Sonet
apusul se topește parcă-n sânge,
iar seara răspândește mirosuri de parfum,
țipenie de om nu e pe drum,
singurătatea serii parcă plânge.
bizare amintiri pierdute în trecut,
un vis de tinerețe pe-o strună de vioară,
trezind ecouri dragi de-odinioară:
prieteni dragi ce-s îngropați în lut.
cu gesturi elegante și domoale
vin către mine așa în gând,
și îmi sărută sufletul, plângând.
pe cer lumina lunii se destramă,
eu rătăcesc pe vraja lui april
și sunt așa de singur și umil...
sonet de Ion Ionescu-Bucovu (2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre seară
- poezii despre lumină
- poezii despre vioară
- poezii despre trecut
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.