Lozul cel mare

Când văzu bănetul (mie peste mie),
Soacra-i amuţise, mare tragedie.
El, în schimb, exultă, gura nu-i mai tace,
Că-l păliră, zice, două mari noroace.

epigramă de Liviu Călcâi din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoironie

După vin, vreo două kile,
Vulnerabil, mai întâi,
E "Călcâiul lui Ahile",
Sau e "Capul lui Călcâi"?

epigramă de Liviu Călcâi din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împăratul cum auzi, sări din aşternut, se îmbrăcă, luă undiţa şi se duse la pârâu gâfâind. Aruncă undiţa şi nu trecu mult, şi văzu pluta undiţii mişcându-se. Trase undiţa: când, ce să vezi? un peşte mare, cu totul şi cu totul din aur. Doară că nu-i căzu leşin de bucurie. Darămite când îl văzu împărăteasa? Ea fu şi mai oleoleo. Găti împărăteasa singură cu mâna ei peştele şi mâncară. Ea îndată se simţi însărcinată. Roaba care ridică masa văzu pe talerul împărătesei un os de peşte şi o bătu gândurile să sugă acel os, ca să ştie şi ea gustul bucatelor gătite de împărăteasa. Cum supse osul, se simţi şi ea însărcinată. După nouă luni născu împărăteasa, ziua, un copil frumos, frumos, ca un îngeraş. Peste noapte născu şi roaba un copil, aidoma cu al împărătesei, încât nu aveau deosebire unul de altul. Cum era copilul împărătesei era şi al roabei. Semănau, cum se zice, ca două picături de apă. Fiului de împărat i s-a dat numele de Busuioc, iară fiului de rob, Siminoc. Crescând împreună şi făcându-se mari, i-a dat la carte, şi învăţau într-o zi cât învăţa alţi copii într-un an. Când se jucau ei în grădină, împărăteasa se uita cu drag la dânşii de pe fereastră.

Petre Ispirescu în Luceafărul de ziuă şi luceafărul de noapte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţiei, care îşi doreşte o ie tradiţională românească

O ie nouă, care-i place,
Mi-o cere-n mod imperios;
De-o lună, gura nu-i mai tace,
Aşa că-s hotărât: i-o cos!

epigramă de Liviu Sergiu Manolache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Newton

Descoperirea este genială
Şi timpul a adus temei ideii,
În schimb atracţia universală
Orice s-ar spune este a femeii!

epigramă de Liviu Călcâi din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce are valoare

Se zice că ai valori de schimb,
Dacă ai aur şi argint.
Oltenii strigă însă'n gura mare
Că numai prazul e valoare.

epigramă de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi încet, încet, ajunse acasă. Când îl văzu alde mă-sa şi auzi peste câte prăpăstii a dat, muri şi învie de bucurie că-l mai văzu o dată în carne şi oase. Îi dete de mâncă purcelul; dară ea mărturisi că nu vede nici o uşurare. Să înnebunească zmeul de ciudă! Văzu el că nu poate altfel să răpuie pe voinic, decât prin viclenie. Căta deci vreme cu prilej ca să-şi puie în lucrare cugetul său cel nelegiuit. Într-o zi când voinicul se întorsese de la vânat şi era ostenit peste măsură, se culcă în grădină la umbra unor trandafiri. Zmeul dete peste dânsul şi-l făcu bucăţi, bucăţi, cu paloşul pe care îl purta totdauna ascuns la dânsul. Şi ca să nu bage de seamă mă-sa, puse toate bucăţelele în dăsagi, le aşeză pe cal şi, dând câteva bice calului, îl dete pe poartă afară.

Petre Ispirescu în Voinicul cel fără de tată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Umor la Gura Humorului"

E de prim rang ăst festival,
Şi o să intre în folclor,
Că-l patronează, anual,
Un fost primar de la Humor.

epigramă de Liviu Gogu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devotament

Ca dovadă că-l iubeşte
Şi nu-i ia în seamă anii,
De o viaţă îi găteşte
Şi mâncarea, dar şi... banii!

epigramă de Liviu Sergiu Manolache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să ne convingă că-l iubeşte pe babalâcul Liviu Dragnea, vătaful PSD, tinerica Irina Tănase pune pe facebook tot mai des şi mai ostentativ poze în care se sărută cu amantul ei cu peste 30 de ani mai în vârstă, un infractor condamnat de două ori la închisoare

Nu créd, nici cerul de-l atingi,
Că îl iubeşti pe-acest rechin;
Cu cât insişti să ne convingi,
Cu-atât te cred eu mai puţin.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (22 iulie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul tace când pe plac i se face; umple-i gura cu bani şi devine cel mai mare dintre fani!

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei bârfitoare

Spui, când gura nu-i mai tace
Şi o vezi pe stradă solo,
Are-un chip de vino-ncoace,
Iar în rest de... fugi încolo!

epigramă de Ioan V. Maftei-Buhăieşti din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gura femeii

Şapte ani să-mi dea natura
Eu femeia tot n-o ştiu,
Tace când închide gura,
Sau o face mai târziu.

epigramă de Gheorghe Mitroaică din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Becali în ascensiune

De-o vreme gura nu-i mai tace,
Şi tare s-or mira străinii
Când Premiul Nobel pentru Pace
Îl ia Războinicul Luminii.

epigramă de Petru Miloş din Concurs Mizil (24 ianuarie 2013)
Adăugat de Petru Miloş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimb de oră

Bătrânul mistuit de dor,
Chiar dacă pensia nu-i mare,
A dat pe-o oră de amor,
Vreo două... la reanimare!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă, boierul zice unei babe de la bucătărie să ia cucoşul, să-l azvârle într-un cuptor plin cu jăratic şi să pună o lespede la gura cuptorului. Baba, cânoasă la inimă, de cuvânt; face cum i-a zis stăpânu-său. Cucoşul, cum vede şi astă mare nedreptate, începe a vărsa la apă; şi toarnă el toată apa cea din fântână pe jaratic, până ce stinge focul de tot, şi se răcoreşte cuptoriul; ba încă face ş-o apăraie prin casă, de s-au îndrăcit de ciudă hârca de la bucătărie. Apoi dă o bleandă lespezei de la gura cuptiorului, iesă teafăr şi de-acolo, fuga la fereastra boierului şi începe a trânti cu ciocul în geamuri şi a zice: "Cucurigu! boieri mari... Daţi punguţa cu doi bani!"

Ion Creangă în Punguţa cu doi bani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox

Nu-i mai tace guriţa,
Îi umblă ca meliţa;
Adevărul... când să-l spună...
Tace. Stă privind la lună.

paradox epigramatic de Maria Ioniţă din ziarul "Viaţa Buzăului" (10 ianuarie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dintr-o ingraditura
iese botul unui caine
n-ai zice gura
n-ai zice
ca gardurile astea musca
dincolo intimitatea
da pasente
pe genunchii unui peste
de sticla

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinţul o luă şi el la drum în treaba lui, unde îl trăgea dorul. Abia mai făcu vro zece paşi şi văzu pe sus un stol de şapte porumbei. Îi urmări din ochi până ce îi văzu în ce parte de loc se lăsară. Într-acolo deci şi dânsul îşi îndreptă cărările pentru care se ostenise atâta mare de vreme. Trecu mări, pâraie şi ape mari ca pe uscat, mai cutreieră ţări şi pustiuri, până ce ajunse la un munte mare, mare, al cărui vârf da de nori. Aci văzuse el că se lăsase porumbeii. Se puse a se urca pe dânsul, şi, din văgăună în văgăună, din stei de piatră în colţi, din râpă în râpă, căţărându-se când pe muchi, când pe coame de munţi, ajunse la o peşteră. Intrând acolo, rămase ca lovit de trăsnet când văzu nişte palaturi ca de domn şi aşa de măiestrit lucrate, cum nu se văd pe pământul nostru. Acolo locuia logodnica lui, zâna zânelor. Cum o văzu primblându-se prin grădină cu roabele după dânsa, o şi cunoscu. Un copilaş de drăguleţ se ţinea după zână, alerga, se zbenguia printre flori, şi tot striga pe zâna ca să-i arate câte un fluturel. Pasămite zâna rămăsese grea când zburase de la masă. Şi acesta era copilul lor.

Petre Ispirescu în Zâna zânelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia...

Deşi are prostie multă,
Omul nostru tot exultă.
Din funcţie nu vrea să plece,
Zice că e om de nota zece.

epigramă de Dumitru Delcă (18 iulie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În jurul soarelui se roteşte un vers,
O râmă hrăneşte orice peşte,
Eu nu aleg cititorii, ei mă aleg pe sărite,
Când scriu, parcă mă trezesc din somn,
Noaptea se joacă toţi copiii cu mine,
Jalnic este câinele bătrân, dar tace, tace, tace,
Noi nu suntem ca el, ne jelim, ne jelim, ne jelim,
În schimb nu ne ferim de vulcani, ei sunt mai bătrâni,
Mările se vor retrage, noi ne vom ascunde după cochilii uriaşe,
Sunt expert în necunoaştete, dar iubesc savanţii, ei nu ştiu nimic,
Numele meu este încinjurat de refuzuri decente,
De doi cenţi. Eu trag sforile fericirii, e lucru mare.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!