Visul românului cult
Dumniăzău m-o ajutat,
Ca să nu fiu om bogat...
Știu că bunu Dumniăzău,
Mă putea-ncurca mai rău:
Să putea uni cu-n Drac,
Să mă facă chiar sărac,
Da norocu m-o lovit,
Că un Drac nu o-ntâlnit,
Că tăț Draci-s ocupaț,
S-aibă grijă de bogaț,
Să-i îndemne la păcate,
Și pân față și pân spate...
Și așa io am scăpat,
Am băut și am mâncat,
Și-am avut apartament,
Da nu mi-o fost suficent,
Că într-una am visat,
Ca să fiu și eu bogat,
Pă vecini să-i bag în draci,
Că-s ca mine mai săraci...
Să mă uit la ei în jos,
Cu o moacă de fălos,
Și statut de barosan,
Cocoțat pă un merțan...
Domniă io atâta-ț cer,
Să-m dai cei mai bun pân Cer,
Dân prinosu Tău divin,
Că mă vez că-s bun creștin...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Eugen Ilișiu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre sărăcie
- poezii despre draci
- poezii despre vecini
- poezii despre creștinism
- poezii despre bogăție
- poezii despre ajutor
- poezii despre România
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.