
Disprețul
Pentru anii mei amorul încă nu e! N-am iubit!
Am tot râs de chipu-i rumen, până-acum necontenit;
Fața lui trandafirie e curată născocire
Spusă poate-odinioară de-un poet, așa-n neștire,
Căci mai toți amorezații, care-n cale mi-au ieșit
M-au făcut să-mi piară pofta și dorința de iubit.
Fața lor este sau pală sau deodată înroșită
De-o roșeață ca de friguri, iar privirea rătăcită,
Ba aruncă-n orice parte fulger crunt, răutăcios,
Ba e fixă, sperioasă, neavând nimic frumos.
Într-a lor timiditate, dacă știu ca să roșească,
Mutra lor este stângace și încep să se prostească;
Gura lor nu zice-o vorbă, căci se tem c-or zice rău,
Halul acesta-ntotdeauna, m-a făcut să râd mereu.
Sunt prea tânără acuma! Poate mai târziu, vreodată
Să am milă și-ndurare de privirea lor speriată.
Iar baladele lor blânde, poate-odată să le-ascult,
Astăzi însă îmi par proaste și mă fac să râd mai mult.
Mi se spune că Amorul, mă va pedepsi odată,
Că târziu sau mai devreme, pe-o figură adorată,
Voi dori ca să văd jalea sau privirile de foc,
Care le resping acum și de care îmi bat joc.
Nu zic ba! E cu putință! Însă, până-atunci, întruna
De-a Amorului putere o să râd întotdeauna.
Acea zi, de-o fi să vie, dar de care mă-ndoiesc,
Este încă prea departe, pentru ca să mă-ngrozesc!
Așadar, cât mai sunt încă, în a vieții mele floare,
Nu risipiți a mele visuri! Ah! lăsați a mea candoare!
Voi, aceia care Amorul ne-ncetat mi-l lăudați
A mea dulce nepăsare, pentru ce să mi-o furați?
Când prin vârstă sunt femeie, iar prin inimă copilă,
Această clipă trecătoare nu mi-o luați făr' de milă!
Dați-mi voie, prin grădină, veselă să rătăcesc,
Să gonesc negrele visuri și să nu simt că roșesc.
Dați-mi voie, în pădure, să culeg crinul curat,
Floare albă, feciorească, ca și-un suflet nepătat.
De defectele femeii dați-mi voie a fugi,
Voi să fiu frumoasă, însă fără artă, făr-a ști
Farmecul ce naște-n mine și puterea ce o are
N-am nevoie a cunoaște! În dorința cea mai mare
De-a trăi în mulțumirea nedescrisă; c-am păstrat
A mea inimă ușoară și-al meu suflet nepătat!
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre frumusețe
- poezii despre femei
- poezii despre dorințe
- poezii despre curățenie
- poezii despre vârstă
- poezii despre visare
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare

Disprețul
Pentru anii mei amorul încă nu e! N-am iubit!
Am tot râs de chipu-i rumen, până-acum necontenit;
Fața lui trandafirie e curată născocire
Spusă poate-odinioară de-un poet, așa-n neștire,
Căci mai toți amorezații, care-n cale mi-au ieșit
M-au făcut să-mi piară pofta și dorința de iubit.
Fața lor este sau pală sau deodată înroșită
De-o roșeață ca de friguri, iar privirea rătăcită,
Ba aruncă-n orice parte fulger crunt, răutăcios,
Ba e fixă, sperioasă, neavând nimic frumos.
(...)
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre roșu, poezii despre poftă, poezii despre poezie sau poezii despre iubire
Iubiților, dați-mi un semn...
îmi vin în minte atâtea amintiri,
ochii părinților mă urmăresc cu lacrimi de dojană,
privirea lor atât de blândă fulgeră-n simțiri
și umeziți-mi ochi și-acum încă îi cheamă
îmi amintesc prin gânduri răzlețite
cum mă purtau pe brațe, obosite,
cum mă fereau de grijile împotmolite,
în muncile ce le făceau, prea prost plătite
eu nu știam și nu băgăm de seamă,
făceam prostii, ceream visul în palmă,
ceream ca luna să coboare pe-o năframă,
mi-o dăruiau zâmbind cu ochii pe-a lor rană
când am crescut nimic, nimic n-am înțeles,
erau în mine lacrimi, erau urmele de stres,
erau în mine frană pentru mersul nebunesc
spre faptele furate fără rost și sens
acum e prea târziu, îi plâng îi chem,
îi vreau din nou aproape, simt un ghem,
în coșul pieptului, mă doare, noaptea gem,
îi strig și-aș vrea:.. "iubiților, dați-mi un semn"
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre prostie, poezii despre stres, poezii despre plâns, poezii despre plată, poezii despre noapte sau poezii despre gânduri
Poate că cel mai mare compliment ca femeie este să ți se spună că ești o babă țeapănă, atât. Noi nu avem voie să îmbătrânim, cu atât mai puțin cele aflate sub ochiul de vultur al publicului, cele care au săvârșit greșeala de neiertat afirmându-se într-un domeniu dau altul. Pentru ce atâta înverșunare împotriva noastră? Este pentru noi prea târziu încă de când ne-am născut? Iar dacă este prea târziu, de ce sosește mereu prea devreme?
citat din romanul Visele nu dorm niciodată, Legămintele macilor de Natașa Alina Culea (9 septembrie 2017)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vulturi, citate despre ochi, citate despre naștere, citate despre greșeli sau citate despre femei

Voi să fiu frumoasă, însă fără artă, făr-a ști farmecul ce naște-n mine și puterea ce o are...
citat celebru din Iulia Hasdeu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre frumusețe, citate de Iulia Hasdeu despre frumusețe sau citate despre artă

Eu, cea a nimănui...
Îmi aparțin doar mie, nu sunt a nimănui
Puterea mea e-n mine și nu în altă parte
Degeaba strig spre cerul care-i al nu știu cui
Degeaba vreau răspunsuri din pagină de carte
Nu vreau să-mi plâng de milă deși o fac mereu
Căci viața asta-i scurtă și sigur n-am să pot
S-o cumpăr azi cu banii murdari din jurul meu
Și nici cu diamante sau chiar aurul tot
Nu știu de unde vin și nu voi ști vreodată
Căci sunt a nimănui, nici chiar a mea nu sunt
De mâna ieri ți-am strâns-o credeam că niciodată
Nu vei avea puterea să mă rănești prea crunt
Tot răscolind prin gânduri găsesc o groapă-n care
M-ai aruncat zâmbindu-mi de parc-am fost gunoi
Uitat-ai tu deodată c-ai stat la masa-mi mare,
De ce acum mă târâi prin lacrimi și noroi?
Iertat să fii de mine, eu, cea a nimănui
Și-n clipa cea din urmă, să uiți c-am existat,
Așa cum știi că totul are un loc al lui
În viața asta care pe toți ne-a acceptat...
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre mâini, poezii despre iertare, poezii despre existență, poezii despre diamante sau poezii despre cărți
Marketing-ul și copywriting-ul, pentru mine, reprezintă arta de a vindeca oamenii prin scris. Campaniile sunt povești, titlurile sunt promisiuni, paragrafele sunt motiv pentru speranță. Armele mele sunt două: un laptop pe care îl iau oriunde după mine și o conexiune de internet, care să mă ajute ca scrierile mele să ajungă către tine, cel care îmi citești în momentul ăsta rândurile. Cei care m-au întâlnit în toți anii ăștia, îmi spun că modul cum scriu este un talent prin urmare imposibil de modelat. Dă-mi voie să îi contrazic pentru că sunt ferm convins că NU ESTE TALENT. Să scrii este o artă în aceeași măsură în care este și o știință. Iar eu m-am educat în a scrie.
citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre știință
- citate despre timp
- citate despre talent
- citate despre promisiuni
- citate despre lectură
- citate despre internet
- citate despre imposibilitate
- citate despre calculatoare
N-am nimic...
N-am nimic cu-americanii,
Însă simt, clar, românește
Și de-aceea mă-ngrozește
Că-i tot copiem, cu anii.
N-am nimic cu Valentin,
Însă sunt atâtea fete
Ce-l iubesc pe Dragobete,
Iar în fața lor mă-nclin.
N-am nimic cu... împrumutul,
Însă vă declar, deschis,
Că decât faimosul "kiss"
Parcă-i mai frumos sărutul.
N-am nimic cu toți străinii,
Însă să ne lase-n pace
Pentru că noi știm a face
Să-nflorească gustul pâinii.
Nu-s bolnav, nu am pelagră,
Dar îmi sunt aproape frații
Și iubesc prea mult Carpații,
Dunărea și Marea Neagră.
Și pentru că... n-am nimic
Vă invit, păstrând mândria
De stăpâni în România,
Ca să medităm un pic!
poezie de Constantin Moldovan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre sărut, poezii despre pâine, poezii despre pace, poezii despre negru sau poezii despre mândrie

Știu prea bine că nu sunt vrednic de Dta; te-am rugat de atâtea ori să ierți dac-am îndrăznit să arunc asupra vieții D-tale umbra aceasta nefericită și tot de atâtea ori ai avut bunăvoința de a-mi trece cu vederea acea evidentă slăbiciune de caracter, acea lipsă de acțiune care e cauza tuturor relelor mele.... Pentru Dta va fi, fără îndoială, mai bine de-a lepăda departe această sarcină, pe acest om care nu poate nimic, nu vrea nimic, pe acest om care numai ți-ar mânca zilele cu propria lui neputință și lașitate. Neavând curajul vieții, neavând o rază de senin în suflet, am îndrăznit cu toate astea a te iubi, am avut lipsa de cuget de-a te compromite în ochii oamenilor, am pus dorința de-a fi a mea peste orice considerații și peste orice cuvinte de cruțare aș fi avut; mă sperii eu însumi de răutatea cu care te-am tratat.
Mihai Eminescu în scrisoare către Veronica Micle (4 februarie 1880)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zile, citate despre viață, citate despre suflet, citate despre sperieturi, citate despre răutate, citate despre nefericire sau citate despre lașitate

Eu nu sunt făcut pentru nici o femeie, nici o femeie nu e făcută pentru mine, și oricare ar crede-o aceasta, ar fi nenorocită. Nu iubesc nimic pentru că nu cred în nimic și prea greoi pentru a lua vreun lucru precum se prezintă, eu nu am privirea ce înfrumusețează lumea, ci aceea care vede numai răul, numai defectele, numai partea umbrei. Sătul de viață fără a fi trăit vreodată, neavând un interes adevărat pentru nimic în lume, nici pentru mine însumi, șira spinării morale e ruptă la mine, sunt moralicește deșălat. Și Dta mă iubești încă, și Dta nu vezi că sunt imposibil, că-ți arunci simțirea unui om care nu e-n stare nici de-a-ți fi recunoscător măcar?
Mihai Eminescu în Corespondență Mihai Eminescu - Veronica Micle (septembrie 1882)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre recunoștință, citate despre moralitate sau citate despre adevăr

Nu-ndrăznesc
De m-ai asculta vreodată
aș voi ca să-ți vorbesc
tu m-asculți... cu toate-acestea
n-am putere să-ndrăznesc
ești prea bună, ești prea dulce
însă fără voia mea
ca și-o pasăre pe cracă
tremur înaintea ta.
Am a-ți spune multe lucruri
nu pot însă... mă-nfior
căci pe buze-ți văd un zâmbet
rece, batjocoritor
gura ta e ca o roză
tu în râs mă vei lua
nu-ndrăznesc să ridic ochii
nu-ndrăznesc-naintea ta.
Mersul tău e de regină
ochiu-ți e impunător
pentru ce te-admir într-una
înțelegi tu prea ușor.
De mi-ai fi tu suverană
și eu rege de ți-aș fi
pentru tine aș muri.
Poate-s prost! e cu putință
însă știu că te iubesc
inima-mi e simțitoare
însă nu pot să vorbesc.
O! amoru-mi pentru tine
să ți-l spun de-aș îndrăzni
n-ai mai râde și pe-un altul
niciodată n-ai iubi!
poezie celebră de Iulia Hasdeu, traducere de Traian Demetrescu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre monarhie, poezii despre zâmbet, poezii despre vorbire, poezii despre trandafiri, poezii despre roz sau poezii despre păsări
Un .Cerșetor
Dați-mi și mie un ban!
Sunt un biet copil orfan,
N-am părinți și nici bunici,
Am în schimb trei frați mai mici,
Să le pot lua o pâine
Ca să-i cresc de azi pe mâine.
Dați-mi și mie un ban!
Nu vreau să cerșesc șuhan,
Vreau s-adun câțiva leuți,
Hai
Domnilor fiți drăguți,
S-aveți parte de iubire
Sănătate și mărire.
Dați-mi și mie un ban!
Sunt sleit, nimic nu am,
Să-mi pot face un ungheț,
Că la iarnă o să-ngheț,
Să-mi cumpăr nădragi mai groși,
Hai domle... Fiți miloși.
Dați-mi și mie un ban!
Ca să-mi cumpăr și duhan,
E mai ieftin, liniștește,
Foamea mi-o potolește.
Când mai mare o să cresc
Vă promit, o să muncesc.
Dați-mi și mie un pol!
Ca să-mi pot lua un țol,
Noaptea să-i mai învelesc
Pe cei mici. Până mai cresc.
Hai doamnă fi mai docilă,
Crede-mă! Cerșesc de silă.
Dați-mi și mie un pol!
Oameni buni! Coșul mi-e gol,
Iar cei mici plâng și mă cheamă
Să le duc măcar de-o zeamă.
Să cumpăr vre-o doi covrigi,
Pentru-o zi să scap de griji.
Dați-mi și mie un leu!
Să-mi cumpăr un copârșeu.
Cred că mi-am ieșit din minți
De când nu mai am părinți.
Decât hoț și cerșetor
Mai bine cinstit să
mor.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cerșetorie, poezii despre viitor, poezii despre sănătate, poezii despre schimbare, poezii despre promisiuni sau poezii despre oameni buni

De ce v-ar păsa?
Doamne, niciodată!
Genunchii mei nu au putut săruta
pământul,
fără să fiu Eu!
Eu sunt nimeni, efemer, dar...,
ai mei, Bunicul, Străbunicul și Răstrăbunicul sunt acolo!
În țărână. Eu încă sunt aici!
Sper că, aici, încă mai este un loc curat!
Am șters mult până aici!
M-am șters și pe mine
și
aici oare mai pot ramâne Om?
mai departe mai am și alte...,
ca să văd ce voi mai fi?
Mulțumesc pentru cei puțini care m-au citit din suflet.
Mâ înclin în fața lor,
sincer,
dacă au simțit cu adevărat ceva
din cuvintele mele, aiurea inșiruite!
Mulțumesc pentru, că citiți aceste rânduri!
Dacă nu, pentru mine nimic nu are sens,
sau nu mă luați în considerație!
Eu sunt un nimic, dacă nu sunt capabil
să
îmi dau seama că nimicul nu există!
Asta am simțit, și, sincer, asta am scris!
De fapt cui îi pasă? De ce v-ar păsa?
poezie de Viorel Muha (august 2009)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre sinceritate, poezii despre mulțumire, poezii despre lectură, poezii despre cuvinte sau poezii despre adevăr
Noaptea...
Noaptea, este-o poezie, ziua-i trecătoare
Ochii, ațintiți să-ți fie, la o mândră floare;
Această floare a-nflorit, are și bobocei
Pentru c-am fost îndrăgostit, de rădăcina ei.
- Te-am iubit, Liană floare, și tu ai înflorit
Ești veselă acum sub soare, și-ți cauți un iubit?
- Aș vrea iubitul să-l găsesc, îl caut și în foc
Degeaba eu mai înfloresc, cu el de nu mă joc.
- Eu te-am jucat neștiutoare, să poți să înflorești
Liana, mi-e iubita floare, și vreau să mă iubești.
- Iubirea ta m-a răvășit, căci n-am știut de tine
Acum, iubitul mi-am găsit, și-n brațe el mă ține.
- N-am să te las din cingătoare, și te sărut cu foc
Aș vrea să-mi fii mirositoare, iarăși, să mi te joc.
- Prinsoarea ta este iubire, și rodul tău e mare
O să rodesc și alte fire, căci tu, îmi dai culoare.
- Eu sunt o floare colorată, culoarea-i curcubeu
Tu ești o floare-nmiresmată, și te iubesc mereu.
- Iubește-mă la rădăcină, nu vreau să mă usuc
Udată sunt: o floare fină, să pot să mi te țuc.
- Brațele tale m-au cuprins, și eu ți-am scânteiat
Iubirea-n tine, s-a aprins, și este minunat.
- Iubitul meu, îl mai doresc, am să-l aștept să vină
Tânără floare, să iubesc, din vârf, la... rădăcină.
poezie de Paul Preda Păvălache (14 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre vinovăție sau poezii despre ochi

Sânii tăi, culcuș de lună
În adieri înmiresmate, mă rătăcești, însă zâmbesc
Pierdut, mi-e teamă câteodată, deși lunatic, te iubesc
Și sorb din tine cu dorința unui adolescent rebel
Care se pierde, fără voie, în tot ce vrea și simte el
Iar tu? Aidoma unei aripi, mă-nalți printr-un sărut, mai sus
Să fiu privirea care vede iubiri celeste la apus,
Cumva din sânii tăi răsare o dulce lună, ceru-i clar,
Pe ei aștern o mângâiere, ce îți ofer acum în dar
De ce tresari? Dulce petală... catifelezi tot ce atingi,
Cu pielea ta, tu vindeci totul, chiar și tristețea mi-o învingi
În ochii tăi eu văd ce lacrimi ai vindecat de ai iubit,
Pe buze mi-a rămas dulceață, când cu-ale mele le-ai unit
Tu nu te vezi minunăție, ai îndoieli, chiar de îți spun
Că fără tine lumea asta nu ar cunoaște tot ce-i bun
Parcă visez... dar e trezire, acum te văd, mă minunez
Privește veșnic către mine, căci fără tine iar oftez
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie, poezii despre tristețe sau poezii despre sâni
Gândind la Eliade
La anii mei comoară port Iubirea.
Ea aur mi-i, i-s brațele-i pleiade.
Eu sunt poet, visez desăvârșirea,
Dar când n-am cer, gândesc la Eliade.
*
Cel care-a zis să ne ferim întruna
De-acei ce nu ne simt măcar monade.
Eu sunt poet, sărut cu gândul luna,
Dar când n-am zbor, gândesc la Eliade.
*
Cel care-a zis să fug de omul care
Urăște darurile-mi--miriade.
Eu sunt poet, nunta-mi citesc în zare,
Dar când n-am tril, gândesc la Eliade.
*
Cel care-n nopțile de sânziene
Vorbea cu-a infinitului naiade.
Eu sunt poet, cu ispitiri viclene,
Dar când n-am somn, gândesc la Eliade.
*
Cel care caută și-acum prin stele
Lumina sacră din upanișade.
Eu sunt poet, cu freamătele mele,
Dar când n-am leac, gândesc la Eliade.
*
Și-atuncea, ca întorși din raiul dulce,
Pașii Maitreyii-aud pe-a clipei strade.
Eu sunt poet, versul îmi este Cruce,
Dar când n-am plâns, gândesc la Eliade.
*
Cel care-n solilocvii se așterne
Și-n inimă ca o Mirare cade.
Eu sunt poet, o mână-n prag mă cerne,
A cui e mâna, Mircea Eliade?
*
Am întrebat și-am auzit îndată
Un glas de dincolo de a mea fire:
"Mâna aceea albă, parfumată,
Care te cerne nu-i decât Iubire.
*
De Dumnezeu îngăduită, cată
Ca o icoană din trecuturi fade.
E viața ta, moartea-ți adevărată
O vei trăi în cer. M. Eliade".
poezie de Traian Vasilcău (30 martie 2016)
Adăugat de Traian Vasilcău

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre religie, poezii despre lumină sau poezii despre versuri

Sămânță de iubire
Atâta dezbinare nefirească,
Atâta zgomot pentru te miri ce,
Cuvinte care pot să otrăvească,
Mă-ntreb de omenia încă e.
Atâta zbucium care numai strică,
Priviri ce dor și gânduri fără sens,
Iubire ce se zbate și abdică,
Deși ea este forța-n univers.
Ne depărtăm de ceilalți fără voie,
Pentru idei ce nu ne aparțin,
A devenit și ura o nevoie,
Pe care însă eu nu o susțin.
Putem fi buni, dar ne alegem jalea,
Ne tăvălim fără de rost în ea,
Nu cred că doar aceasta ne e calea,
Sau dacă este, este una rea.
Atâtea aberații inutile,
Iubire unde ești, de ce nu vii?
Mai sunt încă aici inimi fertile,
Ce te vor crește pentru a iubi.
poezie de Adi Conțu (13 august 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă, poezii despre inimă, poezii despre idei, poezii despre devenire, poezii despre creștere sau poezii despre abdicare
În fața neputinței
Lacom îmi este gândul, să nu mai zic de poftă...
Dar, din păcate, tu nici măcar n-ai habar
Că-n inimă și suflet eu ți-am făcut altar,
Unde mereu mă rog, să mi te am în faptă!
Râvnesc ca un nebun la tot ceea ce-nsemni,
Dar, din păcate, teama mă ține la distanță...
De câte ori n-am vrut să îți spun totu'-n față,
Să fac să se grăbească acele rugăciuni...
Dar parcă-i un blestem, nu pot să nu mă tem
Că ai putea să-mi spui: "Ascultă, dragul meu,
Iubesc pe-altcineva, îmi pare rău, dar eu
Nu aș putea să-ți fiu mai mult decât poem!"
Nenorocită teamă, parcă n-ar fi de-ajuns
Că, pe nepusă masă, în suflet mi-ai pătruns...
Acum, mai port și grija cumplitului răspuns,
Pe care mintea mea nu-l poate ține ascuns.
Și nu e de mirare, căci ar fi mult mai rău
Să se întâmple astfel, să pleci din visul meu,
Să știu că tu și eu, tot ce-am sperat mereu,
Nu este cu putință. Singur mi-aș fi călău.
E visul prea frumos, pentru-a risca să-l pierd.
Sunt ani de când în el speranțe investesc...
Atâția ani de când din el mă tot hrănesc.
Ceea ce simt e demn de cântul unui bard!
Păcat că nu e nimeni, care să mă-nțeleagă...
Să-mi înțeleagă lupta și cât de grea e ea,
Ce-nseamnă să iubești fără să poți avea
În fața neputinței nici cea mai mică vlagă.
Acesta-s eu, iubito... Nu mă joc de-a iubirea.
Și tocmai de aceea n-aș vrea s-o risipesc:
Pentru că știu ce am în dar să-ți dăruiesc!
N-aș vrea să-mi irosesc, zadarnic nemurirea.
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (11 martie 2019)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică sau poezii despre nebunie

Aș răsări ca iarba...
Aș răsări, ca iarba, din palma ta de soare
Să te mai văd, iubite, o dată cum te știu,
Dar încă am zăpadă pe umeri și mă doare,
Că nu știu de-i devreme, sau poate, prea târziu
Să mă trezesc din somnul tăcerilor albastre
În care mă simt bine și n-am răspuns de dat,
Când mă întrebi, iubite, de cântecele noastre.
Eu nu mai cânt, vioara, de cântec, s-a lăsat.
Curg sevele prin mine și răscolesc nocturne,
Amețitoare patimi și nu mai știu de pot,
Să mă mai nasc vreodată din clipe taciturne
Și clocotul de vină, din mine, să-l mai scot.
Sunt vinovată, Doamne, că mor încă o dată,
Când primăvara strigă, dar eu nu o aud.
Sunt încă iarnă albă, de lacrimi suspendată
Și-aș răsări ca iarba, de verde să asud.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre zăpadă, poezii despre vioară, poezii despre verde, poezii despre tăcere, poezii despre somn sau poezii despre primăvară
Glasul unei femei
Dați-mi copilul
--- orișicum ar fi ---
de-ar fi să fie
cu chipul de fiară,
oricum ar fi să fie ---
dați-mi copilul
orișicum ar fi,
de nu se poate pentru-ntreaga viață
( pentru această păcătoasa viață
și-atât de scurtă, chiar de-ar fi de-un veac ),
măcar pentru o zi,
pentru o zi,
atâta cât să vie
spre mine, cum venea,
cu brațele întinse, ca de orb,
cu degetele pale,
de petale.
Dați-mi copilul,
chiar de-ar fi să fie
cu chipul ca de fiară:
îi voi ieși în cale
și-mi va surâde...
îmi va surâde...
de-ar fi la chip ca fiara chiar,
îmi va surâde,
și-i voi deschide ușa,
de-ar fi să-i fie chipul
oricum...
Dați-mi copilul,
dați-mi copilu-oricum,
dar nu cenușa,
dați-mi copilu-oricum,
dar nu nisipul...
Știu, s-ar putea
să-i fie altă fața,
dar când va plânge
îl voi recunoaște,
și ca să nu mai plângă,
voi stinge luna
( în întuneric chipul nu se vede ),
și dacă va zâmbi,
un zâmbet cât de mic,
îmi va preface lacrimile toate
în cerul înstelat...
Dar nu-mi dați cerul fără el,
albastrul cer de-oțel neîndurat,
nu, nu mi-l dați...
Dați-mi copilul...
fără de el sînt stelele nisip,
fără de el sînt stelele cenușă:
o pleavă-nșelătoare ce se scurge
fără de rost
de mii de ani
din sacul destrămat al nopții...
Dați-mi copilul,
dați-mi copilu-oricum,
dați-mi copilul, orice fel de chip
ar fi să aibă...
Stau în dulap hăinuțele
și-așteaptă...
Îi vor rămâne mici...
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nisip, poezii despre cenușă, poezii despre întuneric sau poezii despre stele

S-a dus amorul...
S-a dus amorul, un amic
Supus amândurora,
Deci cânturilor mele zic
Adio tuturora.
Uitarea le închide-n scrin
Cu mâna ei cea rece,
Și nici pe buze nu-mi mai vin,
Și nici prin gând mi-or trece.
Atâta murmur de izvor,
Atât senin de stele,
Și un atât de trist amor
Am îngropat în ele!
Din ce noian îndepărtat
Au răsărit în mine!
Cu câte lacrimi le-am udat,
Iubito, pentru tine!
Cum străbăteau atât de greu
Din jalea mea adâncă,
Și cât de mult îmi pare rău
Că nu mai sufăr încă!
Că nu mai vrei să te arați
Lumină de-ndeparte,
Cu ochii tăi întunecați
Renăscători din moarte!
Și cu acel smerit surâs,
Cu acea blândă față,
Să faci din viața mea un vis,
Din visul meu o viață.
Să mi se pară cum că crești
De cum răsare luna,
În umbra dulcilor povești
Din nopți o mie una.
Era un vis misterios
Și blând din cale-afară,
Și prea era de tot frumos
De-au trebuit să piară.
Prea mult un înger mi-ai părut
Și prea puțin femeie,
Ca fericirea ce-am avut
Să fi putut să steie.
Prea ne pierdusem tu și eu
În al ei farmec poate,
Prea am uitat pe Dumnezeu
Precum uitarăm toate.
Și poate că nici este loc
Pe-o lume de mizerii
Pentr-un atât de sfânt noroc
Străbătător durerii!
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre smerenie sau poezii despre sfinți