi caută perechea vietii
De iubire niciodată nu e golit
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiul pamantului
Nu vezi ca te striga fiul pamantului?
Plange si bate tare, mai sa rupa poarta...
Deschide-i si cheama-l in casa,
da-i sa manance colacul de grau
si sarea scoasa de ocnasi din inimi.
Da-i sa bea vinul amar ce curge prin
venele copacilor.
Lasa-l sa doarma in tinda sau mai bine
pe cuptor,
sa fie aproape de focul din noi.
Pune-i pe cap coroana din spini
pe care-am mostenit-o din vise.
Da-i fluierul oierului sa-si spuna povestea.
poezie de Mirela Vlaica
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ganditorul de la Hamangia
Cu coatele asezate pe genunchi
Si palmele lipindu-le de fata
Priveste ganditorul catre viata
De grija ei s-a aplecat de trunchi.
Mileniile, in zborul lor solemn,
Ca un vartej trecut-au peste el.
Dar ganditorul a ramas la fel,
Curat in cugetarea sa si demn....
Miraculos cum intr-un chip de lut,
O epoca a omenirii a incaput...
poezie de Ștefan Nuță
Adăugat de Ștefan Nuță

Comentează! | Votează! | Copiază!

Când al tău suflet l-am atins
Când al tău suflet l-am atins
Durerile mi s-au stins
În brate, cand te-am prins
Am aprins, un sentiment de necuprins
Dorinta si patima atat de mare
Mi-ai adus tu faptura cu candoare
Si ma doare foarte tare
Ca nu sunt pentru a ta valoare
Traiesc un film alb negru
Sunt un om integru
Si cu tine as trai intregu'
Adevarul unora le pare negru
Graiul tau de privighetoare
Imi da savoare si culoare
Oare?? in viata asta trecatoare...
Nu iti doresti o iubire nemuritoare
Nu esti cu nimic datoare
Dar voi sa stii si Tu a mea valoare.
poezie de Florin Găman (3 iunie 2019)
Adăugat de Florin Găman

Comentează! | Votează! | Copiază!
Si daca mor zeii?
Au cam inceput sa moara zeii.
Ii vad din cand in cand in grupuri
Ilegalisti din timpuri apuse.
Tusesc. Stiti cat de ciudat este
Sa il vezi pe Thor cum isi lasa ciocanul
Si scote sticluta cu sirop?
Odin, care si asa avea un singur ochi
A inceput sa faca,.... cataracta.
Si-i vad in fata blocului
Jucand table si amintindu-si
De zilele cand stapaneau lumea.
A trecut pe langa mine, mai ieri, Eos.
Era palida, aproape alba,
Si m-am intrebat unde-i sunt
Obrajii ei roz si surasul stralucitor.
Purta proteza. E trist.
Au inceput sa imbatraneasca zeii
Si pamantul a inceput sa-i uite.
Mai sunt pe undeva, mi-a spus Diana
Cateva vestale, fete batrane
Care mai umbla inca cu arcuri
Dar nu prea mai sunt paduri
Iar vanatul a inceput sa dispara.
Persefona a murit de mult, iar Hades,
Dupa cateva secole de doliu,
Cauta acum in van trei samburi de rodie.
Au inceput sa dispara zeii
Si ce-i mai rau, noi am inceput
Sa-i uitam. Olimpul e gol,
Asgardul in paragina, miroase a fum,
Si chiar si mortii au uitat de Ragnarok.
Pamantul e nemuritor, acum,
Cand zeii au inceput sa moara,
Dar parca e o amfora fara vin,
Nu ne mai aduce nici o bucurie.
poezie de Dragoș Angelescu
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi Toamna se trece
Cad lacrimi de frunze-n rugina si sange,
Cu vantul in vuiet ea geme si-si plange,
Trecutul de aur ce ieri l-a avut...
Atata splendoare ce iute-a trecut!
O raza timida razbate prin nor,
Si... ramuri uscate se nalta cu dor,
Dar, cad obosite si-n trosnet se frang,
Si-n linistea noptii le-auzi cum tot plang.
Carari de arama se-ntind spre neant,
Covor rece-al mortii, tablou dezolant,
Azi Toamna se trece, se stinge prin ploi,
Cedand locul Iernii cu neaua ei alba si... visele noi.
poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte (11 noiembrie 2018)
Adăugat de Marius Alexandru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Epoca mortii
Stropi mari, plini de regret
Incep sa se scurga lin,
Sunt lacrimile Domnului Preasfant,
Varsate pentru noi... doar pentru noi,
Cei care L-am rastignit, L-am umiltit
Si L-am patat cu sange.
Priviti cum plage amarnic,
Pentru noi.... doar pentru noi,
Cei care acum ne-am lepadat de El
Si am pornit-o spre Infernul nimicitor,
Fascinati de chipul satanic,
Ce bantuie prin trupurile si mintile noastre.
Am ales calea neagra,
Risipind chipul divin.
Am gustat din marul mortii.
Am sfidat divinitatea
Si ne-am aliat cu Luicifer.
Dar de ce nu am fost condamnati,
Caci ce nu-i place Dumnezeului dispare?!
Insa am fost rasplatiti cu iertare!
Putea sa ne crucifice,
Sa ne risipeasca...
Totusi El ne-a luat nemurirea!
poezie de Raluca Potocean
Adăugat de Raluca Potocean

Comentează! | Votează! | Copiază!