La gripa aviară

Chiar de zvonul se mai poartă,
Nu se-adevereşte, ştiu,
S-a mâncat găina moartă
Şi ţiganul e tot viu!

epigramă de Eugen Pop din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu de-o vreme m-am lăsat
De băut şi de mâncat,
Sunt din ce în ce mai trist
Şi nu ştiu... Cât mai rezist!?

catren de Eugen Coţa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La bacalaureat

Nu ştiu de-a ieşit pe "poartă"
Cel ce la un bac a zis,
Că latina-i limbă moartă
Şi-i vorbită doar în scris?!

epigramă de Mircea Micle (22 iunie 2012)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu chiar toţi

Parţial se-adevereşte
Ce afirmi mata, socot:
Cu minciună se hrăneşte
Doar acel cu drept de vot.

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul IX

Doar cel ce-ntre umbre-a-nălţat
lira-i cândva,
poate, imnul nemăsurat
presimţind a-l cânta.

Doar cel ce-ntre morţi a mâncat
mac, dintr-al lor,
nu va mai pierde vreodat',
zvonul cel mai uşor.

Şi chiar de ne-am reflecta
tulbure-n lac:
tu chipul să-l ştii.

Pe dublul tărâm de-abia
glasuri se fac
blând, veşnicii.

sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţiganul

E-un nomad şi este om,
Unii spun că este rom;
Eu prefer, ca multă lume,
Băutura cu-acest nume.

epigramă de Mircea Micle (17 noiembrie 2009)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obsesie

Zdravăn imobilizată,
În a viciului parâme,
Şi găina cea moţată
Este moartă după râme!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui medic

Un pacient, firavul,
Mai răspândeşte zvonul
Că nu consulţi bolnavul,
Ci doar comisionul.

epigramă de Eugen Sfichi din ziarul "Crai Nou" din Suceava (octombrie 2008)
Adăugat de Eugen Sfichi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baba iesă cu bucurie înaintea găinei. Găina sare peste poartă, trece iute pe lângă babă şi se pune pe cuibariu; şi, după vrun ceas de şedere, sare de pe cuibariu, cotcodocind. Baba atunci se duce cu fuga, să vadă ce i-a făcut găina!... Şi, când se uită în cuibariu, ce să vadă? Găina se ouase o mărgică. Baba, când vede că ş-a bătut găina joc de dânsa, o prinde ş-o bate, ş-o bate, păn-o omoară în bătaie! Şi aşa, baba cea zgârcită şi nebună a rămas de tot săracă, lipită pământului. De-acu a mai mânca şi răbdări prăjite în loc de ouă; că bine şi-a făcut râs de găină şi-a ucis-o fără să-i fie vinovată cu nemica, sărmana!

Ion Creangă în Punguţa cu doi bani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efect răsunător

Nu cred că faptul este nou
Şi totuşi are importanţă:
O ştire poate avea ecou,
Dar zvonul are rezonanţă!

epigramă de Eugen Deutsch din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Găina cântă, cocoşul tace

O schemă ce-i veche mereu se repetă,
Că nu-i demodată si nu-i desuetă:
Găina de cântă, cocoşul chiar tace,
Dar după aceea să vezi el ce face...

epigramă de Cătălina Orşivschi din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Găina

O găină cam nurlie
A intrat în Parlament,
Trimiţând mereu solie,
Pentru un soţ, competent...

Avea soţul conturi grase
Ce-adunase din buget,
Din afaceri oneroase,
Spăgi în sume fără cuget!

De, era cocoş de rasă,
Ce-aduna fără de veste
Şi punea pe a sa masă,
Bogăţii ca în poveste...

Găina cotcodăcea
Să îşi facă mare nume,
Că nu ştia ce-i prezicea,
Pătând des al ei renume...

Când simţi, că el minţea
Şi-o afunda în groapă,
L-a scos urgent din reţea
Să se-adape-n altă apă...

Găina noastră s-a trezit
Cam tărzior la realitate,
In loc să se fi păzit,
S-a înfruptat din bucate...

Cocoşul hoţ şi versat
A învaţat-o la boabe alese,
Ea naivă s-a lasat
Si uite cu ce se-alese...

În zeghe azi ca să explice
De ce si cum sa-nbogatit,
Bine ei, nu o să-i pice,
Că-i tare greu de socotit...

Grâu şi orz de calitate
A mâncat pe îndelete,
Asta-i trista realitate,
O să-i fie mult timp sete...

Fudulă, proasta găină
Cotcodăceşte fără rost,
Chiar de guşa îi e plină,
Locul e ales cam prost...

Morala, e cum se spune,
Cu mătasea cea mai fină
Dacă n-ai înţelepciune,
Eşti proastă ca o găină!

fabulă de Marilena Dumitrescu
Adăugat de Marilena Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cantilena

Iubita mea e moartă
Şi-n păr cu-n trandafir
Încet, încet o poartă
Un dric spre cimitir.

Ea doarme albă, albă
Ca florile de crin
Purtând la gât - sub salbă
O cruce de rubin.

Adânc mormânt îi sapă
Gropar, pentru sicriu...
Ca doi în el să-ncapă:
O moartă şi un viu!

poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Găina bătrână face zeama bună. Dar găina plouată?

aforism de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici

Sunt singur ca un cuib de cuc
Mai vine moartea pe la mine
Din când în când chiar eu mă duc
Dar unde stă nu ştiu prea bine.

Că pacostea şi furicioasa
N-are copii, n-are bărbat
Şade mai mult plecată-n sat;
La mine vine să-i bat coasa,

La Ion se duce să-i repare
Ciurul, să-i pună o sită mare
La Gheorghe vine cu găina
Când e s-o taie. La Sulfina...

- Cum, umblă şi după muieri?
- La una s-a oprit chiar ieri
Dar nici nu ştiu ce i-a cerut
Că nici n-avea şi nici n-a vrut.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici

Sunt singur ca un cuib de cuc
Mai vine moartea pe la mine
Din când în când chiar eu mă duc
Dar unde stă nu ştiu prea bine.

Că pacostea şi furicioasa
N-are copii, n-are bărbat
Şade mai mult plecată-n sat;
La mine vine să-i bat coasa,

La Ion se duce să-i repare
Ciurul, să-i pună sită mare
La Gheorghe vine cu găina
Când e s-o taie. La Sulfina...

- Cum, umblă şi după muieri?
- La una s-a oprit chiar ieri
Dar nici nu ştiu ce i-a cerut
Că nici n-avea şi nici n-a vrut.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare

Centenarul a trecut,
Am mâncat şi am băut,
Şi să ne vedem, frumoşi,
Peste-un secol... sănătoşi...

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul românului cult

Dumniăzău m-o ajutat,
Ca să nu fiu om bogat...
Ştiu că bunu Dumniăzău,
Mă putea-ncurca mai rău:

Să putea uni cu-n Drac,
Să mă facă chiar sărac,
Da norocu m-o lovit,
Că un Drac nu o-ntâlnit,

Că tăţ Draci-s ocupaţ,
S-aibă grijă de bogaţ,
Să-i îndemne la păcate,
Şi pân faţă şi pân spate...

Şi aşa io am scăpat,
Am băut şi am mâncat,
Şi-am avut apartament,
Da nu mi-o fost suficent,

Că într-una am visat,
Ca să fiu şi eu bogat,
Pă vecini să-i bag în draci,
Că-s ca mine mai săraci...

Să mă uit la ei în jos,
Cu o moacă de fălos,
Şi statut de barosan,
Cocoţat pă un merţan...

Domniă io atâta-ţ cer,
Să-m dai cei mai bun pân Cer,
Dân prinosu Tău divin,
Că mă vez că-s bun creştin...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oul sau găina?

Când fu şi gospodina întrebată
A dat răspunsul, nu savant, dar clar:
- E vechi şi oul... vara-n Aprozar,
E veche şi găina... congelată!

epigramă de Gheorghe Chirilă din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Găina şi raţa

Odată s-au întâlnit din întâmplare
O raţă c-o găină pe-o cărare

Şi găina raţe-i arăta,
Unde ea după râme surma.

Ea găsise râme multe
Şi raţei să-i dea nu vruse.

-Surmă-ţi tu vezi că nu poţi!
Tu nu poţi decât să-înoţi.

-Bine! zise raţa-aşa
Eu mă duc şi-oi înota.

-Du-te că nu poţi scurma
Tu ştii numa' înota!

Într-o dimineaţă
S-a-ntâlnit lângă-un lac
Găina cu acea raţă.

Şi deodată a venit
Un câine şi a sărit...

Pe găină a-nhăţat-o,
Şi iute el a mâncat-o.

Chiar dacă raţa nu poate scurma
De primejdie va scăpa.

fabulă de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea Moartă

Spun corăbierii că în Marea Moartă
Văduvă-i de viaţă apa, din vechime,
Nici un strop de suflet undele nu poartă.
Şi pe Marea Moartă nu vâsleşte nime.

Ceriul Palestinei, spun corăbierii,
Baldachin de ceaţă flutură pe maluri,
Neştiind nisipul rostul primăverii,
Doarme apa mută în tăcute valuri.

Ocolind-o pururi paseri călătoare,
N-o ating în cale pribegiri nomade,
Peste Marea Moartă dac-a prins să zboare,
Sugrumat de neguri, albatrosul cade.

Cântec nu răsună, nu s-aud nici şoapte,
Ţintirim de apă-i unda ei sălcie,
Să fi plîns vreodată, ori să strige-n noapte,
Despre Marea Moartă nimenea nu ştie.

Ce poveste tristă spun corăbierii,
Nici n-aş crede, poate, vorbele acestea,
Dar, cu biata minte-n patima durerii,
Mă gândesc la tine şi-nţeleg povestea...

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!