Unui epigramist
Mă voi scula, chiar timpul de-și destramă
Tăcerea peste mine. Nu suport
Să las fără răspuns vreo epigramă
Ce-ar îndrăzni să spună că sunt mort.
epigramă de Gheorghe Buliga din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Infractorul de serviciu
Vă acuz și eu prieteni
nu mai pot să vă suport
ceru-i prăbușit în cetini
îngerul ce zboară-i mort
Nu mai pot să vă suport
și de-aceea vă provoc
ieșiți cu țara în cort
dacă-n suflet n-are loc
Eu de-aceea vă provoc
ceru-i prăbușit în cetini
tăcerea iat-o ia foc
mă acuz și eu prieteni
Nu mai pot să mă suport
țara-i moartă eu sunt mort
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 octombrie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.O epigramă de Păstorel
Banalitate cruntă, peste fire,
Versificată pe șablon fidel,
Fără vreo noimă, fără vreo-nsușire,
E un nimic - dar e de Păstorel!
epigramă de Gheorghe Belei din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din perspectiva unui suflet mort
Mâinile imi sunt legate nu le pot mișca
Zăpada de pe mine este foarte grea,
Mai aveam de spus, mai mult de un cuvânt,
Dar fără rost că acum sunt sub pământ.
Cred că timpul meu sosește
Pământul de pe mine ma orbește,
Buzele-mi sunt vinete, picioarele dezmembrate
Eu si tăcerea, eterna singurătate.
poezie de Ana (8 ianuarie 2020)
Adăugat de Ana Costache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din perspectiva unui suflet mort
Mâinile imi sunt legate nu le pot mișca
Zăpada de pe mine este foarte grea,
Mai aveam de spus, mai mult de un cuvânt,
Dar fără rost că acum sunt sub pământ.
Cred că timpul meu sosește
Pământul de pe mine ma orbește,
Buzele-mi sunt vinete, picioarele dezmembrate
Eu si tăcerea, eterna singurătate.
poezie de Ana Costache (8 ianuarie 2020)
Adăugat de Ana Costache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Terra
Ce-ar fi Terra fără Soare
Fără raze de lumină
Fără râul ce în vale
După trupul tău suspină
Ce-ar fi Terra fără tine
Fără pasul tău ușor
Fără verzile coline
Fără unda mea de dor
Ce-ar fi Terra fără stele
Fără luna cea tăcută
Ce privește în fereastră
Gura ta ce mă sărută
Ce-ar fi Terra fără noi
O planetă-n amorțire
Chiar de vântul în trifoi
Ar cânta la mandoline
Terra, raiul cu iubire
Unica in univers
Un miracol.... nu-l cuprinde
Frumusetea unui vers
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoepitaf
Am fost în viață mort de beat,
Adesea mort după vreo fată,
Chiar mort de dor, fiind plecat,
Dar ca acuma, niciodată.
epitaf epigramatic de Eugen Albu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unuia care mi-a răspuns la o epigramă
La epigramă mi-ai răspuns
C-o ironie-așa de fină
Încât credeam că m-a împuns
Unul din specia... bovină!
epigramă de Aurelian Popescu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea
Ascult tăcerea cum tace în mine.
Văd tăcerea cum fuge peste dealuri și coline.
Privesc tăcerea cum se ascunde în suflet la tine.
Mă alin cu tăcerea când nu ești lângă mine!
Vorbesc cu tăcerea când mă simt bine.
Urăsc tăcerea când am zile mai puțin senine.
Chem tăcerea când îmi este dor de tine.
Înțeleg tăcerea când câteodată se închide în sine.
poezie de Vladimir Potlog (20 noiembrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri în tăcerea nopții
În întunericul de nepătruns,
vara, în tăcerea nopții,
Stau rezemat, cu gândul dus,
sprijinit de stâlpul porții.
Am trimis gândul la tine
ca să-ți spună dorul meu.
Să-ți spună că nu-mi e bine.
Fără tine-mi este greu.
Tăcerea nopții mă-înfioară.
Tremură inima-n mine.
Ne lipsești de-un an și-o vară.
Rătăcești prin țări străine.
Nu mai știu de ești în viață.
La copii, ce să le spun?
Cănd dă soare-n dimineață,
își plimbă ochii pe drum.
Oare-ai să mai vii acasă?
Dorul de ei nu te-îndeamnă
să te-ntorci? Să stai la masă.
Copiii să-ți spună, MAMĂ!
poezie de Dumitru Delcă (7 iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Ioanei Bantaș, autoarea volumului "Scrisori către Orfeu"
Ar fi curată pierdere de timp
S-aștepți răspuns misivei netimbrate,
Că vezi mata, duduie, în Olimp,
Ajung numai scrisori "recomandate"...
epigramă de Gheorghe Buliga din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce se-ntampla...
Aud picuri curgand,
Si lume-ncet mergand,
In negru imbracati,
Cu capurile aplecati,
Imi vad a mea mama,
Si nu-mi dau sama,
Ce se-ntampla,
De ce lumea-ncet umbla,
Imi vad neamurile,
Printre ele si surorile,
Si-al meu tata,
Tinand in mana o roata.
Dar eu nu sunt,
Pe cine duce la mormant,
De ce lumea nu ma aude,
De ce chipurile le sunt ude,
Eu nu apar,
Unde sunt, nu am habar.
Si vad ca se opreste,
Dar ceva ma uimeste...
Ma vad pe mine-n loc de mort,
Ce se-ntampla, eu nu mai suport,
Nu am cum sa fiu eu,
Dar de ce pe cruce e numele meu...
Si strig... Nu-nchideti capacul,
De ce-mi dati de poamana colacul.
De ce nu ma aude mama,
Eu nu-mi dau sama...
De ce plangi mama dupa mine,
Stau aici chiar langa tine,
Dar nu ma aude,
Nici nu ma vede,
Sunt mort si nu pot crede...
poezie de Dorin Teodorescu
Adăugat de Dorin Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 18 comentarii până acum.* * *
Ce-ar fi viața fără amintiri?
Și sufletul fără iubiri?
Ce-ar fi gura fără vorbiri?
Și trupul viu fără simț și simțiri?
Ce-ar fi omul fără harul divin?
Un robot viu, pustiit de tot ce-i sublim.
poezie de Valeria Mahok (9 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei doamne care mi-a refuzat o epigramă, cerându-mi un madrigal
Tot o epigramă
Vreau să-ți dăruiesc;
Floarea se destramă,
Spinii dăinuiesc!
epigramă de George Zarafu din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fulgurație
Dacă-ți vine vreo idee
Și mai scrii vreo epigramă,
Clar că mintea îți scânteie
Fără niciun fel de flamă.
epigramă de Vasile Manole din Epigramei, cu toată dragostea (2018)
Adăugat de Vasile Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apusul
Mă tulbură și-acum privirea ta
venind din amintirile pierdute
pe marginile unui ciob de stea
din haosul cu forme nevăzute.
Mă-ndepărtez, cu sufletul mai greu,
de umbrele din karma ta bizară
ce-ajung pe căile de vis mereu
să-mi tulbure tăcerea către seară.
Dar încă sper că pot să regăsesc
mirajul clipelor de altădată
când amândoi, iubindu-ne firesc,
ne întâlneam cu inima curată.
Acum chiar timpul pare încărcat
de mitice poveri necunoscute,
ce mi se-aștern în cuget ne-ncetat,
cu vorbe fără duh, întreținute.
Iar vorbele-ți strâmbate nefiresc
ajung arzând în mine ca o tramă,
când fără voie stau să te privesc
din vraja umbrei care se destramă
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
- dragoste (vezi și iubire)
- Chiar de nu-i țipuritură,
Doină, bocet, plugușor,
Totuși dragostea-i folclor:
Se preia din gură-n gură.
Dragostea
definiție epigramatică de Gheorghe Buliga din Dicționar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
- epigramă
- E un boxer abil, ce-ar vrea
Rivalul nu să și-l doboare
În două clipe la podea,
Ci doar să-l numere-n picioare.
Epigrama
definiție epigramatică de Gheorghe Steriade din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intrebarile mele
Întrebările în mine s-au revărsat peste margine
iedere cățărătoare
împânzindu-mă
încolăcind mirare cu mirare
călcând apăsat peste nelămuritele mele tristeți
le simt cum se strâng, cum clocotesc
horă nebunească de iele rotind peste gânduri
am să mă așez pe o piatră mare albă
la margine de drum fără sens și fără capăt
și-am să le las să curgă prin mine
fără să le mai număr
fără să le întreb nimic la rândul meu
să se risipească numai în mine
ca o ploaie de vară
legând gând de gând
și simț de simț
curcubeu împletind în chip de răspuns
peste clocotitoarele regrete.
poezie de Nicoleta Tase
Adăugat de Anemarie Ionita
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara lacrimii
Din timp neaflatul și fără slavă, sunt junghiatul
cu o garoafă, spart de glonțul grâului luminat,
împuns de clonțul de crin. Spânzurat de
dalii fierbinți și bătut peste dinți cu șira de spinare
a unei flori amare și bătut peste vorbire cu
ale ierbilor șire...
Fiecare rană mi-e ca ochiul, sub sprinceană.
Mă trage din groapă deschisul de pleoapă, când sunt
însângerat foarte, pun pleoapă-ntre mine și moarte,
când să uit pătimirea ajung, deschid pleoapa
și plâng.
Cu lingura-pleoapă mănânc și beau apă.
Când îmi moare vreo lacrimă o pun, după datină, ca-ntr-o
lăcrioară în lumea de-afară.
De-mi naște lacrimă muierea, surp, dinlăuntru,
tăcerea cu petrecere dulce în pleoapa cu
copăi alunge.
Moșia mea e o pleoapă cu lacrimă-n ea, cu veche
dragoste și priveghe și cu sare
neiertătoare...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orice om își are scula lui. Iar scula noastră, a Securității, sunt Informatorii.
Constantin Popescu în Portretul luptătorului la tinerețe (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!