Martie, în optar renăscut

Când Martie se face opt, e timp de gând spre eternitate
Din spira-n infinit întinsă din ochi de verticalitate
Ca o cătuşă strânsă sexe într'un colaj de îngemănare
La fel de rond, brăţări de suflet mai mult decât împreunare,
Ceva sacral ce leagă X cu Y din algebriene
În biologice făclii, scânteind ce-i mai nobil, gene
Ce acoperă lacrimi de extaz şi mila plângerii împărţite
Când tot ar pare disperare şi mângâieri sunt resuscite
Speranţe iar, să se întremeze, căci două flori's metamorfoză
Creând din nou o altă floare, peduncul de o nouă roză...

Şi aşa, el Martie culcat opt, e'o zală simbol de egal
Între aplecarea în genunchi şi gestul pur neteatral
De dragoste neţărmurită în dar la mamă, fiică, soră,
Noră în buchet de izuri dulci, iubita, o femeie floră...
E odă, imn pentru matern, e'o incantaţie terestră
Ce numai Soare ar putea şti de când ne bântuie pedestră,
Căci doar aşa vom fi eterni strălucitori în dăruire
Bărbaţii dârji, copii în fond, ce n-ar putea fără iubire...
Şi în contextul fad monden, fără metafore, epitetic
Mă dărui azi modestul EU, un pic mascul... mai mult poetic!

Nu mă uitaţi, să vă fiu iar, an de an, la amor... Un petic!!!
07.03.2018

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu din Clip'uri dinspre mine (7 martie 2018)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!