Toamna suspină printre copacii ştiind că iarna o va înfăşura în giulgiu de nea...

Elena Stan
Adăugat de Elena Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacii

Primăvara,
Vântul bate copacii
Până îşi pierd
Cele mai frumoase flori.
Vara,
Vântul bate copacii
Până îşi pierd
Cele mai iubite fructe.
Toamna,
Vântul bate copacii
Până îşi pierd
Cele mai dureroase frunze.
Iarna,
Vântul bate copacii
Până îşi pierd
Speranţa.
Şi mai bate copacii,
Din nou,
Până la muguri.
Şi mai bate copacii,
Din nou,
Până la sevă.
Şi mai bate copacii
Până-i doboară la pamânt.

poezie de Marieta Măglaş
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

De fapt, ce sunt eu? Primăvara, mugur plăpând de salcie care se frânge în floare, vara, mac ce însângerează lanurile de aur, toamna, frunză galbenă şi uşoară purtată de vânt, iarna, fulg delicat de nea ce se va topi prin mizerii. Fiecare anotimp îmi aminteşte că sunt o umbră pe pământ.

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacii

Copacii, toamna, de durere urlă!
Înfiorător de mari, de goi, de negri,
Par îngeri răzvrătiţi blestemând cerul.

Ai auzit cum urlă, toamna, copacii?

Care bun arhanghel,
asurzitor şi invizibil,
de Dumnezeu trimis,
le-a smuls plăpândele făpturi de pe ramuri?

Copacii urlă, cu braţele-ntinse, vânjoase,
spre Cerul pe care nu pot să-l apuce,
să-ş sfarme, să-l darme...

Copacii, toamna, sunt îngeri revoltaţi...

poezie clasică de Eugene Ionesco din Revista literară a Liceului "Sf. Sava" (1927)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunzele plutesc!

Primăvara, copacii se înverzesc,
Crengile prind viaţă, înmuguresc.
Mai apoi mugurii crengilor înfloresc,
Frunzele sunt ascunse, zâmbesc!

Vara,
Copacii de la soare se încălzesc,
Poamele se dezvoltă mult şi cresc.
Crengile sunt acoperite şi umbresc,
Frunzele aşteaptă toamna, gândesc!

Toamna,
Cad frunzele şi se veştejesc,
Copacii rămân şi-n bătrânesc.
Crengile lor nu mai strălucesc,
Rămân şi ele goale, aşa e firesc!

Iarna,
Copacii cu o plapumă albă se învelesc,
Crengile sunt pline de nea, se îndoiesc.
Frunzele au dispărut, dar se mai găsesc,
Au zburat în toamnă, şi încă plutesc...!

poezie de Ovidiu Kerekes (1 noiembrie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna ning anii peste noi şi ne troienesc amintirile.

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

toamnă

Toamna, expoziţie de pictură în aer liber!

definiţie de Elena Stan
Adăugat de Elena Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ajungi în iarna vieţii, cerşeşti o scânteie din focul tinereţii.

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să aşteptăm iarna liniştiţi, fără să ne îngheţe sufletele înainte de venirea ei!

Elena Stan
Adăugat de Elena Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Copacii iarna se trezesc buimaci
sub cerul nopţii găurit de stele.
în fiecare parcă a dormit un vraci
ce scârţâie din ramuri mărunţele.

sub gerul ăsta, ce poţi ca să faci
spre a-mbuna pornirile rebele?
te-nchizi între cuvinte şi le taci
şi-asculţi cum vântul cântă la cinele.

copacii iarna parcă nu-s copaci,
când se salută cu zăpezuri grele.
neobservându-şi vrabia dintre craci,
privesc înspre iatac, printre perdele.

în rădăcini copacii se au dragi,
deşi aci sub cer cată proptele.

poezie de Vasile Ionac
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pesimiştii spun că iarna îmbracă ţara în doliu alb, iar optimiştii văd vălul de mireasă al pădurii ca o promisiune a renaşterii din primăvară...

Elena Stan
Adăugat de Elena Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna, chirurg lucid, despică fruntea cerului cu bisturiul, iar petele de sânge se întind peste codrii!

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să evaluăm toamna după roade, nu după frunze moarte şi crengi uscate!

Elena Stan
Adăugat de Elena Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raţiunea şi lumina ochilor sunt printre bunurile noastre cele mai de preţ.

Elena Stan
Adăugat de Elena Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închideţi ermetic ferestrele sufletului iarna, gerul siberic să nu vă îngheţe sentimentele! Nimic din răul lumii în care trăim nu trebuie să ne pătrundă în inimă şi-n gând!

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea îşi dublează povara greutăţii iarna pentru că zilele sunt scurte, iar nopţile interminabile. Socializarea intră în hibernarea şi refugiul omului este în propriul cămin.

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

copacii – adevărate fabrici naturale de oxigen
plini de flori multicolore primăvara
cu frunze ce fac umbră şi răcoare vara
cu ramuri golaşe şi fructe gustoase toamna
şi îmbodobiţi de albul fulgilor de nea iarna

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La miez de noapte

mai sunt mizerabila clipa
ce la geam de noapte
cere Lumina
si putina apa;

bufonul ironic
nascut printre cuvinte
rostogolite-n graba,
cazute printre timpuri;

am cersit iubirea
zambind amagirii
iar azi ma fac chiar toamna
istovind copacii firii.

poezie de Anca Pepelea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna la oraş

A plecat bătrâna toamnă
Şchiopătând, iavaş-iavaş,
Iarna a început să cearnă
Fulgi de nea peste oraş.

E o vreme mohorâtă
Plâng copacii dezbrăcaţi,
Dar copiii râd şi cântă
La ferestre cocoţaţi.

Şi cu toţii ies din case
Iuţi ca nişte spiriduşi
Echipaţi cu haine groase,
Cu căciuli şi cu mănuşi.

Magazinele sunt pline
De cadouri fel de fel
Oamenii pe la vitrine
Scotocesc prin portofel.

Beculeţe colorate
Atârnate sunt pe sus
Neaua cade peste toate
Şi pe ele s-a depus.

Ca să scape de ninsoare
Cei ce sunt cu capul gol
S-au retras în graba mare
Şi se încălzesc la Mall.

Iarna nu ne ocoleşte
Sărbătorile-s în toi
Moş Crăciun se pregăteşte
Să mai vină pe la noi.

Doar maşinile pe stradă
Se frământă şi suspină
Fiindcă ştiu că sub zăpadă
Se vor umple de rugină.

poezie de Octavian Cocoş (21 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarnă

anului i-au căzut toţi dinţii

când tremură de frig nu clănţăne
suspină
prin copacii dezvelind ca cerşetorii
cioturi spre cer

se lasă ceaţa
ne-mbâcseşte sufletul
se deapănă peste oraş

un singur corb la scena asta e părtaş -

iar eu

tot mai aştept ca anii
să mă muşte cu dinţi de ger
de floare
de fruct
de soare
de ninsoare

şi mister.

poezie de Elena Malec (9 ianuarie 2009)
Adăugat de Elena Malec
Comentează! | Votează! | Copiază!

8 Martie

Azi, de ziua mamei mele,
Luna joacă printre stele,
Iarna plânge şi suspină
Şi-mi râd florile-n grădină!

În miros de viorele,
Ghiocei şi toate cele...
Mândre îţi stau pe retină,
Primăvara ţi se-nchină!

poezie de Andrei Ilie Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!