Ion îşi trage originea dintr-o scenă pe care am văzut-o acum vreo trei decenii. Un ţăran îmbrăcat în straie de sărbătoare s-a aplecat şi a sărutat pământul. L-a sărutat ca pe-o ibofnică.

Liviu Rebreanu în Mărturisiri
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. Derek Sheperd: Addison m-a sărutat. Meredith m-a sărutat. Soţia şi iubita m-au sărutat în aceeaşi zi.
Dr. Miranda Bailey: Făt-frumos, du-te şi spune-i cuiva căruia îi pasă.

replici din filmul serial Anatomia lui Grey
Adăugat de Raluca Preda MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Animal (către noul venit care imită staruri de cinema): Ia imită pe Grable.
Bagradian: Vezi tu, Scarlett... Sunt nebun după tine. Mereu am fost. Te-am sărutat pentru micul dejun, te-am sărutat pentru prânz, te-am sărutat pentru cină... ca să aflu acum că mănânci în oraş.
Animal: Nu Gable, GRABLE.

replici din filmul artistic Stalag 17 (29 mai 1953)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gavin: M-a sărutat.
Sam: Dar ţi-a făcut vreun rău fizic?
Gavin: Omule, tipa m-a sărutat! Voi rămâne marcat pe viaţă!

replici din filmul serial Supernatural: Aventuri în lumea întunericului
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am sărutat pe a mea mamă (poezie pentru copii)

Am sărutat pe a mea mamă
Şi un cadou i-am dăruit:
Eu... sunt cadoul ei de seamă
Cel mai frumos cadou primit!

M-a sărutat şi ea-ndelung;
A lăcrimat de bucurie;
Şi m-a rugat, să nu-i mai plâng
Şi să-i recit o poezie.

I-am recitat versuri frumoase
Şi-a tresărit de bucurie;
Deoarece, ea nu aflase
Că ştiu: această, poezie.

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul III (8 martie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul nu-i pentru beţivi şi leneşi... Pământul aşteaptă muncă şi trudă, nu lene!

citat celebru din romanul Ion de Liviu Rebreanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

6 iulie, ziua internaţională a sărutului

Şefii, azi, s-au îmbrăcat
În ceva lejer, socot,
Ca să fie peste tot
Mai uşor de sărutat.

epigramă de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de sărbătoare

Văzduhu-i îmbrăcat de sărbătoare,
Aşteaptă primăvara peţitori;
Dorinţi fierbinţi mustesc de după nori
În infinit de pace şi candoare.

Timid se-mbie-o rază dinspre soare
Când fulgi de nea zurlii mai dau fiori;
Văzduhu-i îmbrăcat de sărbătoare,
Aşteaptă primăvara peţitori.

Ici-colo stropi de verde, pui de floare,
Surâde cerul, adunând comori;
Lumină se revarsă peste zori
Şi viaţă veşnică, triumfătoare.

Văzduhu-i îmbrăcat de sărbătoare.

rondel de Valeria Merca (12 aprilie 2015)
Adăugat de Valeria Merca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rory (îi povesteşte lui Lane despre primul ei sărut): Doamne, m-a sărutat. (Doamna Kim se apropie de fete.)
Doamna Kim: Cine te-a sărutat?
Lane: Dumnezeu, mamă.
Doamna Kim: A, bine atunci. (Domna Kim pleacă.)

replici din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii coboară pe pământ doar acolo unde pământul a fost sărutat de ţărani!

George Luanianu
Adăugat de George Luanianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul de nea

Mergeam alături şi ningea.
Ţi-am sărutat căciula ninsă;
Cu fulgi pe buze, gura mea
Te-a sărutat apoi pe buze.

Firescul parcă ne strângea,
Cu gesturi simple şi confuze,
În braţe, parcă ne făcea
Reproşuri, fără să ne-acuze.

Cine te-a pus, te-am întrebat, să suni,
Ceas care baţi în pieptul meu durut,
Şi care faci în viaţa mea minuni
Ca primul nostru, de ninsori, sărut?

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcă au trecut trei veşnicii, nu trei zile, de când Dio, îmbrăcat ca de sărbătoare, a făcut primul pas într-o şcoală. Şcoala din satul natal: locul pe unde îngerii vin pe pământ!

Costel Zăgan în Deşertul de catifea (2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albind

Am sărutat un bumb de floare de pe ram
Venise primăvara, plecaseşi mi se pare
Mi s-a făcut ruşine şi dor că nu eram
Întâmplător în locul acelui bumb de floare.

Ca tu să fi trecut şi tot întâmplător
Crezând că nu te văd să mă fi sărutat,
Albind aş fi-nflorit pe gura ta de dor
Şi niciodată-n viaţă nu m-aş fi scuturat.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teiul, lângă care m-am sărutat odinioară, acum se ţine în câteva arcuri ruginite de fier ca să nu se prăbuşească.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Spontaneitate"

În preajma unei noi idile,
Soţia, lung m-a sărutat:
Ştiia drăguţa că, trei zile,
De-acasă, eu voi fi plecat.

epigramă de Ştefan Băiatu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum vremea a sosit. Acum sufletul românesc trebuie să înceapă a-şi realiza viaţa. Şi viaţa unui neam înseamnă o cultură proprie, suficientă, în toate domeniile. Prin ceea ce realizează specific, un popor ia parte adevărată la progresul omenirii. Numai prin aceasta. Imitaţia mecanizează şi mecanizarea e moarte. Orice cultură e organic legată de un popor, precum poporul e legat de pământul care l-a născut.

citat celebru din Liviu Rebreanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanul este o viaţă de ficţiune izvorâtă dintr-o viaţă adevărată: a mea!

citat celebru din Liviu Rebreanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă talerul ar cântări adevărul şi minciuna, e posibil ca acesta să tragă în partea minciunii. Adevărul este gol. E unul. Adevărul e simplu, nu are nevoie de multe cuvinte, adică de multe straie, care să tragă la cantar. Nici măcar nu are nevoie de încălţări. Adevărul colindă lumea desculţ. Neadevărul însă are nenumărate forme şi o mulţime de argumente mincinoase. Şi are nevoie de foarte multe rânduri de straie: straie de lucru, straie de zile mari, straie de ieşit în lume, straie la întâlniri cu prietenii, straie la întâlniri cu străinii, straie pentru şedinţele de judecată. Deci balanţa ar trage în partea neadevărului, pentru că acesta ar cântări mai mult şi toate minciunile, laolaltă, ar fi mai grele decât un singur Adevăr.

citat din romanul Vicii. 18+ de Doina Postolachi (2016)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Providenţială

Dacă o iubeşti, te aşezi pod de traversat deşertul,
trambulină pentru crezul în flori,
o colinzi la pas în lung şi-n lat,
o ţii de mână şi o ridici de subsoara vederii,
limpezind cerul de nori.
Pătruns de viaţa din ea,
topeşti cu o-mbrăţişare ceaţa, fulgii de nea,
te apropii până la mutatul în dimineaţa buzelor,
le sorbi până te desprinzi de vechiul eu
şi te unifici cu poemul ce ti-e.
E uşor? Este greu?
E o întâlnire providenţială aceasta,
pe care necontenit, cu inima, o scrii.
Trage după ea luna şi soarele,
trage zilele rupte din rai ca strugurii copţi ce pleznesc în vii,
trage cortegii de lalele cu bulbii înfipţi în pântecul anilor. Ştii?
De la-nceput, s-au înfiorat de presimţiri petalele-n sărbătoare.
De atunci, am turtit între doruri timpul,
l-am legănat pe picioarele inimii,
liman de sărutat gândul cel bun.
Cu acelaşi drag, îl strâng în piept şi acum.
De atunci, am crăpat de ziuă şi de alergat într-un suflet,
când mâncând pământul, când schiopătând, cu ochii înrouraţi,
îmbobociţi de audienţe în sanctuarul tainelor.
De atunci, m-am prăvălit în adânc, în afară,
cu tălpile goale,
am călcat pe mozaicul fierbinte, îngheţat,
mi-am julit pulpa în surle de vânt
am răsuflat prin degete, prin cuvânt,
am ascultat,
am ţâşnit pe fântâni arteziene în chicotul zărilor,
de atunci mă întind ca untul pe vers,
hrană stihiilor, îngerilor,
ce au recunoscut, fără preget, lumina darului din mers.

poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Nu-i de ajuns dorinţa" de Violetta Petre

Ne-am întâlnit din întâmplare pe ale parcului alei
Pe jos scăpat-ai ochelarii şi tont eu am călcat pe ei,
Cu o privire vinovată te-am măsurat, tu radiai,
Mărunt dădeai mereu din buze, probabil că mă adorai!

Mi-ai aplicat, aşa-ntr-o doară vreo trei umbrele la femur,
Ai pretextat că din greşeală, dar cu un aer foarte dur
Şi când te-ai aplecat, năframa să mi-o aplici ca pansament,
Cu zgomot ţi-a căzut peruca făcând o gaură-n ciment.

Erai de-a dreptul răpitoare, ca Penelopa din Itaca,
Dorind să îţi ridici peruca, într-un canal căzu şi placa,
M-am aplecat scâpând bastonul, ce îl tineam ca un proţap,
Şi tragică coincidenţă, ne-am dat acolo cap in cap!

Îngenuncheaţi, întâia dată, ne-am sărutat năbădăios,
Dar tragic mi-a scăpat cuponul de pensie atunci pe jos
Şi observând de bună seamă, că sigur nu sunt un mogul,
Ai declarat că doar iubirea în viaţa asta nu-i destul!

Fiindcă dragostea fierbinte pe veci m-a prefăcut în rob,
N-o să renunţ, mai joc la loto, de mâine o să-mi iau un job
Şi chiar de nu îţi merge liftul, iar scările sunt dulce chin,
Lunar o să îţi bat la uşă, cu flori, Viagra şi cu vin!

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În modă, singurele piese care ne plac sunt cele pe care le-am mai văzut şi la prezentarea de acum trei decenii.

aforism de Harry Ross (1 ianuarie 2018)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!