Preşedinţi ai României

Ion, în ochii tuturor,
A fost şi e un visător,
Emil, din câte ne promise,
E mare vânzător de vise.

epigramă de Nicolae Fulga din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul este un astru visător! Păi, îţi dai seama câte vise se nasc pe acest boţ de univers?!...

aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CÂTE?

Câte toamne au trecut
Plouându-ne în vise,
Ori ierni ascunse-n zâmbet mut
Şi-n primăveri promise?
Câte tăceri au căptuşit
Odăi fără zăbrele,
Scâncind sub cerul răscolit
Şi ciuruit de stele?
Câte-aşteptări pot să încapă
Într-o tristeţe sură?
Ce rătăciri or să perceapă
A dorului măsură?
Ascult sudoarea frământând
O cocă neînţeleasă,
De mine unde mă ascund
Când bezna este deasă?
Care zefir a-mprăştiat
Dorinţa şi visarea,
Speranţa care-a mângâiat
Şi-a oţelit răbdarea?
Neisprăvit şi făr'de rost,
Un gând în agonie,
Rememorează cum a fost
Şi n-are să mai fie!

poezie de Mihaela Alina
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mie

M-am dat de ceasul morţii-aproape,
Ca fata asta să nu-mi scape...
Şi-am reuşit cu nuntă mare,
Iar astăzi nu mai am scăpare.

epigramă de Nicolae Fulga din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca vânzător într-o librarie, se pretindea mare om de cultură. Ajunsese să înveţe titlul, autorul şi valoarea tuturor cărţilor avute-n stabiliment.

aforism de Cornel Stelian Popa (21 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui activist cultural

Satul a venit aici
La mormânt, cu mic cu mare:
Poţi să vezi, de te ridici,
Prima ta... mobilizare.

epitaf epigramatic de Nicolae Fulga din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

)(n-am fost...)(

.. un mare poet
dar
am fost
o câmpie fecundă
de vor-
bea întinsă
peste cer-
ul nopţii voastre
o clipă metaforă
cântând fiitoare
speranţe vii
între-
bări de argint
înfipte între colţii lor
unde-
va

Sst!
apar umbrele năluci
ies dintre bulgării araţi
vise albe
vise roşii
Vise verzi
vise galbene
vise alămuri
vise chitări
vise piane
vise viori
&contrabasurile nefiinţei
au cântat dulce-amar
câmpul de stuf în plină vară...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O privire...

Cand am ridicat ochii, am zarit:
O Mare de priviri intetosate,
O Mare de Soare,
O Mare de priviri calatoare,
Ce ma-mbia la ganduri nesperate,
Uitand de suferintele toate.

Patrunsul spre adanc a fost greu,
Dar eu am incercat tot mereu.

Vifor, vant, aer liber in gand,
Dorinta spulberata, vis frant.

As da orice sa revin macar o data.
Dar, totusi... ora asta e-ncurcata.

Cand voi ridica ochii, voi zari:
O Mare de priviri mirate,
O Mare de Soare,
O Mare de ploi,
O Mare de ape,
O Mare de vise spulberate.

poezie de Claudiu Stratulat
Adăugat de Augustina Gorgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise promise

De vei veni, în somnul tău, la mine,
să-mi tulburi visele şi somnul meu,
te voi primi şi voi dansa cu tine,
vom fi: tu - flacără, eu - Prometeu.

Te voi purta, în braţe, printre ceruri
şi îţi voi stinge focul pe vreo stea,
cu sărutări, dorite giuvaeruri,
te voi acoperi, iubita mea.

Iar de va fi ca visul tău să plece,
îl voi urma, în visul meu de zi
sau voi trimite gândul să se-aplece
asupra ta, şi doar al tău va fi.

În gândurile mele şi în vise,
te-aştept, iubirea mea, te-aştept să vii,
şi-atunci, îmbrăţişările promise
vor fi cum doar în vis, acum, le ştii.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt doar ce am primit

Doi ochi privesc prin ploi de vise,
Din constelaţii i-am avut...
Sună dorinţele promise
La uşa mea dintr-un trecut.

Un tren de vise ajunge-n gară,
Pe unde fost-am eu cândva...
La fel toridă şi polară
Purtată de acel ceva.

Şi încă ochii mei se miră
De oamenii cum forfotesc...
Îi simt cum mor, deşi respiră
Zicându-şi vesel: "Eu trăiesc!"

Planetele mă-nconjurară,
Ca norii unui dor de gând,
Privirea-aceea... atât de rară!
O tot aştept visând.

Doi ochi priveam prin ploi de vise,
Din constelaţii i-am iubit...
N-au fost şi nu-s legende stinse,
Sunt doar ce am primit...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieţii (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe aripi de visare

Visător am fost o viaţă,
Totdeauna am să fiu,
Fără vise-n dimineaţă,
Sufletul mi-ar fi pustiu!

Sunt acelaşi visător,
Plin de-a clipelor speranţă
Căci privesc spre viitor,
Fără pic de aroganţă!

Visător în nopţi târzii,
Mă ascund în umbra vieţii,
Aşteptându-te să vii,
Să bem roua dimineţii!

Visele îmi dau puterea,
De-a lupta cu soarta grea,
Şi-mi oferă mângâierea,
De a te putea avea!

Visător sunt mai mereu,
Rătăcind printre comete,
Îndrumat de Dumnezeu
Şi-ale îngerilor cete!

Rătăcesc de-o viaţă-ntreagă,
Printre ale firii legi,
Azi, gândirea mi-e pribeagă!
N-ai putea să mi-o-nţelegi!

Visător fără de moarte,
Ce blesteamă nemurirea,
Amintirilor deşarte,
Ce-i întunecă gândirea!

Sunt al viselor adept,
Merg pe apă şi prin foc,
Ieri simţeam dureri în piept,
Azi, nu le mai simt deloc!

Visător voi fi etern,
N-am să cad în agonie,
Căci tristeţea mi-o aştern,
Pe o coală de hârtie!

Printre vise şi iluzii,
Caut liniştea deplină,
Chiar de prinsă-ntre confuzii
Inima-mi de dor suspină!

Visător fără de vise,
Fluturând al păcii steag,
Merg pe drumuri interzise,
Spre al viselor, meleag!

Zbor pe aripi de visare,
Focul inimii să-mi sting,
Aşteptând momentu-n care,
Voi putea, să te ating!

poezie de Cristian Polifronie
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Construcţii poetice

doruri au bătătorit multe cărari de viaţă
aşa e soarta mea veşnic în căutare
de splendori şi de lumini- sfântă povaţă
arborii mi-au transferat febrilă fremătare.

vântul şi ecoul m-au însoţit pe munte
am cărat cu greu în spate rucsacul de vise
am trăit extaze cu razele pe frunte
strângând în conştiinţă fericiri promise.

la izvoare-am poposit cu o sete mare
în braţele naturii am fost răsfăţată
şi-am ascultat mereu a cerului chemare
să mă închin la sfinţi am fost învăţată.

Dumnezeu mă locuieşte divină sublimare
karma mea credinţei i-a fost încredinţată.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori...

Mă pierd zile la rând... cu capu-n nori!?
Privesc cu ochii goi chipuri prin sticlă
Şi-i strig în van; aivea nu se-aplică
De câte ori, de câte ori...

M-avânt cu gând d-elan în fiecare zori,
Trăiesc clipite de tumult de vis;
Sunt un torent de reuşite, nedescris
De câte ori, de câte ori...

M-afund în misticism ce-mi dă fiori
Cu închinări la ţeluri destrămate;
Invoc în van pe Dumnezeu la pietate
De câte ori, de câte ori...

Mă simt rănitul d-exterminatori
Şi-mi vreau răscumpărări de libertăţi şi bunuri
Furate de la viaţa-mi, cu mentalele străbunuri,
De câte ori, de câte ori...

Mă resemnez în cânt de coardă de viori
Înghesuit în mine, adâncul... Îmi deplâng
Destin de începuturi cu piciorul stâng
De câte ori, de câte ori..

De câte ori mă ştiu prin amintiri cu nori,
De câte ori mă văd plângând săruri de mare,
De câte ori am dăruit sau am primit o floare?!?...
De câte ori, de câte ori...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caloriferul

Să fim apropiaţi aş vrea,
Amici de nota zece,
Dar el rămâne-n casa mea
Nemuritor şi rece.

epigramă de Nicolae Fulga din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De câte ori m-alungi
Printre idei şi vise
De-atâtea ori străpungi
Poeme interzise.

De câte ori mă vrei
În inimă şi-n gând
De-atâtea ori mă iei
În zbor de pe Pământ.

De câte ori mă strigi
În noapte să îţi vin
De-atâtea ori înfigi
Cuţitul în destin.

De câte ori îmi vii
Pe buze şi în tâmple
De-atâtea ori tu ştii
Că tot o să se-ntâmple.

De câte ori compui
Poemul printre vise
De-atâtea ori îmi spui
Cuvinte interzise.

Tot de-atâtea ori
Te voi iubi senin
În veşnicele ploi
Tu îmi vei fi destin.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii ei flutură între pleoape chemări

Ochii ei flutură între pleoape chemări
aşa ca într-o legănare de aripi
discretă prin aer
pe o mare de un albastru curtenitor.

Într-o după amiază cu valuri cuminţi
oraşul este predispus să adoarmă.

Zilnic se întâmplă câte ceva-n tăcere,
nimeni nu observă o schimbare,
acoperişuri obosite de arşiţă
strălucesc în adierea vântului din sud
şi se aşteptă îmbrăţişarea serii-n răcoare
sub platanii înalţi cu sărutul buzelor fierbinţi
ce mă înoptează-n în iubirea ce-a fost.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf pe mormântul unui director

La loc ferit de influenţe
Prietenii îl instalară
Dar nu primeşte-audienţe
Căci nu mai are secretară.

epitaf epigramatic de Nicolae Fulga din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui vânzător

Mâna-n sac, până la coate,
A băgat să-şi ia maşină.
Vrând şi vilă cu piscină,
Poartă acum... haine vărgate.

epigramă de George Piteş din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine nu-şi doreşte să fie unic, măcar în ochii unei persoane, dacă nu este posibil în faţa tuturor?!

Emil Dogaru în Oscilograful nocturn (6 iunie 2008)
Adăugat de Emil Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Procesul învârtelilor

Ştiu bine, deci nu bănuiesc,
Că veşnic se-aranjează "ploi".
Mai marii vremii "se-nvârtesc"
Şi ameţiţii suntem noi.

epigramă de Nicolae Fulga din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glosse

I

Arareori în bucurie
Se strânge lumea laolaltă
Ca să ridice un pahar
Spre-o fericire mai înaltă.

Atuncea însă se sădeşte
Osânda tristei omeniri,
Când până şi-n nenorociri
Durerea ei nu o uneşte.

II

În viaţa care ţi-a fost dată
Cu fapta ta ai fost dator:
Întinde-o largă tuturor,
Iar de-or respinge-o vreodată

Retrage-te-n singurătate
Şi după toate câte vezi,
Dacă-n iubire, nu mai crezi,
Să crezi în ceasul de dreptate!

poezie celebră de Nicolae Iorga (11 februarie 1941)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!