Veronicăi Micle

ca o vioară strunele tale plângeau
erai o lacrimă ce -ţi rătăcea prin suflet,
o inimă zburând în infinit,
cu plopii ce se tânguiau în vânt,
vrăjind vremelnicia în descânt.

nu mai vorbi şi nu mai plânge
e vis zadarnic azi, acum,
această toamnă încrustată-n sânge
s-ar irosi în zbor pe vechiul drum.

pe la Văratic în vremi legendare
o veşnicie va ca să trăiască
povestea dragostei voastre barbare
ce dăinuie cât limba românească.

deşi trecut-a timpul ca-n legende
izvorul amintirii a rămas,
poveştile de astăzi îi dau glas
şi vor rămâne veşnic în calende.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (18 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de toamnă

Nu mai vorbi, nu râde, nu te gândi, nu plânge,
Nu mai visa zadarnic: e prea târziu acum!
Nu vezi ce toamnă tristă? Cu pete mari de sânge
Se iroseşte frunza pornită-n zbor pe drum.
Prin codrul de cărbune pluteşte-al iernii fum -
Nu mai vorbi, nu râde, nu te gândi, nu plânge.

Cu faţa ei asemeni iubirii ce-a trecut,
Pe tâmpla din Văratic, din vremuri legendare,
O sfântă-i zugrăvită de un necunoscut.
Icoana tăinuită ce farmec straniu are!
Tăcut o şterge veacul, dar tot mai blândă pare
Cu faţa ei asemeni iubirii ce-a trecut.

poezie clasică de Ion Pillat
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă târzie

luna nopţilor cea argintie,
stă între moarte şi-ntre veşnicie,
autumnale torţe ard pe culmi,
se scutur frunzele din vechi salcâmi.

în melancolic cântec de vioară
cad albe brumele îndecuseară
şi se răsfaţă stelele pe cer
în drumul lor de noapte, efemer.

bruma rece pe foşnitul de foi,
ajunge-n suflete până la noi
şi o descoperim cu strigăt mut
şi c-un înfrigurat necunoscut.

din răsărit vine miros de iarnă
amestecat cu abur de povarnă,
zorii au vuietul dulce de- aramă,
pruncii se scoală-n dorul de mamă.

un ram mai bate-n geamuri parcă,
ar vrea ca vara să se mai întoarcă
să taie drum cu raze temerare
printre costişe şi printre izvoare.

trecut-a viaţa noastră de prisos
ca frunza lui octombrie pe jos,
tot ascultând cum vine peste noi
această iarnă cu zăpezi şi ploi...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (30 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plângeau viorile-n grădină

Plângeau viorile prin crânguri
Spunând doar lunii-n glas şoptit
Că timpul arde-n ample ruguri
Pătruns de dor la foc mocnit.

Prin faldurile de maramă
Simţeam suflarea lui arzând
Şi parcă fără nici o teamă
Păşeam prin el ca într-un gând.

Plângeau viorile-n grădină
Şi băncile încă plângeau
Se scuturau în rădăcină
Sau poate-n timpul ce erau.

Iar printre sute de suspine
Ce au rămas în urma mea
O clipă poate aş reţine
Să o zidesc lângă o stea.

Plângeau viorile prin gânduri
Precum la moartea unui veac
Iar slove se strângeau în rânduri
Să fie peste timpuri leac.

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua

dacă frâng în braţe timpul ca pe-o stea
oare cine, cine oare, te-ar avea
dacă paşii tăi în noapte s-ar scurge pe pământ
atunci cine, cine oare, eu mai sunt

dacă astăzi te ascunzi într-un tainic suspin
lung e drumul către al meu destin
pe masă a rămas doar un pahar cu vin
cum pot acum să spulber al meu chin

s-a scurs iarăşi promoroaca în sat
mi-e frig şi mă plâng în iarba ce-a plecat
iubirea plecase să moară
iar pe drum nici-o moară

mai macină timpul ultimul ceas
rămas doar sărutul de tainic pripas
ce trist că mai suntem, noi, amândoi
doar triste amintiri dintre doi

te întrebasem într-o doară, în şoapte tăcute
de ce-ai plecat atunci, printre sălcii mute
tu surâdeai, erai tainic descânt
eu am rămas, pribeag să mai cânt

şi te chemam femeie într-o noapte
tot sărutând a tale şoapte
mă întorceam mereu în depărtarea mea
tot căutând prin valuri doar o stea

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito

faci palma căuş ca-n spicul de grâu,
beau apă din pumnu-ţi cum beau dint-un râu,
privesc la părul tău galben şi lin
cum curge-ntre pietre de-argint şi rubin.

te mângâi cu mâna cum mângâi un mal
şi coapsele tale sunt ţărmul opal,
iar ochii adânci, ferestre spre vis,
iubiri de poveste, destinele ni-s...

trupul tău se-mpleteşte-n lumină,
ai cerul albastru cu aura dulce, senină,
glasul e cântec duios de vioară,
mersul ţi-e umblet de căprioară.

te vreau, iubito, dincoace de moarte,
niciun destin nu cred că ne desparte,
îţi simt în palme trupul ca descânt,
chiar dacă-n urma noastră nu bate decât vânt.

am adunat tristeţea pe margini de potire
şi n-a rămas din ea decât o amintire,
ascult în mine glasul întâilor fiori,
şi-ţi desenez făptura din petale de flori.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (16 martie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă supun

Eu, şoimul fără de frică
La ceruri înalte mă închin
Acum când viaţa este mică
Îţi cer iertare, mă înclin

Să zbor pe cerul infinit
Plutesc, te port în gând
Sufletul îmi este rănit
Străbat zorile strigând

Caut locul de cuib liniştit
În aripi port mereu iubirea
Cuibul ce noi l-am construit
În el stă liniştea şi unirea

Glasu-mi este ecoul răguşit
Te-am strigat zburând în vânt
În inimă un foc arde mocnit
Zgură şi jar cade pe pământ

Îndrept rana ce ţi-am făcut
Eu am plecat fără să-ţi spun
Să explorez un necunoscut
Acum iubirii tale mă supun

Zbor în noapte, nu obosesc
Cu ochii deschişi te visez
Într-o zi am să te găsesc
Zburând, iubirea o descifrez

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

VĂRATIC DUH

Neserios, văratic vânt,
Poale ridici pe trupul frânt
De dor şi, fără crezământ,
Priviri cobori până-n pământ.

Văratic vânt neserios,
Buze usuci pe guri, şi jos,
Pe trupul cald şi ruşinos,
Pui guri de sânge răcoros.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescarul

s-a uscat iarba amurgului
cad frunze, mi-e frig
susură mlaştina, plânge un pârâu
rătăcit într-o vale
în mâini port candela sfântă
căutând pe Isus
sunt suflet pribeag rătăcit între pleoape
trec fugar printre stele, pe ruguri arzând
privesc cerul orb prin bulgări de ceaţă
fereastra lumii a rămas agăţată de un gând
e seară, e târziu şi e fum
tropot în zori
caii sălbatici în iarbă
se spulberă lacrimi în vânt
colindă urme pe drum
se stinge tăcerea în tragic suspin
plâng cocoşii sălbatici pe dealuri
eu rătăceam prin vechile scripturi
novice între flori, visător într-un dor
ochii stau să apună, apune timpul opac
foşnesc plopii pe drum
trece viaţa, iarăşi acum
obosit, păşesc desculţ printre lacrimi
tristeţea a rugint între hrubele lumii
uneori mă încălzesc la focul zărilor
pescar pe o luntre, căutând zadarnic un ţărm

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritual de toamnă

hai să ne luăm de mână şi să fugim prin toamnă
cu amintirile strânse buchet,
ne scânteiază ochii de fericire,
tu o icoană, eu un profet.
hai să ne recitim poemele vieţii
şi să ne amintim cum a fost,
să n-ascultăm ce ne spun poeţii,
noi am trăit un vis la restant-post.
tu veneai de departe, din visele mele,
erai iluzia ce mi-o doream,
eu veneam de neunde, din gânduri rebele,
din lumea de vise ce mi-o cream.
deschide întâiul poem al dragostei noastre
acum când toamna hoinăreşte prin noi,
şi udă cu lacrimi o floare din glastre,
nostalgice gânduri prin vânturi si ploi...
saturn îmi trecuse prin zodie viaţa
şi cripta din mine privea către cer,
natura, săraca, schimbase iar faţa
şi eu, făt-frumosul, veneam să te cer.
deşi era toamnă, o toamna de vise,
stele si lună si cerul rebel
dansau printre noi ca dulci paradise
când ţi-am pus pe deget primul inel.
am uzurpat totul în toamna aceea
şi m-am ascuns în inima ta,
atunci am văzut ce-nseamnă femeia,
ce patimi şi vise ascunde în ea.

sună timpul a iarbă de toamnă,
trupurile noastre pierdute-n candori,
s-au ridicat a nu ştiu câta oară,
prin universul plin de stele si sori.

hai să ne luăm de mână, iubita mea doamnă,
aşa ca nebunii pe scări de mătase,
să facem din vise poeme de toamnă
să urcăm către ceruri prin ploi si vântoase...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (11 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

apusul se topeşte parcă-n sânge,
iar seara răspândeşte mirosuri de parfum,
ţipenie de om nu e pe drum,
singurătatea serii parcă plânge.

bizare amintiri pierdute în trecut,
un vis de tinereţe pe-o strună de vioară,
trezind ecouri dragi de-odinioară:
prieteni dragi ce-s îngropaţi în lut.

cu gesturi elegante şi domoale
vin către mine aşa în gând,
şi îmi sărută sufletul, plângând.

pe cer lumina lunii se destramă,
eu rătăcesc pe vraja lui april
şi sunt aşa de singur şi umil...

sonet de Ion Ionescu-Bucovu (2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lacrimă

Nu e nimic o lacrimă acum,
a înfrunzit iubirea-n amândoi,
în plină iarnă, teii au parfum
şi prin zăpadă fluturi zboară-n roi.

Nu e nimic o lacrimă acum,
s-a rătăcit cândva prin elegii,
la polul nord prin gheaţă-şi sapă drum
un peştişor cu solzii argintii.

Nu e nimic o lacrimă acum,
a îngheţat demult în amintiri,
cu flori au năvălit copaci duium
să binecuvânteze azi doi miri.

Nu e nimic o lacrimă acum,
în zbor cuceritor de alte punţi
dezastru-nzăpezirii mi-l asum
cu strigătul cascadelor din munţi.

poezie de Adina Velcea (28 ianuarie 2018)
Adăugat de Adina V
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agapă

… Ascultaţi-mă, prieteni, e ora amintirii!
Şi vinu-acesta roşu-i balsam pentru dureri
În mine nu există nici astăzi şi nici mâine
Vă voi vorbi, prieteni, de prăfuitul ieri.

Paharu-l strâng în palmă: atât mi-a mai rămas…
E sceptrul siguranţei de-a crede că mai sânt
Vă voi vorbi, prieteni, dacă-mi veţi da răgaz,
De tinereţi aprinse, ce s-au trecut ca-n vânt.

Iertaţi-mă, prieteni, am tresărit deodat’!
Ţigara-mi arde buza uscată şi crăpată
Şi inima-mi se zbate de-un simţământ ciudat
De parc-ar vrea să uite bătaia de-altădată.

…Erau, prieteni, zile mirifice şi vii
Vorbeam despre iubire neştiindu-i suferinţa
Când ne plăcea să credem că nu eram copii
Dar vânt de primăvară ne străbătea fiinţa.

De ce zâmbiţi, prieteni? E ora amintirii!
Sau poate vi se pare c-am devenit bizar?!
Ah… mi-aţi zărit un abur în negura privirii..
Amici, nu mă-nţelegeţi, cuvântu-i în zadar.

Voi nu vedeţi prieteni că plâng ca-ntr-un blestem
-Pe inimă trecutul îl port ca pe-un stigmat
– Voi nu simţiţi, prieteni, că şi de voi mă tem
Şi cât de mult mă doare trecutul meu uitat?

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde eşti?

torn în marmur idealul,
gura ta o fac izvor,
ochii faruri lucitoare
şi dorinţa o fac dor;
fac din tine o baladă
alergând spre infinit,
frigul dragostei şi-al morţii
e ceva nedefinit.
din fragmente de statui
te-am clădid ca pe-o naiadă
şi te-ai risipit în lume,
ochi-mi să nu te mai vadă.
ai ucis visul pe care
îl visam în nopţi senine,
când foşneau plopii-n cărare,
nopţi albastre şi divine...
tu te-ai risipit în zori
ca o stea căzută-n mare,
o petală dintre flori,
rătăcita pe cărare.
timpul plapuma si-a-ntins
ca un nor cu ploi de toamnă
şi ne-a -nvins, măre, învins...
unde eşti acum, doamnă?
unde eşti să-ţi spun povestea
ce-i străină şi târzie
cu o dragoste curată
transformata-n erezie.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 iunie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O stea (dedicată lui M. Eminescu)

O stea din zări cu forfotă cerească
Coboară raze blânde spre pământ
Şi prinde-n vis vertiginos să crească
Păstrând eternitatea prin cuvânt.

Talazuri mari prin ape îngheţate
Se nasc din infinit unde dispar,
Dar vorba sa din vremi poate uitate
Inundă nesfârşirea unui dar.

Luceafăr s-a născut pe bolţi albastre...
Prin vis, prin dor, prin paşnic legământ
Şi magia albă-a nemuririi voastre
Prezentă e şi astăzi în cuvânt.

Multe veri vor plânge şi vor ninge ierni,
Timpul o să treacă, timpul o să vină,
Însă pasiunea ochilor eterni
Va fi la fel de mândră şi de fină.

O să se nască stele infinite
Când zi cu noapte galeş se îngână
Şi când puterea ta prin dulci cuvinte
Va fi mereu a cerului stăpână.

Un vis firesc te naşte mai aproape
De-acele lumi ce veşnic ne despart.
Tu străluceşti tăcut, fără de moarte,
Iar vocea ta e-n inime ce bat.

Zidit în zarea albă-a veşniciei
Coroana ta e-n gânduri ce mă-nec,
Vei fi mereu părinte-al poeziei,
Nemuritor în mii de ani ce trec.

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânt în eter

vânt în eter tu mă seci,
prin surpatele gânduri,
prin iernile reci
tu te guduri
şi pleci.
mă laşi rece ca mare-n furtună
petrecându-ţi sufletu-n mine
c-o poftă nebună.
ai trimis peste mine
numai jivine,
corabia în derivă deacum
se va zbuciuma zadarnic,
zeul furtunii pe drum
e mult mai harnic.
se rostogoleşte în spaţiu
mireasma visului
plin de nesaţiu,
se depărtează
de ochiul cuprinsului
şi de amiază.
drumuri fără vânt,
parcurse ferice
cu doruri şi cânt
unde mai sunt?
că luna noptilor
nu mai e lună,
stelele
nu mai sunt stele,
veghea omeneasă
o umplură
cu plânsul străvechi
plin de ură.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maci la margine de drum

Cresc din vise şi din scrum
Maci la margine de drum,
Visul e că macii toţi
Sunt dacii şi-a lor nepoţi,
Scrumu-i trupul lor căzut
Chiar în oalele de lut,
Lut de glie românească -
Sânge-amestecat cu iască
Şi cu flori de din Carpaţi
Cu ochi ageri de bărbaţi
Preaslăviţi de codrul frate
În războaiele purtate
Pentru sfânta ne-atârnare
S-avem linişte şi soare.

Cresc din vise şi din scrum
Maci la margine de drum
Şi-or mai creşte roşii, zei
Cât pe cer sunt porumbei,
Cât ţara-i plină cu nepoţi,
Viaţa-i demnă pentru toţi
Şi ştiu veşnic să trăiască
Cu virtute românească,
Fără picături de sânge,
Fără lacrimi a mai plânge,
De vom fi cu-nseninare
Ne-om tămădui cu soare
Înălţând calea-redută
Macilor ce ne salută!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fugit irreparabile tempus

Fugit irreparabile tempus
Timpul nu mai are răbdare
Sunt timp în căutare de spatiu,
Doar aşa pot căpăta sens!
Mă las bucurat la trecut, viitor şi prezent
În trecut eu zburam, iar ţie îţi ploua pe aripi
Viitorul este întotdeauna incert
În prezent, lemn pentru foc mi-a rămas doar piciorul de lemn
De la minus la plus infinit, oamenii mă locuiesc temporar
În povestea vieţii lor, devin relativ
Se poate vorbi despre vanitatea scriitorului Timp
El ne scrie poveştile, doar el ştie să ne citească
Sub privirea -i de expert,
poveştile vieţii noastre sunt banale, futile, inutile
Timpul nu mai are răbdare
Timpul nu are niciodată răbdare!
Fugit irreparabile tempus

poezie de Gorunescu V Carmen Lidia din Nepublicată
Adăugat de Gorunescu V. Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă între noi

Un vânt rece-mi bate-n fereastră
Astăzi şi mâine sunt anunţate ploi.
Tulbură-i povestea de iubire a noastră,
Toamnă e afară, toamnă este între noi.

Pe cer se înalţă plumburii nori,
E o imagine tristă, parcă vine apocalipsa
Şi pe mine mă trec milioane de fiori...
În timp ce inima îţi plânge lipsa.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (22 septembrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor frânt

Aş vrea să strig, dar gura nu ascultă.
Aş vrea să zbor, dar aripa mi-e frântă.
Ceva uşor se scurge...
E lacrimă? E ploaie? Sau e sânge?

Vine! Se apropie ucigător
Distruge totul! Dar purifică
Pătrunde-n inimă şi în gând
Si-atunci, mă întreb ce-a fost?
Lacrimă? Ploaie? Sau sânge?

poezie de Jenica Gavrilă
Adăugat de Jenica Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea

unde-i pădurea din copilărie
când îi tăiam colnicul cu piciorul,
palatul meu cu bolţi de stele,
de tine iar m-apucă dorul...

pădurea mea pletoasă, colţ de rai,
în tine vedeam doar poveşti de vise,
of, doamne, ce frumoasă mai erai,
când mă primeai cu porţile deschise.

acum e toamnă, te-amăgeşte vremea,
a aurit tot cerul peste tine,
rămâi golaşă, tristă şi brumată
şi nu te mai gândeşti deloc la mine.

eram copil şi tu codru bătrân
când amâdoi priveam duioşi la lună
şi mă purtai ferice la-l tău sân,
fiindu-mi nu numai tată, dar şi mumă.

ca altădată tu ai rămas la fel
un făt-frumos cu pletele în vânt,
eu am îmbătrânit, măi codrule,
şi nu mai pot decât ca să te cânt.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (20 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!