Epigrama

Este-a Euterpei soră...
Fiică e, sau poate noră!
Scrie-n versuri variate
Dar ceva mai înţepate!

epigramă de Dumitru Râpanu (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mnemosina (Monica Columbeanu vrea să-şi scrie memoriile)

Mai devreme nu se poate!
E posibil, draga mea,
După o eternitate
Plus un secol şi ceva.

epigramă de Dumitru Râpanu din revista "Lohanul" (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul mamă

Drag îmi e cuvântul tată,
Dragi mi-s şi nepot, nepoată,
Şi copil, şi fiu, şi fiică,
Cele de bunic, bunică.

Dragi îmi sunt şi frate, soră,
Socri, ginere şi noră,
Şi părinte, şi frăţie,
Unchi, mătuşă, soţ, soţie.

Dragi îmi sunt şi, bunăoară,
Verişor, şi verişoară.
Cel mai drag, de bună seamă,
Mie mi-e cuvântul mamă.

poezie de George Budoi din Părinţii şi copiii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (14 noiembrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri (după douăzeci de ani)

Am scris versuri de amor,
Pe atunci aveam o Muză,
Acum, însă, am o scuză:
Că nu scriu fără... decor!

epigramă de Dumitru Râpanu (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziarul Gândul: Cum i-a felicitat Vladimir Putin pe muncitorii români

Le-o fi zis ceva în gând,
Cum ai noştri nu-l aclamă
I-or fi zis şi ei la rând...
Tot ceva legat de mamă.

epigramă de Dumitru Râpanu (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictorialul "Elena Udrea"

Nu-i tabu, nici anormal
Şi nu-s misogin cu Doamna;
Eu cred că-i ceva banal:
Un pictorial cu... Toamna!

epigramă de Dumitru Râpanu (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mimul

Că şi scrie... se mai poate,
Dar nu este-un tip tăcut...
Şi vorbeşte despre toate:
Cred că e deja prea mult!

epigramă de Dumitru Râpanu (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PDL-iştilor

Solitari pe metereze,
Făcând valuri pe uscat,
Dracu' poate să-i salveze:
Dumnezeu a eşuat!

epigramă de Dumitru Râpanu din revista "Lohanul" (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ataşament (câinelui meu, Aki)

Chiar de nu am bani de pâine,
Poate nu am niciun chior;
Nu mă pot lăsa de câine...
De nevastă-i mai uşor.

epigramă de Dumitru Râpanu din revista "Lohanul" (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cultura implică un mod ontologic specific uman... o aspiraţie spre revelarea orizontului necunoscutului, revelare pe care omul şi-o face sieşi prin plăsmuiri din cele mai variate, în materiale din cele mai variate şi în tipare stilistice din cele mai variate.

Lucian Blaga în Trilogia cosmologică, Aspecte antropologice
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să fiu cea mai bună fiică, soră, prietenă şi soţie - cât îmi este cu putinţă - deoarece atunci când voi muri, nu o să fiu îngropată cu statueta mea Oscar.

citat din Zoe Saldana
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În numele libertăţii, homosexualii cer legiferarea căsătoriei între persoane de acelaşi sex: bărbat cu bărbat şi femeie cu femeie. Pe când şi legiferarea căsătoriei între tată şi fiică, între mamă şi fiu, între frate şi soră, între doi fraţi, între două surori, între bunic şi nepoată, între bunică şi nepot, între ginere şi soacră, între noră şi socru, între un bărbat şi mai multe femei, între o femeie şi mai mulţi bărbaţi, între oameni şi animale (între un bărbat şi o oaie, o capră, o căţea sau o iapă, între o femeie şi un câine, între o femeie şi unul sau mai mulţi armăsari etc.)? Pe când şi o lege care să ne permită să umblăm complet goi pe stradă, la serviciu, în biserică? Pe când şi legiferarea violului şi a pedofiliei?

George Budoi în Homosexualitatea în aforisme, epigrame, pamflete şi satire, Absurditatea căsătoriei între homosexuali (14 iulie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, femeie!

Femeie, sora, mamă, fiică, în lumină, scăldată vei fi astăzi
Şi flori la tâmpla ta, fii-vor împletite cu lacrima divină,
Ghirlande de iubire în sufletu-ţi să stea.
Vei străluci pe cerul privirilor în care
S-a încrustat uitarea, întâia oară poate...
Căci tu eşti librtatea şi zborul lin de fluturi,
Candoare, fricire, lumina lunii-n noapte.
Eşti astăzi, ghiocelul ce-n gând ni se arată,
Ivit de sub zăpada căzută-n anii grei.
Fiică, soră, mamă, atât de minunată
Îţi este strălucirea şi taina pentru-acei
Care vor crede-n tine şi îţi clădesc palate
Din fiinţă şi cuvinte, din suflet şi condei...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sursă de inspiraţie

Femeia – veşnica poveste,
Că-i fiică, soră, soacră, mamă,
Subiect de poezie este...
Şi uneori de epigramă!

epigramă de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Şterg versuri cu corectorul
Şi pe partea cealaltă de filă
Le scrie-n contradicţie ecoul

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri

Sunt versuri si versuri.
Sunt versuri in care ne regasim,
Sunt versuri in care retraim
clipe de dragoste,
Sunt versuri cu ura,
Sunt versuri de dor
si de amor,
Sunt versuri haioase,
Sunt versuri frumoase,
Sunt versuri hidoase,
Sunt versuri de jale,
Sunt versuri normale,
Sunt versuri ce dor,
Sunt.....
In fine,
Nici un vers nu e ca tine.

poezie de Adriana Petre
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

noră

Noră: o femeie care blamează la soacra ei lucrurile pe care şi ea le va face când va fi soacră.

definiţie aforistică de George Budoi din Aforisme (2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici n-am avut, nici n-am pierdut

Mi-am irosit timpul la scris
Când eu puteam face pictură
Că-s înzestrat de la natură
Cum să vă spun? Ceva de vis!

Am încercat cu poezii,
Dar am în sânge tonul grav;
Mai bine mă făceam zugrav...
Poate găseam culori mai vii!

Simţeam aşa, că vreau şi pot...
Cu vremurile astea sumbre
Nu trebuie să cauţi umbre,
Că le găseşti cam peste tot.

Sunt un nehotărât hoinar...
Făcându-mi noduri la batistă
De câte ori viaţa e tristă
Am şi ajuns... pensionar!

poezie de Dumitru Râpanu (1 septembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maturizare

Născut poet, prin graţii sfinte,
Românul scrie-n versuri, drame,
Apoi, târziu, venindu-i minte,
Începe-a scrie epigrame!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ar fi lumea fără tine, Femeie...?!

Când spui femeie,
Ai spus mamă, ai spus soţie sau fiica, soră sau amantă
Ai spus fiinţa cea mai scumpă şi mai iubită tuturora,
Ai spus iubirea, căldura şi frumuseţea.
Fără de care ar fi ţinutul inimii pustiu, pustiu si secetos...
Şi-ar fi durere, ar fi tristeţe... ar fi un haos fără ea!
E-adevărat că prin femeie a venit şi întristarea...
Dar fără ea n-ar fi cântarea, poezia, nici sărutul,
Nici lacrima n-ar fi, nici începutul
Şi nici binecuvantarea...
Cui aş mai dedica eu luna, stelele?! Ce ar fi viaţa fără ea?
Ce am mai fi noi?
Doar simpli aştrii pe cerul gol.
Şi ce singuratate ar fi!. Nici măcar eu sau tu nu am mai fi pe pământ.
Tu nu ai mai fi femeie, ci stea,
Doar cu tine, viaţa mea dulce,
Chiar şi suferinţa este plăcută!
Când spui femeie... tu spui viaţă!
Iar viaţa eşti tu,
Mamă, soră, fiică, soţie sau amantă.
Iubeşte şi respectă-le pe toate
Căci far de ele tu nu pţi trece prin lumea asta!
Chiar şi cimitirul inimii ar fi gol.
Iubeşte-le pe toate aşa cum poţi!
Căci fără ele tu eşti mort... şi nici născut nu eşti.
Îţi multumesc femeie că exişti! Şi că exist!
Îţi mulţumesc mamă, soţie, fiică, soră sau amantă!
Eşi univers de flori, eşti minunată!

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Martie, în optar renăscut

Când Martie se face opt, e timp de gând spre eternitate
Din spira-n infinit întinsă din ochi de verticalitate
Ca o cătuşă strânsă sexe într'un colaj de îngemănare
La fel de rond, brăţări de suflet mai mult decât împreunare,
Ceva sacral ce leagă X cu Y din algebriene
În biologice făclii, scânteind ce-i mai nobil, gene
Ce acoperă lacrimi de extaz şi mila plângerii împărţite
Când tot ar pare disperare şi mângâieri sunt resuscite
Speranţe iar, să se întremeze, căci două flori's metamorfoză
Creând din nou o altă floare, peduncul de o nouă roză...

Şi aşa, el Martie culcat opt, e'o zală simbol de egal
Între aplecarea în genunchi şi gestul pur neteatral
De dragoste neţărmurită în dar la mamă, fiică, soră,
Noră în buchet de izuri dulci, iubita, o femeie floră...
E odă, imn pentru matern, e'o incantaţie terestră
Ce numai Soare ar putea şti de când ne bântuie pedestră,
Căci doar aşa vom fi eterni strălucitori în dăruire
Bărbaţii dârji, copii în fond, ce n-ar putea fără iubire...
Şi în contextul fad monden, fără metafore, epitetic
Mă dărui azi modestul EU, un pic mascul... mai mult poetic!

Nu mă uitaţi, să vă fiu iar, an de an, la amor... Un petic!!!
07.03.2018

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu din Clip'uri dinspre mine (7 martie 2018)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!