Ritmurile naturii sunt la fel ca ritmurile inimii noastre şi simţim că ne integrăm prin ele în universul ce vibrează. Iubim tot ce este frumos pe acest pământ, de la mişcarea ramurilor înflorite pe cerul albastru, la verdele ierbii, la munţii albaştri cu cupole de zăpadă, la norii sidefii pe cerul verii, la strălucirea mării în veşnică mişcare, la scânteierea cerului împodobit de stele, de la adierea vântului, la cascade înspumate, de la mişcările fluturilor, la mişcările sufletului nostru fascinat de frumos.

Ecaterina Chifu în Reflecţii / Reflexions
Adăugat de Ecaterina Chifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ai o durere puternică în suflet, aminteşteţi ce frumos este cerul albastru cu norii albi, pufoşi, cu marginile de lumină sau cerul înstelat ori unduirea unui copac în vânt, precum şi foşnetul mării strălucitoare pe un ţărm sidefiu.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strălucirea unui lac cu valuri mici, duse de vânt spre mal, poate fi o sursă de imensă fericire pentru cei ce vibrează la frumos.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este dureros ca un copil să aibă insomnii. E necesar ca el să-şi creeze un univers interior aparte, în care să fie munţi de verdeaţă, pajişti şi livezi înflorite, cascade înspumate, mări strălucitoare, chipuri dragi lui şi tot ce-i va aduce linişte.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te întrebi uneori de ce ţi-e dor de lucruri necunoscute, cum ar fi strălucirea mării îndepărtate sau livezi de piersici peste coline, păduri ce coboară în mare sau livezi de portocali în floare, pe cerul albastru. Oare am mai trăit o altă viaţă şi sufletul tânjeşte după acele clipe de încântare din vremuri apuse, înscrise în memoria anterioară?

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru

Vai, cerul albastru al ochilor tăi
a inundat întreg universul:
albastru e soarele,
lunca, ponoarele,
albastră e luna şi ciuta, nebuna,
albastre sunt stelele,
razele, ielele,
albastru pământul şi vântul, şi cântul,
albastre pădurile, trilul, izvoarele,
albaştri rechinii, muflonii, cucoarele,
albaştri sunt munţii,
părinţii, cărunţii,
albastre podgoriile,
florile, zorile,
albastre spicele coapte de grâu,
albastră furnica,
albastru colnicul,
albastră bunica,
albastru bunicul,
albastre căsuţele-n freamăt de râu,
albaştri toţi oamenii de pe pământ:
şi albii,
şi negrii,
şi cei ca lămâiul,
şi pieile roşii albastre sânt,
albastră e ziua, albastră e noaptea
(albastru li-i rândul),
tot ele-albăstrindu-mi
şi visul, şi gândul,
albastră e boarea, albastru-i sărutul,
albastră-i suflarea
şi chinu-mi, durutul,
albastru botezul,
albastru şi crezul,
albastră năşia,
albastră e nunta,
albastră-i junia
şi vârsta, cărunta.
Chiar moartea-i albastră
pe pajiştea noastră
şi nu se teme de ea
nimenea.

poezie de Nicolae Mătcaş din Iar când cu miei va ninge prin ponoare..., Volumul I (2006)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădinăritul

Grădinăritul este o activitate de meditaţie,
de întreţinere, plină de speranţă – o forţă vitală.
La fel este plimbatul pe câmpuri,
printre copaci sau de-a lungul unei ape.
Întregul se află în mişcările gingaşe
şi în pământul reavăn.
Acestuia îi plac ritmurile domoale.
Prosperă în tot ce este molcom.

poezie de Victoria Erickson din Edge of the wonder, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

brazii poleiţi
scriu pe cerul albastru
dorul de neant

haiku de Ecaterina Chifu (5 ianuarie 1012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce Dumnezeu a pus atâta căldură în anumiţi oameni pe care-i simţim atât de extraordinari? Lumina ce se răspândeşte din ei este ca un balsam pentru suflet. Simţim că-i iubim mult, că dorim să trăim în preajma lor, că ne sunt necesari ca aerul pe care-l respirăm.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele şi suflete

Atâta timp cât cerul
este plin de milioane de stele
tot atâtea milioane de suflete există!
Se plimbă prin Univers,
steaua şi sufletul.
Cele mai reci suflete
nu stau împreună cu steaua lor,
cele mai bune merg în infinit,
ţinându-se de mână, suflete şi stele,
având destine comune.
Este frumos cerul, este frumos să-l înţelegi,
este frumos să-l asculţi,
când începe simfonia celestă,
să răsune-n sufletele alese.
Noaptea cu privirea pictez cerul
în culori multicolore,
punând pe fiecare stea câte o dorinţă.
Ziua caut stelele cu privirea,
îmbrăţişez cu Soarele
şi răsăritul divin ce curge în
cascada timpului odată cu viaţa.
Atâta timp cât cerul este plin de stele
pe Pământ picură viaţa,
prin aer planează viitorul...
Planeta-mamă există
atâta timp cât stelele nu mor.
Ele vor străluci pe cer
şi vor ţine în braţe suflete.
Îşi dau mâna cu apele Terrei,
unindu-se într-un glas.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne simţim doborâţi de viaţă uneori şi uităm să ne sustragem răului cauzat de ceilalţi prin a face ceva plăcut inimii noastre, căci noi suntem cei mai importanţi pentru noi şi nu acele chipuri schimonosite de ură ce nu pot fi considerate umane.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul

Cerul e misterios,
Nu-l găseşti după miros
Are stele argintii,
Luminiţe mii şi mii

Un mister albastru,
Casă pentru astru,
Cerul verii limpezite de soare e-nveselit.

poezie de Laura Jianu (5 mai 2009)
Adăugat de Laura Jianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este un punct de atenţie în univers în care cosmosul oglindeşte, prin particule subatomice până la infinitul înălţimii munţilor care sunt desprinşi dintr-un basm, poveste, împodobit de către aurul verde, cerul de opal, răsăritul şi apusul, pe care noi trebuie să le trăim să le simţim într-o atitudine care este ce-a mai altruistă, înţeleaptă, benevolentă şi tot ce iubim noi şi ne este mai drag din acest univers, alcătuind şi înmulţind esenţa tuturor sufletelor care asimilează şi clădit pe o.

aforism de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, Fiecare pas al vieţii
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş fi vrut să fiu ce mi-am dorit mereu, să fiu liber ca albul porumbel, ca să zbor la marginea mării, să privesc la infinit strălucirea ei argintie sau să mă aflu pe piscul munţilor, ca să respir aerul pur care mi-ar da tăria să răzbat prin valurile vieţii.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina ce vine dintr-o fiinţă este asemenea luminii cascadelor ce cad din înălţimi, a curcubeului ce leagă valuri de verdeaţă, a strălucirii mării sau a scânteierii cerului.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este mişcare într-un spaţiu şi un timp propriu oricărei fiinţe, acea mişcare ce se integrează în mişcarea universală. Viaţa este dată o singură dată, iar pierderea ei este cea mai mare dramă pentru un om. Apărarea vieţii este o obligaţie pentru fiecare cetăţean, iar legile unei ţări trebuie să garanteze ocrotirea vieţii fiecărui membru al societăţii.

Ecaterina Chifu în Reflecţii / Reflexions
Adăugat de Ecaterina Chifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea constă în a fi mulţumiţi cu noi înşine. De multe ori, nu mai ştim să fim fericiţi, fiind prinşi în rutina zilnică ce ne complică existenţa, în vîrtejul clipelor ce ne aruncă în bâltoaca frustrărilor şi a complexelor. Trebuie să ne oprim o clipă din alergarea nebună prin viaţă şi să ne ascultăm nevoile sufletului. Atunci, vom şti să ne bucurăm de mirosul proaspăt al ploii, de verdele crud al firelor de iarbă ce se leagănă în adierea vântului, de cerul încărcat de stele din nopţile liniştite de vară, de frunzele arămii ce parcă valsează prin atmosfera încărcată de emoţie din zilele răcoroase de toamnă, de roadele pământului care musteşte de viaţă... de fiecare zâmbet ce ne pastelează efemeritatea clipelor.

Lavinia Elena Niculicea în Ploaie de gânduri, Să găsim fericirea în efemeritatea clipelor
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul de ceară

Cea mai frumoasa povară,
Cea mai plăcută,
Cea mai dureroasă,
Cea mai cea iubire
Este iubirea noastră.

Sub streaşina ei
Cresc îngeri cu pene de soare,
Lăutele cântă
Sub degetele vântului
Ce trece prin pletele tale.

Eu sunt arcuşul
Fluturilor ce ating corzile
Inimii împovărate
Cu stelele iubirii,
Cu trecerea amintirii
În cea mai frumoasă povară

În interiorul căreia
Aprindem împreună
Universul de ceara!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perle de timp

Acolo, unde plânsul zgomotos al izvoarelor
deşteaptă geana dimineţii,
căzând în cascade reci prin văi şerpuitoare şi tămăduitoare pentru suflet,
ne-am răcorit râvna inimii
şi durerea picioarelor zglobii neînţărcate de drumeţii,
aşa cum ploile reci răcoresc duritatea fierbinte a pietrelor încinse de soare.
Acolo, unde aburul ceţii se ridică spre cer
lăsând în urma lui fantomele brazilor bătrâni
şi aromele verzi ale naturii,
surâsul soarelui scalda perlele de rouă
agăţate pe suliţa fiecărui fir de iarbă
construind un câmp de vis
pentru ochii noştri sensibili la frumos.
Rătăciţi printre flori de câmp,
adorate de cerul sufletului,
timpul îşi lăsa clipele în zbor mărinimos
să trecă pe lângă noi ca vântul gândului.
Sărutată îndelung de tine iubire
şi de tot raiul înconjurător,
având martori ochii lacomi ai drumeţilor,
iubitori de frumos,
mai invitat la nemurire.
De acolo, din inima văii noastre milenare
se înalţă maiestos pieptul muntelui
împădurit mărinimos cu brazii drepţi şi mândrii,
aşa cum ar trebui să fie caracterul oamenilor.
Acolo, deasupra plaiului de rai ardelenesc,
unde şoimii ageri învaţă să plutească
pe aripile nevăzute ale vântului,
întrecându-se în zbor neobosit cu norii,
viselor oamenilor spre viitor
sunt mult mai îndrăzneţe.
Acolo, undeva, pe plaiul basmelor străvechi
am lăsat în eternitate clipe din viaţa mea
mai preţioase decât orice diamant din lume.
Acolo dragii mei am savurat mana cerească, iubirea
şi toate miracole naturii ei,
ca şi multe alte răsfăţuri
împreună cu tine, iubirea mea.
Cine, ar crezut atunci,
că toate minunile trăite de noi vor fi trecătoare.
Singurul lucru pe care îl regret amarnic
şi mi-e greu să-l accept,
este că viaţa oamenilor
şi trăirile ei cele mai frumoase
rămân doar amintiri.

poezie de Valeria Mahok (23 iunie 2006)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norii se desfac în două

Norii se desfac în două ca perdele suspendate
Şi pe cerul plin albastru se arată o cetate
Strălucind şi uimitoare dintre munţii colţuroşi
Ce-o înalţă mai în stele. Din fereştile de aur
Vezi lumina cea verzie pătrunzând (din semn de Taur):
E Valhala ce se-nalţă dintre munţii-i neguroşi.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calitatea primară şi cea mai frumoasă a Naturii este mişcarea, care o agită tot timpul, dar această mişcare este în mod simplu o consecinţă perpetuă a crimelor; ea conservă mişcarea doar prin crime.

citat clasic din Marchizul de Sade
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!