Acelei care a plecat
Când ai plecat, zâmbind, din casa noastră,
Din odăița plină de senin,
În grabă, ai uitat o floare-n glastră
Și pijamaua ta de crèpe de chine.
Sărmana pijama cu flori bizare,
În care-ai râs atât, nici nu credea
Că va veni o zi amară-n care
Ai să ne uiți, pe mine și pe ea.
De-atunci, ședem în fiecare seară
În fața sobei pline de cărbuni
Și depănăm povestea iar și iară,
Ca doi prieteni buni.
Știind c-atât de mult îți fuse dragă,
O-mbrățișez sub vraja din amurg,
Prin falduri îmi adorm privirea vagă
Și-i mângai fiecare brandenburg.
Și noaptea, prin apusuri cristaline,
Când dorul sparge-al lacrimilor dig,
O culc în pat alăturea de mine
Și-o învelesc, ca să nu-i fie frig.
poezie celebră de Ion Pribeagu din Strofe ștrengare (1930)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre seară
- citate de Ion Pribeagu despre seară
- poezii despre prietenie
- poezii despre noapte
- citate de Ion Pribeagu despre noapte
- poezii despre flori
- citate de Ion Pribeagu despre flori
- poezii despre dor
- poezii despre cărbune
Citate similare
Am mai uitat...
Am mai uitat din când în când să trec
Prin universul ce te înconjoară,
Am tot uitat și astăzi iarăși plec
Și-i frig și ninge în a noastră vară.
Am mai uitat să-mi fii în amintire
Și încercând din când în când să vin
M-atinge clandestin a ta iubire
Și-n fiecare zi mai mor puțin.
Tot rătăcind prin dorul ce ne leagă
Doar am crezut că am și bucurii,
Și-am mai uitat să-ți spun că îmi ești dragă
Și nopțile ți-au devenit pustii.
Am mai uitat să-ți dăruiesc o floare
În lacrimi ți-am lăsat nuanțe gri,
Și-n inimă rămâne-un dor ce doare
Uitând să uit de tine-n orice zi.
Am mai uitat și poate-am fost departe
Gândind că în uitare îmi revin,
Cu inima rămasă jumătate
Am și uitat... să mai trăiesc puțin...
poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre inimă, poezii despre viață, poezii despre prezent, poezii despre ninsoare, poezii despre iubire, poezii despre devenire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Spre altă poartă
Simt timpul peste anii mei cum zboară,
cu aripile-ntinse mă seduce,
din depărtări, în fiecare seară,
un dor pribeag în suflet îmi aduce.
Îl pun în partituri pe triolete,
să îi alin durerile-ancestrale,
dar răscolind apusuri violete
el își adună armele virale...
Mi-aduce amintirile păstrate
pe brâul sacru-al marilor redute
din neuitări de visuri adunate
sub umbrele iubirilor trecute.
Adorm târziu când luna, la fereastră,
coboară în tăcere sub o stâncă,
iar florile, uitate într-o glastră,
parfum vrăjit prin cameră aruncă.
Și visul meu ajunge, peste vreme,
pe-o margine de amintiri uitată,
ca de acolo-n grabă să te cheme,
să te mai văd zâmbind încă odată.
Dar vremea care trece nu mă iartă,
povara anilor devine tot mai grea,
însă-mi apare-n fața altă poartă,
mă luminez mergând smerit spre ea!...
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâcuri, Ed. ePublishers, București, 2018
Adăugat de ugalen

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre visare
- poezii despre uitare
- poezii despre amintiri
- poezii despre zbor
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre stânci
Supliciul revederii tale
Citeam cuvinte împreună
te-am recunoscut de-atunci
de-atunci de la ultima noastră întâlnire
de-atunci dinainte de noi de acum
de-atunci de când am inventat iubirea
te iubesc în limita literelor
care pot forma o infinitate de cuvinte
îți decupez privirea și
mi-o cos pe încheietura mâinii
pentru a scrie poezii...
pătrunzi pe holul prelung
răpit în fiecare privire
de infinitatea iubirii mele
de fiecare dată când te văd
te reflecți în pupila mea
asta înseamnă că te port în mine?
poezie de Mălina Elena Grigoriță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre poezie, poezii despre mâini, poezii despre limite, poezii despre inventatori sau poezii despre cuvinte
Povestea renaște cu mine, cu tine...
Alerg prin romane la timpul prezent,
Semne îmi las pe vârfuri de creste
Să mi scoată regina și-un rege dement
Din tabla de șah găsită n poveste.
Se spune că timpul se ntoarce în noi
Să pună sechestru pe amintirea finală,
Când ziua de mâine o rupem în doi
Vom spune prezent la povestea de gală.
Poeme împart în poarta stelară,
Printre aplauze îți fur un sărut.
Iubita mea cu sânge de fiară
Să râdem de moarte cum a trecut.
Privește în mine să prinzi de veste,
Primul semn de carte vei fi.
Veni vor ursite să ți bată în ferestre
Că am plecat când noaptea e zi.
Vârtejuri galop vor sparge tăcerea,
Caii nechează prin foc și ruine.
Citim tolăniți legați cu privirea,
Povestea renaște cu mine, cu tine.
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre monarhie, poezii despre cai, poezii despre viitor, poezii despre sărut furat, poezii despre sărut, poezii despre sânge sau poezii despre stele

Nici păsările nu mai cântă...
Nici păsările parcă nu mai cântă,
în seara ce se-ascunde prin mansardă,
mă-ntreb de ce natura nu cuvântă,
iar noaptea dorului a început să ardă.
Mă mângâie privirea ta albastră
cu valuri ce în mine s-au sfințit,
s-au strecurat trei stele-n casa noastră
și în lumina lor noi ne-am iubit.
În liniștea târzie ne răsfață
miros de liliac și flori de tei,
de mână am pășit prin dimineață,
să alergăm zâmbind peste alei.
Stingheri ne-mbrățișăm în absolut,
pe strada noastră în prezent pustie,
luăm noi mângâieri cu împrumut
și ne trăim momentu-n poezie.
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre început, poezii despre răsfăț sau poezii despre păsări

Îmi cer iertare, bunico!
lasă-mă să-ți spun ceva despre locul în care
am locuit noi doi apoi tăcând ca o umbră
o să aștept
când plouă îmi aud copilăria
în aburul ei te văd bunico
dimineața devreme cum
îmi linișteai somnul
cu un sărut
fiecare atingere o simt în anii scurși
prin clespidra din mine
mai știi când cu degetele murdare de majun
desenam pe geam ochii lui tata?
cândva mă tăvăleam prin cenușa din fața sobei
și nu spuneai nimic...
acum mi-e inima strânsă ca un purece
salt din durere în durere
oftez
dar nu spun nimic
fiecare zi mă interoghează
ca pe un condamnat
mă ridic și privesc în noapte
poate îmi trebuie un sprijin
iubire și încredere sau
câte puțin din fiecare
e noapte și plouă
îmi cer iertare, bunico!
în casa în care am iubit prima oară
s-a instalat un păianjen
mirosul greu de mucegai se izbește de mine
ca o liniște de lampa ne aprinsă de multă vreme
fața de masă s-a rupt pe la colțuri
nucul din curte sub care bunicul potcovea caii
s-a maturizat
scrânciobul a îmbătrânit și el
gardul dintre noi și unchiul s-a scorojit
în rest sunt toate cum le știi
din când în când timpul
mă strânge de piept
dar nu-i bai...
e noapte și plouă
cobor în întunericul din mine și aștept...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre încredere, poezii despre tată, poezii despre păianjeni sau poezii despre ploaie

Îmi cer iertare, bunico!
lasă-mă să-ți spun ceva despre locul în care
am locuit noi doi apoi tăcând ca o umbră
o să aștept
când plouă îmi aud copilăria
în aburul ei te văd bunico
dimineața devreme cum
îmi linișteai somnul
cu un sărut
(fiecare atingere o simt în anii scurși
prin clespidra din mine)
mai știi când cu degetele murdare de magiun
desenam pe geam ochii lui tata?
cândva mă tăvăleam prin cenușa din fața sobei
și nu spuneai nimic...
acum mi-e inima strânsă ca un purece
salt din durere în durere
oftez
dar nu spun nimic
fiecare zi mă interoghează
ca pe un condamnat
mă ridic și privesc în noapte
poate îmi trebuie un sprijin
iubire și încredere sau
câte puțin din fiecare
e noapte și plouă
îmi cer iertare, bunico!
în casa în care am iubit prima oară
s-a instalat un păianjen
mirosul greu de mucegai se izbește de mine
ca o liniște de lampa ne aprinsă de multă vreme
fața de masă s-a rupt pe la colțuri
nucul din curte sub care bunicul potcovea caii
s-a maturizat
scrânciobul a îmbătrânit și el
gardul dintre noi și unchiul s-a scorojit
în rest sunt toate cum le știi
din când în când timpul
mă strânge de piept
dar nu-i bai...
e noapte și plouă
cobor în întunericul din mine și aștept...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu ce-aș putea...?
Nu plânge, mamă, și nici nu mă chema,
Îmi faci mult rău chemându-mă acasă,
Tu știi la fel de bine că în țara mea,
Dacă nu fur, nu pot să-mi construiesc o casă.
Știu că ți-e greu că sunt acum printre străini
Și că ai vrea să fiu în sat alăturea de tine,
Că bătătura astăzi ți-e plină de ciulini
Și cât mai suferi, dar gândește-te la mine.
Cu ce-aș putea să te ajut stând lângă tine,
Poate-aș cosi în curte și ți-aș sparge lemne?
Dar oare-n țara asta pentru mine
E de ajuns ca să cosesc și să crap lemne?
Mă doare sufletul că-ți sunt atât de departe,
Că nu mai pot să te ridic când cazi,
Dar, mamă dragă, să nu uiți că sărăcia ne desparte
Și că mi-e dor în fiecare zi de ochii-ți calzi.
Și aș veni târându-mă-n genunchi acasă,
Să-ți fiu aproape, să te mângâi pe față,
Dar știu că n-ai avea ce să îmi pui pe masă
Și m-aș trezi plângând în fiecare dimineață.
Cum să mă-mpart în două, scumpă mamă,
Să fiu și-aici, să fiu și lângă voi?
Ce să-i răspundă copilul mamei care-l cheamă
Și își dorește fiul, rătăcit prin lume, înapoi?
Nu plânge, mamă, eu te rog, rezistă,
Nu mă chemă să văd că mori săracă,
M-ai învățat că DUMNEZEU există,
Și roagă-te la EL, pe fiul rătăcit să ți-l întoarcă!
poezie de Dorin Dumitriu
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre mamă, poezii despre țări, poezii despre învățătură, poezii despre religie, poezii despre plâns sau poezii despre patrie
Azi, lângă mine, am rămas doar eu
Mai pot copile, azi, să te mai chem
Și tu mai poți răspunde la chemare.
Cu fiecare zi, mai mult mă tem...
Să-i dau răspuns tăcerii, la-ntrebare.
Mai pot copile, azi, să te privesc,
În ochii mei mai picură lumină,
Dar pozele prin care te găsesc,
Nu știu, cum dorul mamei se alină.
Tu nu ai timp și nici nu înțelegi...
Să fii bătrân și doar cu amintirea,
În câte zile... câte nopți întregi,
Doar golul îți acoperă privirea.
Atâta gol m-apasă și doboară...
Și parcă m-a uitat și Dumnezeu,
Prin tot pustiul care mă-nconjoară,
Azi, lângă mine, am rămas doar eu.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre ochi sau poezii despre fotografie
În fiecare zi mi-e dor de tine
În fiecare zi mi-e dor de tine,
Și-n fiecare ceas mi-e dor de noi,
În fiecare clipă, de-amândoi.
Păstrăm speranța vremii care vine,
Nerăzvrătind tăcerile din noi;
Și ascultăm de șoaptele divine
Sorbind din cupe de iubire pline,
Când plâng duios viorile din ploi.
Cu chip senin și inima curată,
N-am a mă teme astăzi de nimic.
De voi păși în templul tău vreodată
Voi strânge-n mine dorul, pic cu pic -
Port în priviri tăcerea-nrourată
Când spre lumina ta eu mă ridic.
poezie de Georgeta Minodora Resteman
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară

Atenție, cad flori!
Cad flori de tei
ca un păcat
prin geamul verii care plânge
de dorul tău
ce-nsingurat
de dorul meu nu ți se frânge
Cad flori de tei
și ape reci
prin ploaia verii se strecoară
că de-ai venit
doar ca să pleci
pe dorul meu ploua-va iară
Cad flori de tei
din când în când
pe urmele cu vârfu'-n stradă
și-mi este teamă
că-n curând
nu va avea ce să mai cadă.
poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară sau poezii despre frică

Sfârșit de veac
Atâtea cărți am adunat o viață
de le privesc acum, îmi par străine,
le-aș arunca în clipa care vine,
dar, suspinând, de mine se agață
și îmi vorbesc de zilele trecute,
de anii duși, și de iubirea noastră,
de chipul tău ce încă, la fereastră,
se-ntoarce din neant să mă salute.
Îmi vin în minte zilele de iarnă
când îmi citeai povestea din Macondo,
cu vocea ta plăcută intonând-o
ca-n mine ea treptat să se aștearnă.
Ne rătaceam prin veacul de iubire,
Remedios ne aștepta pe scară,
o admiram privind-o cum coboară,
ea ne scălda în blânda sa privire.
Acum, când veacul este pe sfârșite,
te-aștept să vii în fiecare seară,
când luna prin feresatră, de afară,
se scurge-n cărți cu raze poleite.
Vom termina povestea începută
cândva, demult, în seara neuitată,
ca la sfârșitul veacului redată,
să fie-a noastră veșnică redută.
poezie de Corneliu Neagu din Fata morgana (martie 2016)
Adăugat de ugalen

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre vorbire sau poezii despre voce

Spre altă poartă
Simt timpul peste anii mei cum zboară,
cu aripile-ntinse mă seduce,
din depărtări, în fiecare seară,
un dor pribeag în suflet îmi aduce.
Îl pun în partituri pe triolete,
să îi alin durerile-ancestrale,
dar răscolind apusuri violete
el își adună armele virale...
Mi-aduce amintirile păstrate,
sub brâul greu al marilor redute,
într-un seif de visuri adunate
din umbrele iubirilor trecute.
Adorm târziu când luna, la fereastră,
coboară în tăcere sub o stâncă,
iar florile, uitate într-o glastră,
parfum vrăjit prin cameră aruncă.
Cu visul meu ajunge, peste vreme,
pe-o margine de amintiri uitată,
ca de acolo-n taină să te cheme,
să te mai văd zâmbind încă odată.
Dar vremea care trece nu mă iartă,
povara anilor devine tot mai grea,
însă-mi apare-n fața altă poartă,
mă luminez mergând uimit spre ea.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de Corneliu Neagu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mușcate de ger
Mi-e frig de mine. Viscolesc.
Mi-e gerul gură care mușcă,
Mi-e noaptea vremea când albesc,
Mi-e dorul fiară-nchisă-n cușcă.
Ți-e foc de mine. Dogorești.
Ți-e gura două flori mușcate,
Ți-e noaptea vremea când roșești,
Ți-e dorul fiară-n libertate.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gură, poezii despre ger, poezii despre viscol, poezii despre libertate sau poezii despre alb

Înainte de pandemie
Ce vremuri mai erau atunci,
Demult, de care n-am uitat,
Când hoinăream prin văi și lunci,
Prin codrul cel înveșmântat,
Ca omul singur, ne-nsurat.
Pământul tot era lucrat
Și nu vedeai parcele goale,
Purta în spate rod bogat,
Lipsit era de chimicale,
Nici hoții nu-i dădeau târcoale.
Ca-n Rai era mereu în sat,
Prin șesuri line sau ponoare,
Cu oameni harnici, buni la sfat,
Dar și la joc în sărbătoare,
Când mai furam o sărutare.
Spre seară, istoviți de munci,
Veneau din câmp cu care pline,
Mergeau la nunți, scăldau și prunci,
De toate-aveau ei în cămine,
Iar eu curtam vreo trei vecine.
Aveau lăicere pe divan
Țesute la război în casă,
Aveau căciuli de astrahan,
I-aveau și pe copii la masă,
Azi lipsa lor cumplit i-apasă.
Aveau și cai, ovine, junci,
Dar și neveste fără fard,
Cu drag privirea să-ți arunci
La ei în curte peste gard...
Iar eu de dorul mândrei ard.
poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre sărbători, poezii despre soție, poezii despre sfaturi, poezii despre război, poezii despre păduri sau poezii despre pandemie

Bunicul copil
îmi cumpăr o poveste de adormit copiii
și le-o citesc în fiecare seară
dar ei nu adorm
așteaptă să adorm eu și se distrează.
îi rog să fie atenți și spun că sunt
adun lângă mine toate jucăriile
prea multă preocupare pentru ceva fără efect
așa că mai bine îi obosesc
și adorm singuri.
important e să nu-i las deloc în voia lor
îi zoresc să depună mereu efort
împart sarcini și-i asmut asupra lor
să și le dorească.
mă retrag apoi și verific situația
fiecare vrea să iese-n față victorios
dar sunt prea obosiți de atâta preocupare
și adorm liniștiți.
demult am fost și eu copil
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre victorie, poezii despre lectură sau poezii despre jucării

* * *
sunt pijamaua ta roșie
de care te lepezi fugitiv
la fiecare 7 pe covor
îmi scrii pe frigider
adio
mă suni că nu mai
ai nopți
eu
cu parfumul tău
prin suflet
adun firimiturile
de sărut
număr furtunile
prin care treci
și aștept
cuminte
poate
mă îmbraci din nou
sau poate am să mor
pijama pe covor
mai vii?
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu sau poezii despre numere
Cireșe coapte
Frumosul meu, să dormi si să mă uiți în noapte,
Dar când vin zorii să te-ntorci, te-aștept.
La mine în grădină, sunt cireșe coapte.
O să măncăm și-o să te strâng la piept.
Să te respir și să-mi încarc plămânii
Și ochii să mi-i spăl privindu-ți gura.
Ce o să spunem când ne-or întreba străinii?
Că stăm de vorbă sub cireș și admirăm natura.
Iar când nu trece nimeni, pe drum, ca să ne vadă,
Ne strângem mâinile și ne sorbim din ochi,
Că vine iarăși noaptea și dorul ca o pradă,
Ne tulbură, ne doare, zici că e deochi.
Și pot să ne tot stingă cărbuni, târziu în noapte,
Că leacul nu-i la ei și nici în alte cele,
E-n noi, și nu mâncând cireșe coapte,
Ci doar îmbrățișați scăpăm de chin și rele.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cireșe, poezii despre natură sau poezii despre frumusețe

Mă învelesc de frig...
Mă învelesc de frig într-o speranță
cum se-nvelește soba nou zidită
în relieful de faianță
cu focul pururi logodită.
Nu pune mâna peste mine dacă-i vară
căci n-ai să înțelegi nimic
stimată doamnă-domnișoară
din frig.
Ci vino când nu merge nimeni,
când nu avem picioare, vino
dar mai ales când voi fi orb,
lumino.
poezie celebră de Nichita Stănescu din În dulcele stil clasic (1970)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare, citate de Nichita Stănescu despre picioare, citate de Nichita Stănescu despre mâini, poezii despre logodnă, poezii despre foc sau citate de Nichita Stănescu despre foc

Acolo apune soarele în taragot
Banatule nu-ti fie cu bănat
Căci de mult nu te-am vizitat
Pe urmele primilor pași ai mei
Cu zmeură alune și flori de tei
Cu soare ce-n taragot apune
Cu Dunărea ce povestea și-o spune
Involburată la Cazane
In miros de coapte castane
Cu poiane pline de căprioare
Cu munții Ruscăi în floare
După care talpa de dor moare
Să o mai simtă odată, oare..
Unde a simțit sub soare
Iarba plină de rouă a copilăriei
Vândută de mine bisniciei
Plină de nevoi a vieții
Fără a găsi dimineții
Frumusețea sublimă a simplității
Ce o are copilul in mine adormit
Care incă nu sa trezit
Să vină să te sărute
Banatule
Cu cerul copilăriei senin
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre vinovăție, poezii despre rouă, poezii despre munți sau poezii despre moarte