Randevu

Mă plimbam prin parc, cu una,
Într-o noapte luminoasă
Şi-o întreb: - Să-ţi dărui luna?
- Nu, că n-o să-ncapă-n casă.

epigramă de Ion Ciobanu din ziarul "Viaţa Buzăului" (10 octombrie 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna

După o perdea albastră
Luna s-a ivit.
Cu un nouraş de zdreanţă
S-a acoperit.

Noapte caldă, liniştită,
Noapte luminoasă,
Sus pe cer, printre steluţe,
Lună – eşti frumoasă.

poezie de Emilia Plugaru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plimbare

Ţinându-te de mână pe sub această noapte,
cu Luna într-o rână şi stele-mprăştiate,
ne place că-i călduţă, ameţitoare boarea-i,
ce vântul o aduce şi-o suflă cu suflarea-i

Şi mă priveşti, nocturnă, cu părul răvăşit,
c-o mână ţi-l ridici, de câte ori insişti,
să ţi-l întorci spre spate, să ţi se vadă faţa
şi ochii îţi strălucesc, când mă priveşti din dreapta

Ţinându-te de mână şi tu cât de sfioasă
şi eu tăcut şi pomii şi noaptea luminoasă

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

- La început îmi spuneai zână,
Şi ne plimbam prin parc de mână.
Eram dulceaţa preferată...
- Şi-acum eşti, dar expirată.

epigramă de Florea Radu din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

eclipsă-n noapte -
luna reflectându-se
pe lacul din parc

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zodia florilor

Luna mai ne scoate-afară
şi din casă şi din viaţă
luna mai în flori măsoară
tot ce iarna ne îngheaţă

Şi din casă şi din viaţă
toate prind încet să ningă
rămânând la suprafaţă
doar adâncul din colindă

Toate prind încet să ningă
luna mai în flori măsoară
tot ce moartea o să stingă
luna mai ne scoate-afară

Şi prin casă şi prin viaţă
flori să fim ea ne răsfaţă

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 mai 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

La noapte

La noapte am să împuşc Luna!
La noapte, pe uliţa de derbedeu,
Voi scoate luneta, flinta şi briceagul,
Şi-am să mă cert cu Dumnezeu!

La noapte-am să mă caţăr între stele!
Am să mă pun pe cer de-a curmeziş,
Am să înfig cuţitul până la prăsele,
La noapte, voi ieşi din ascunziş.

La noapte, Luna va urla la mine!
Am să o-mpuşc fără de vreun motiv.
La noapte sângele turbat din mine,
În Lună s-o vărsa definitiv.

La noapte, Luna-i sângerie
Şi în al patrulea(!) pătrar.
La noapte, Luna nu va fi, se ştie,
Decât o mască a vieţilor pierdute în zadar.

La noapte, Luna împuşcată,
Va cere îndurare de la noi.
La noapte, când Luna în pătrar se-mparte,
Vom împărţi lumea la doi.

A mea, va fi la dreapta de Luceafăr!
A ta, la stânga de Polar!
La noapte, Luna nu va fi a noastră,
Iar tu, iubito, nu vei avea habar.

La noapte, Luna, ia forma lupilor bătrâni de mare,
Ce vor urla la ceru-ntunecat.
La noapte, Luna ţi-o voi pune la picioare.
Dar ce folos acum, că s-a' mpuşcat?!

poezie de Simina Păun-Moise‎
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om norocos

În cârciumioara lui Moş Lae,
Azi noapte, la un ceas târziu,
Mâncai şi-o mamă de bătaie
Chit că n-a pus-o în meniu.

epigramă de Ion Ciobanu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de anii ce-au trecut

Mi-e dor de timpul petrecut
Cu tine-n zi, cu tine-n noapte,
O! Doamne, repede a trecut..!
Mi-e dor de tot, mi-e dor de toate....!

Mi-e dor de nopţile cu ploi,
Mi-e dor de nopţile de vară,
Mi-e dor de tine şi de noi
Când ne plimbam prin ploaie afară...!

Mi-e dor de paşii ce-i făceam
Prin parc, ţinîndu-ne de mână.
Şi cu ce foc ne sărutam
Pe bancă-n parc, sub clar de lună....!

De mijlocel eu te strîngeam,
Cu foc şi patimă fierbinte,
Când gura ta o sărutam
Uităm de trup, uităm de minte...!

Mi-e dor de anii tinereţii noastre,
Când prea departe ne era sfârşitul.
Te luam în braţe, te purtam spre astre
Eram noi doi şi-n zare, infinitul...!

Dar anii au trecut, ca ploaia şi ca vîntul
S-au dus frumoşii ani ai tinereţii.
Nu vom putea împăraţi pământul
Dar ne-om iubi, pân' la sfîrşitul vieţii...!!!

poezie de Florea Janţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar întreb

Mă întreb şi întreb
cu de-a sila mă întreb
şi întreb
dacă nu ar exista mirosul ierbii oare
spun oare din răutate
oare am mai descălţa noi luna de lumină?
Mă întreb şi întreb
cu aceeaşi silă întrebătoare
dar mai bine
întreb deci
dacă nu ar exista sângele
am mai vedea noi răsăritul cum naşte
în iarbă puşca unui soldat?
Mă întreb şi vă întreb pe voi
cu toată sila pricinuită de întrebarea
ce o întreb
când nu îţi pasă
dacă nu ar exista strigătul mamei
când te cheamă pe lume
ar mai fi în iarbă împuşcătura unui soldat mort?

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dor

Cât dor poate să-ncapă-n mine
De uneori mă înfior
Şi mă întreb de n-am murit!
Sau poate că m-am rătăcit
Prin labirinturi de iubire
Şi nu mi-a dat nimeni de ştire
Că pot să mor de-atâta dor!
Căci m-am născut din dor de mamă,
Că am trait cu dorul tău
Şi voi muri, cum moare-oricine
De dor pentru pământul său.
Voi învia de dor de voi,
Iubind şi-n lumea de apoi.

poezie de Angelina Nădejde (21 mai 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte bună

Stau pitit zilele să apari licurind,
Să te păzesc în alb căuş de lună,
Să-ţi iei din poleitu-i de argint
Noapte bună!

Te aştept să calci pe drumul către casă
În amurgu-n ciripituri mii, pe strună,
Să-ţi iei din zborul păsării... Crăiasă,
Noapte bună!

Pândesc la colţuri să nu am rival
Când singură ieşi, nu cumva să-ţi spună
În locul meu cu atâta drag, sideral
Noapte bună!

Stau bec aprins în al tău abajur
Şi nu mă sting de-l stingi cu fină mână;
Să-ţi fiu pururi lumină... Îţi conjur
Noapte bună!

M-aş tot încovoia până-n inel pe deget
Şă-ţi intru-n inimă ca o cunună
De diamant; ce m-aş topi, nu preget...
Noapte bună!

În visul cel mai scurt să-ţi fiu, aş vrea
Să dorm doar o secundă împreună;
Eu soare cald, tu luminată stea...
Noapte bună!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocea din noapte

Mergeam, târziu, prin noapte şi-ntuneric,
Spre casă, dinspre parc, prin cimitir,
Dar m-am oprit puţin ca să admir
Un monument ce îmi părea himeric.

Eram şi obosit, căci seara toată
O petrecusem cu amicii mei,
Şi ne-am distrat, am râs şi de acei
Ce ocupau o masă-alăturată,

Ei, toţi, vorbeau prea mult şi cam prea multe,
Şi de politică şi despre ţară,
Vorbeau aprins, nu doar aşa-ntr-o doară,

Şi tare, ca tot omul să-i asculte.
Deodat'-o voce ca din vremi oculte:
-Bă, n-ai să-mi dai şi mie o ţigară?

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul pietrei din răscruce

Într-o noapte senină, când luna e plină,
Între frunze caduce o piatră străluce;
Frumuseţea-i divină tristeţe alină,
Aşezată-n răscruce, ţine loc de cruce.

Cine-i, Doamne, de vină, când mama suspină?
Doar ei se pot aduce lacrimi să usuce
Într-o noapte senină, când luna e plină,
Între frunze caduce, pietrei ce străluce.

Răsăritul să vină, sub pleoape lumină,
Risipindu-i năluce, gândul să-i educe,
Rugă în cer îi duce, dureri îi reduce,
Pentru a ei tulpină, o mamă se-nchină

Într-o noapte senină, când luna e plină...

rondel de Olguţa Trifan (17 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce nu pot să dorm

am o carte un jurnal o iubire şi-o visare
în sertarul noptierei vieţii mele şi-o chemare
lustra stă prietenoasă şi luminoasă pe masă
stau cu ochii minţii visând în miez de noapte-n casă
singură şi gânditoare simt pielea tremurătoare
am intrat în necunoscut o clipă şi simt dogoare
sânul şi sfârcul ard mocnit şi mă sfidează în zbatere
parcă mă cuprinde săratul aburului mării rătăcitoare
versanţi sălbatici se revarsă prin izvoare-n mine
mă simt răscolită, fierbinte şi tremur toată
mă simt dintr-o dată inundată
oh, de a-şi adormi odată

poezie de Viorel Muha (august 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revedere

Am să te caut într-o noapte sau într-o zi,
al cărui an?, din curiozitate,
ca să-ţi văd mobila stil Naopleon
şi cărţile in teanc necitite.
***
Într-o toamnă sau într-o iarnă a altui an
am să vin pe furiş ca să-ţi văd iubita,
pură curiozitate feminină,
iubita imi va spune multe
pentru că e tot femeie
***
Şi în altă zi, probabil joi,
am să-ţi răscolesc gândurile
ca să-ţi aflu aşteptările.
***
Iar în noaptea de sâmbătă spre duminică,
a cărui an?,
voi veni eu, cea de acum,
aducând o crenguţă de dor-nverzit.

poezie de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi a trecut atâta timp

Îţi simt dulceaţa de pe buze
Şi a trecut atâta timp
Şi-ţi simt parfumul de pe bluze
Şi-adorm cu ochii tăi pe chip.

Şi parcă te aud prin casă,
Aud cum strigi şi tot tresar,
Întorc privirea-mi luminoasă
Închipuirile dispar.

Mă las în transă pe fotoliu
Şi iar te văd şi te visez
Păşind încet aleatoriu,
Îmi eşti şi-acum un dulce crez.

Îţi cumpăr flori, le pun în vază,
Un obicei ce l-am păstrat
Să-mi amintesc cât mi-eşti de dragă,
Nu scap de dorul inculpat.

Mă trec fiorii peste toate,
Mi i-ai lăsat pe toţi aici,
Te chem cu luna peste noapte,
La geam te-aştept cu licurici

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orchestra cuvintelor

Nu pot să-ţi fiu altar fără ca cerul
Să îşi asume partea lui de vină
Pentru cuvinte ce dezgheaţă gerul
În vers cuprins de graţia divină

Eu sunt un muritor ales de el
Prea ruşinat de gânduri sau de fapte
Ce ştie c-a greşit, dar într-un fel,
A regăsit lumina după noapte

Mă tot întreb mereu de ce-i aşa
Dar pân' la urmă nici nu mai contează
Atâta timp cât simt că inima
În simfonii de îngeri îmi vibrează

Mă regăsesc, cumva, un dirijor
Orchestra lui e marea de cuvinte
Şi-o să le-aştern prin suflete uşor
Să le iubească şi să le alinte

poezie de Adi Conţu (2 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

E-o noapte udă, grea, te-neci afară.
Prin ceaţă – obosite, roşii, fără zare –
Ard, afumate, triste felinare
Ca într-o crâşmă umedă, murdară.

Prin măhălăli mai neagră noaptea pare,
Şivoaie-n case triste inundară,
Ş-auzi tuşind – o tusă-n sec, amară –
Prin ziduri vechi ce stau în dărâmare.

Ca Edgar Poe mă reîntorc spre casă
Ori ca Verlaine topit de băutură –
Şi-n noaptea asta de nimic nu-mi pasă.

Apoi, cu paşi de-o nostimă măsură,
Prin întuneric bâjbâiesc prin casă,
Şi cad, recad, şi nu mai tac din gură.

sonet de George Bacovia
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elenei, de ziua onomastică

Este mare sărbătoare
La Craiova, în cartier,
Este scris cu roşu-n calendare,
Numele ei, urmaş de dac.
Ani mulţi şi fericire, micuţ gândac.

Viaţa să-ţi fie luminoasă,
Inima plină de har,
Oriunde mergi, să-ţi fie casă,
La orice pas să ai altar.
Elena mica – Violeta,
Tu eşti de-acuma o vedetă.
Aşa te văd acuma eu, micuţă stea.

acrostih de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La o plimbare prin parc

Bunicuţul încă verde
Când îl plimbă p-ăla mic,
Uneori prin parc se pierde
Cu privirea-ntr-un... buric.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!