Omul poet vorbeşte foarte mult... în tăcere. El recită mii de versuri fără să deschidă gura şi fără să le scrie. Pentru el, tăcerea e de miere.

Dumitru Delcă (13 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet la etc.

Un mijloc de locomoţie pentru tăcere
chemaţi poetul la prefectură
să vedem dacă în fagurii de miere
n-are cumva lacrimi amare de ură

Chemaţi poetul la prefectură
să vedem are sau n-are documentul
şi dacă e dotat cu gură
un căluş îi poate tempera talentul

Are sau n-are documentul
să vedem în fagurii de miere
încape cum scrie firmamentul
sau numai tone de tăcere

Legaţi-l cobză de-i poet
şi-apoi să cânte dar discret

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet ce scrie versuri albe

Opera-i precum artistul.
Adevăr - lumea să vadă,
Că maestrul face versul
Fără cap... şi fără coadă.

epigramă de Adrian Timofte din Versuri, 2014 (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul George Coşbuc

A insistat să rămână
poet eminescian.
Asta şi-a dorit.
Dar a lăsat versuri în urmă,
demne de-un poet ţăran.
Un ţăran citit.

poezie de Dumitru Delcă (24 mai 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râdea foarte puţin şi parcă spre sine, fără să deschidă gura sau să scoată afară veselia. Îi plăcea să vorbească fără să spună tot ce gândeşte, rezervându-şi nişte tăceri încărcate mereu de omisiuni sumbre.

Luis Landero în Chitaristul (2002), traducere de Cătălina Iliescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără suflet, omul nu mai este om

Pleacă sufletul din om
cum pleacă frunza din pom.
Dar frunza revine iară
într-o nouă primăvară.
Pentru sufletul plecat
nu e cale de-înturnat.
Pomul din nou înverzeşte,
omu-n pământ putrezeşte.
Fără frunze, pomul
mai poate fi pom.
Fără suflet, omul
nu mai este om.

poezie de Dumitru Delcă (18 octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără oameni, toate mor

Fără soare, nu e viaţă,
fără ploaie, nu-i verdeaţă.
Fără vânt, nu e răcoare,
fără boală, nu te doare.
Fără baltă, nu e stuf,
fără aer, e năduf.
Fără apă, nu e peşte,
timpul în loc se opreşte.
Fără dragoste, nu-i dor,
fără oameni, toate mor.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

E uşor a scrie versuri (Mihai Eminescu, Criticilor mei)

A scrie versuri e uşor,
A spus-o un nemuritor;
Iar cel mai mare-al nost' poet
A zis aceasta-ntr-un pamflet.

A spus ironic, mustrător,
Că-a scrie versuri e uşor;
A spus-o clar în zeflemea,
Vizând un critic, o lichea.

pamflet de George Budoi din Poezia şi poeţii în aforisme, epigrame, madrigale, pamflete şi satire (15 iunie 2024)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ştiut

Din cer senin, nu cade ploaie.
Fără vânt, pomi nu se-îndoaie.
Fără soare, nu-i lumină.
Fără flori, nu faci grădină.
Fără aripi, nu se zboară.
Fără apă, nu ai moară.

poezie de Dumitru Delcă (august 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vei fi omul înţelept

Nu lăsa timpul să treacă
Fără să înveţi ceva!
Având minte înţeleaptă,
Mai mult te vei înălţa.

Altfel, vei avea o viaţă
Care duce în amurg.
Nu vei putea face faţă
Greutăţilor ce curg.

Cu multă învăţătură,
În viaţă vei prospera.
Vei păşi în lumea bună,
Mult timp te vei bucura.

Vei putea intra în lume
Fără să ai remuşcări.
Din nume îţi faci renume,
Vei deschide multe zări.

Vei avea viaţă frumoasă,
Vei primi mai mult respect,
Gândul îţi va sta acasă,
Vei fi omul înţelept.

poezie de Dumitru Delcă (4 mai 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul mediocru priveşte fără să vadă, ascultă fără să audă, atinge fără să simtă, mănâncă fără să deguste, se mişcă fără vigilenţă fizică, inhalează fără să fie atent la miros sau la parfum şi vorbeşte fără să gândească.

citat celebru din Leonardo da Vinci
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneză de ocazie

Dă Apocalipsa mai încet
şi-aprinde din nou lumina
din genunchi îţi scrie un poet
în versuri să-înceapă cina

Aprinde din nou lumina
Iuda-i fericit nevoie mare
doar tăcerea poartă vina
pentru rana următoare

Iuda-i fericit nevoie mare
în genunchi îţi scrie un poet
fruntea-i un apus de soare
dă-i sufletul mai încet

Doamne oare-a cui e vina
c-o să stingă iar lumina

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (28 aprilie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere ( extrase)

Păstrează tăcerea,
Numai Mâinile Domnului
Îţi pot ridica
Greutăţile de pe inimă.

Am făcut un jurământ al tăcerii
Şi limba mea este legată,
Şi, totuşi, eu sunt cel care,
Fără cuvinte, vorbeşte
În seara asta.

Cuvintele trebuie eliminate.
Numai atunci poţi fi tăcere.
Inima Mea îşi duce degetul
La buze pentru a spune:
Păstrează tăcerea,
Acesta nu este un timp pentru a vorbi,
Acesta nu este un timp pentru a plânge.

Tăcerea este un ocean.
Vorbirea este un râu.
Când oceanul te caută,
Nu folosi limbajul râului.
Ascultă oceanul,
Pune capăt discursurilor încărcate de larmă.

În tăcere există elocvenţă.
Încetează să împleteşti vorbe
Şi vei vedea cum lumea
Devine alta, mai bună.

Există o cale între voce şi prezenţă
Pe unde curg informaţiile.
În disciplina tăcerii aceasta se deschide,
Când apare vorbăria fără rost ea se închide.

În această prezenţă cuvintele obişnuite
Sunt doar bolboroseală;
Iar bolboroseala, un substitut al vederii.

Păstrează tăcerea, fii mut;
Dacă nu ai devenit încă
Vocea Domnului
Fii o ureche.

poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet jucător

cine mai scrie poezii mai scrie
când messi dă cu dreptul în stângul şi
înapoi iar capul e cusut pentru mondialul din rusia
cu maţe de ren renegat?

cine mai scrie atunci
când elveţia - fostă mică putere în sporturi -
ţine brazilia de tricou iar poeţii favelas
în vestiarul cu miere îşi pun

cu amar jambiere din nou? iar stăpân
e un urs foarte alb
cu centură de caratist cu alură de prichindel
tuns cu maşina de tuns. unele ierburi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocoşul şi răţoiul

Din pridvor până-n grădină
Hoarele şi-au spus discret
Că vreau astăzi pân-la cină
Să-şi aleagă un poet

S-au gătit de sărbătoare
Gâsca raţa şi găina
Tot ce-a fost cuvântătoare
În ograda cu pricina

Un curcan o bibilică
Un gâscan bătrân năuc
Şi găina cea pitică
Juriul l-au format sub nuc

Îar talentul să-şi arate
În concurs puteau doar doi
Hoarele ales-au toate
Pe cocoş şi pe răţoi

Brav cocoş cu creasta lată
Ridicând capul încet
Mişcând trena-i colorată
Socotit mare poet

Deschizând puternic pliscu
Şi-ntinzând gâtul spre cer
Recită un cucurigu
Cu mult patos şi mult fleur

Iar răţoiul fără trenă
De la jumulit scăpat
Se urcă senin pe scenă
Şi-un mac-mac a recitat

Dup-atâta poezie
Albă-n vers dar şi rimată
Ce-a cuprins pentru vecie
Asistenţa din ogradă

Juriul calm cu competenţă
Şi-n decizii foarte strict
Cu mulţi ani de experienţă
Pronunţă acest verdict:

-Tot ce-i scris de azi cu rimă
Aruncăm decişi la coş
Versuri albe vrem şi stimă
Marelui poet cocoş!

Noi distincţia înaltă
Ce i-o acordăm e bard
Pe răţoi îl vrem la baltă
Îar cocoşul sus pe gard!

fabulă de Petru Miloş
Adăugat de Petru Miloş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verbae

despre suferinţa în inimă
se vorbeşte şi se cântă mii de vorbe
în roz şi gri
împrăştiindu-se precum cenuşa de trandafiri
o dată cu seceta lacrimei

despre durerea inocenţei
fără copilărie
se scrie doct ori interesant
speculând morbidul din ego
şi interesele de moment
în trecere prin acordul strunelor
care privesc mut
către seninătatea celor vinovaţi

despre ideile înjunghiate în zbor
se vorbeşte cu remuşcarea
născută din scepticismul firii
iar despre puterea obişnuinţei
se scrie în lehamite de bonton
cu aerul că tinereţea este bătrâneţe perpetuă
cu drept de zâmbet
monoton şi amar

despre noi
se vorbeşte ca de o vioară
dezarticulată de atâtea concerte
sub clar de suflet
la spectacolul societăţii civile

despre sine
se vorbeşte cu sine
la o masă cu douăsprezece gânduri
surâzând în tăcerea reveriei

poezie de Dara Blu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri

Eu în bogăţie,
nu am excelat.
Nici în sărăcie,
nu am înotat.

Până când să plec în moarte,
viaţa mea a fost
nici prea, prea, nici foarte, foarte.
Am trăit cu rost.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ipocritul

E cel fără demnitate
Ce, când scrie sau vorbeşte,
Îţi tot spune "Mult stimate",
Deşi te dispreţuieşte.

epigramă de George Budoi din Epigrame (10 decembrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ce-ar fi viaţa fără amintiri?
Şi sufletul fără iubiri?
Ce-ar fi gura fără vorbiri?
Şi trupul viu fără simţ şi simţiri?
Ce-ar fi omul fără harul divin?
Un robot viu, pustiit de tot ce-i sublim.

poezie de Valeria Mahok (9 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt extrem de puţini oameni care realizează că tăcerea este remediul suprem. Că Tăcerea e cea mai mare, cea mai înaltă elocvenţă pentru că doar în Tăcere vorbeşte Dumnezeu cu cuvintele Liniştii, a Păcii Infinite!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere

Pentru omul ignorant nimic nu-i mai bun decât tăcerea,
Iar dacă-i conştient de acest lucru el nu mai este ignorant.
Când te afli departe de excelenţă şi de perfecţiune
E de preferat să-ţi ţii limba în gură.
Limba poate dezonora oamenii.
O nucă fără miez are foarte puţină greutate.
Un animal nu va învăţa de la tine să vorbească,
Dar tu poţi învăţa de la animal cum să taci.
Oricine nu chibzuieşte înainte de a răspunde,
Cel mai probabil va îngăima vorbe fără rost.
Ori îţi împodobeşti discursul cu inteligenţa necesară unui om,
Ori rămâi tăcut asemeni unui animal necuvântător.

poezie de Saadi,1213 -1291, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!