Aş fi vrut să fiu ce mi-am dorit mereu, să fiu liber ca albul porumbel, ca să zbor la marginea mării, să privesc la infinit strălucirea ei argintie sau să mă aflu pe piscul munţilor, ca să respir aerul pur care mi-ar da tăria să răzbat prin valurile vieţii.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aspirăm mereu spre perfecţiune şi nu ştim dacă o vom atinge vreodată. Ea este asemenea zborului pescăruşului alb ce se înalţă peste strălucirea mării nesfârşite. Perfecţiunea rămâne zborul nostru spre absolut, un zbor spre adevăruri eterne, spre frumuseţi ideale, spre vise intangibile. Orice fiinţă care poartă în ea vise măreţe, speră că ele vor fi realizate, deşi drumul este anevoios, căci acea fiinţă este dirijată chiar de energia ce o dau visele.

Ecaterina Chifu în Reflecţii / Reflexions (2006)
Adăugat de Ecaterina Chifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neconcordanţă

Nu mi-am dorit această stare
de om înnebunit de ea,
nu mi-am dorit a ei plecare
şi n-am dorit a nu mă vrea.

Nu mi-am dorit să stau cu gândul
împleticit de buimăceli,
nu mi-am dorit să-mi cheme visul
acele stări de ameţeli.

Eu mi-am dorit doar o poveste,
şi-al ei final doar fericit,
eu mi-am dorit să urc pe trepte
cu gândul că sunt eu iubit.

Eu mi-am dorit doar sărbătoare
în ochii clari şi al meu vis,
eu mi-am dorit iubirea mare,
şi-acum, eu sunt doar un proscris.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definitiv... lipsuri

Mereu mi-am dorit fericirea, mereu,
şi-am luptat s-o câştig pe vecie,
dar chiar de-am strigat-o o viaţă, e greu...
n-o să vie.

Mereu mi-am dorit să n-am lipsuri, mereu,
şi-am muncit mult o viaţă,
dar n-am adunat, n-am talent de evreu...
nu-s pe piaţă.

Mereu mi-am dorit frumuseţea, mereu,
şi-am crezut în oglindă,
dar nu-i vina mea, n-am avut pedigreu...
nu-i a mea, se perindă.

Mereu mi-am dorit s-am dreptate, mereu,
şi-am urât interesul,
dar chiar de-mi pun toga de arhiereu...
nu-s alesul.

Mereu mi-am dorit să fiu primul, mereu,
şi-am făcut multe şcoli,
dar n-am de la tată şi mamă tupeu...
n-am idoli.

Mereu mi-am dorit doar iubire, mereu,
şi-am pus suflet cu totul,
dar chiar de-am dat inima, ca pe-un antreu...
n-am norocul.

Mereu mi-am dorit sănătate, mereu,
şi zile şi nopţi n-am uitat-o,
dar chiar de sunt însumi un epicureu...
n-o mai am, am forţat-o.

Mereu mi-am dorit un confort minimal,
l-am crezut dobândit,
da-s victima lumii, ghinion triumfal...
n-am destinul dorit.

De ce oare, noroc, nu se-mparte egal
-şi-am recurs la suprema instanţă-
dar se pare că totu-i clădit imoral...
nu-i balanţă!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezenţa unui prieten adevărat este mereu reconfortantă, căci regăseşti la el calităţile ce te ajută să urci drumul greu al vieţii şi totul îţi pare mai uşor, când ştii că îl ai mereu aproape.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezenţa unui prieten adevărat este mereu reconfortantă, căci regăseşti la el calităţile ce te ajută să urci drumul greu al vieţii şi totul îţi pare mai uşor, când ştii că îl ai mereu aproape.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te întrebi uneori de ce ţi-e dor de lucruri necunoscute, cum ar fi strălucirea mării îndepărtate sau livezi de piersici peste coline, păduri ce coboară în mare sau livezi de portocali în floare, pe cerul albastru. Oare am mai trăit o altă viaţă şi sufletul tânjeşte după acele clipe de încântare din vremuri apuse, înscrise în memoria anterioară?

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albul

Albul primăverii acesteia
Să ne stârnească prin necuvinte interesul
Să ne lăsăm purtaţi de valurile stranii ale mării
Pe vârfuri de munte, să ne lăsăm purtaţi prin raze de puritate
Să desenăm cu primele amorse lacrimilor de spor.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picăturile de rouă de pe trandafirii ce înfloresc în grădina mea de vis, au parcă strălucirea diamantului şi, de vor pieri ei, eu voi păstra mult timp lumina lor.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strălucirea unui lac cu valuri mici, duse de vânt spre mal, poate fi o sursă de imensă fericire pentru cei ce vibrează la frumos.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne întoarcem la natură! Ea este o mamă iubitoare. Este regretabil că ne-am îndepărtat de ea, deşi ne oferă linişte şi relaxare. Când purtăm în noi lumina culmilor însorite şi strălucirea mării, nimic nu ne mai poate întuneca existenţa, căci aceste elemente eterne au farmecul Divinului ce ne înfrumuseţează viaţa, iar amintirea lor amplifică fericirea trăită în acele spaţii mirifice.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne întoarcem la natură! Ea este o mamă iubitoare. Este regretabil că ne-am îndepărtat de ea, deşi ne oferă linişte şi relaxare. Când purtăm în noi lumina culmilor însorite şi strălucirea mării, nimic nu ne mai poate întuneca existenţa, căci aceste elemente eterne au farmecul Divinului ce ne înfrumuseţează viaţa, iar amintirea lor amplifică fericirea trăită în acele spaţii mirifice.

Chifu Ecaterina Speranţa în Reflectii/Reflexions
Adăugat de Ecaterina Chifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritmurile naturii sunt la fel ca ritmurile inimii noastre şi simţim că ne integrăm prin ele în universul ce vibrează. Iubim tot ce este frumos pe acest pământ, de la mişcarea ramurilor înflorite pe cerul albastru, la verdele ierbii, la munţii albaştri cu cupole de zăpadă, la norii sidefii pe cerul verii, la strălucirea mării în veşnică mişcare, la scânteierea cerului împodobit de stele, de la adierea vântului, la cascade înspumate, de la mişcările fluturilor, la mişcările sufletului nostru fascinat de frumos.

Ecaterina Chifu în Reflecţii / Reflexions
Adăugat de Ecaterina Chifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să răzbat...

Să răzbat,
Am urmărit zborul păsărilor
Şi-asemenea lor
Am pornit spre necunoscut.

Să răzbat,
Am privit apele curgând
Şi-am învăţat
Să-mi croiesc, singură, drumul.

Să răzbat,
Am cutreierat munţii
Şi-am înţeles
Să-mi crestez sufletul în piatră.

Să răzbat,
Mi-am Împodobit sufletul
Cu flori
Din lăcaşul Îţelepciunii.

poezie de Aneta Timplaru Horghidan din volumul de versuri Cântecul Sferelor (2001)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiinţa a fost de multe comparată cu escaladarea munţilor, înalţi sau nu foarte înalţi. Dar care dintre noi poate spera, chiar şi în imaginaţie, că ar putea ajunge până în vârful Everest şi să privească în linişte întregul lanţ al munţilor Himalaya, întinzându-se la infinit în albul orbitor al zăpezii?

citat din Subrahmanyan Chandrasekhar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La marginea lumii...

La marginea mării, la marginea lumii
La marginea viselor mele
Se scălda femeia în razele lunii
Împroaşcă zburdalnic cu liniştea spumei
Poemele mele rebele

La marginea lumii, la marginea mării
La marginea tainelor mele
Cu raze de luna în liniştea serii
Cu spuma poemelor mele rebele
Se spală femeia de rele...

La marginea stării, la marginea humei
La marginea zilelor mele
Şopti-voi mereu diferitele nume
Spălate de rele cu razele spumei
Cu şoaptele mele rebele...

poezie de Iurie Osoianu (8 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezvie

Şi teamӑ nu mi-ar fi sӑ pӑşesc pe podelele
Ce sprijinӑ sunete hodorogite,
De voi auzi de dincolo cum sunӑ stelele
Înşirate la cӑpӑstrul unor nopţi preaiubite.

Şi teamӑ nu mi-ar fi sӑ privesc lângӑ mine,
Nu am fricӑ de veşti, îmi este albӑ hârtia,
Voi privi în trecut şi la ziua ce vine
Cum rӑsare din noapte liniştitӑ lumina.

Şi teamӑ nu mi-ar fi sӑ strig, sӑ te strig
În cӑutӑtorii de perle ecoul mi-e lung,
O sӑ respir, o sӑ respir fierbinte prin frig
Renӑscutӑ sӑ fiu când la tine ajung.

poezie de Ioana Haitchi (5 ianuarie 2017)
Adăugat de Ioana Haitchi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărata prietenie este comuniunea de idei, ea este cea care îţi dă aripi spre a depăşi obstacolele vieţii. Ea ne îndepărtează de tristeţea vieţii, de urâtul din viaţă, de indiferenţa generală.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri

Nu mi-am dorit delicateţea florilor de mai,
Nu mi-am dorit argint desprins din catifeaua înstelată
Nu mi-am dorit nici roua dimineţii preacurată
Ci mi-am dorit să simt că trăiesc măcar o dată.

Am vrut să confecţionez vise dintr-o mare bucată de NIMIC,
Să făuresc gânduri din stele,
Să fac din lemn o porţiune de nisip
Şi să permit vântului să-mi pătrundă în piele.

Am aşteptat atât de mult măcar o clipă de beţie.
O clipă-n care să văd culoarea vieţii
Dar am realizat că viaţa n-are o culoare anume.
Tu poţi găsi în mare, cheia fericirii,
O poţi găsi în nisip,
O poţi găsi în pământ,
Îţi poţi crea propria nuanţă făcând abstracţie de celelalte culori.
Abia atunci vei fi capabil să culegi aur din Soare,
Să te joci cu vântul,
Să redirecţionezi gândul.

poezie de Alessandra Spătariu (4 mai 2016)
Adăugat de Alessandra Spătariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă toamna mi-ar vorbi

dacă toamna mi-ar vorbi
mi-ar spune că e firesc să laşi frunzele să cadă
copacii nu se străduiesc să-şi înece umbrele
ele îşi schimbă forma o dată cu dansul soarelui

dacă toamna mi-ar vorbi
mi-ar spune să nu mai aştept ploaia
căci va veni oricum, seceta nu ţine o viaţă de om

dacă toamna mi-ar vorbi
mi-ar spune să îmbrăţişez anotimpurile
ele se întorc dar noi nu
mi-ar spune să mă aşez în colţul meu de lume
să respir şi să privesc doar atât

r e s p i r

p r i v e s c

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar transfiguraţi şi vibrând de iubire, noi pătrundem în orizonturi infinite şi începem să cucerim spaţiul şi timpul infinit, cel ce este în sufletul nostru.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!