Anumite insuficienţe ale psihicului nostru şi anumite acte în aparenţă neintenţionate se dovedesc, dacă le supunem examenului psihanalitic, ca fiind perfect motivate şi determinate de factori ce scapă conştiinţei.

Sigmund Freud în Psihologia vieţii cotidiene
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anumite insuficienţe ale psihicului nostru... şi anumite acte în aparenţă neintenţionate se dovedesc, dacă le supunem examenului psihanalitic, ca fiind perfect motivate şi determinate de factori ce scapă conştiinţei.

citat celebru din Sigmund Freud
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anumite moduri de gândire ale inconştientului se manifestă şi la nivelul conştiinţei, de exemplu multe tipuri de prezentare indirectă, aluzia etc; dar utilizarea lor de către conştiinţă este considerabil limitată.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anumite idei, anumite sentimente nu apar şi nu se transformă în acte decât la indivizi încorporaţi în mulţime.

Gustave Le Bon în Psihologia mulţimilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actele ratate nu sunt accidente, ci acte psihice determinate, având semnificaţia lor şi fiind produse de concursul sau, mai degrabă, de opoziţia a două intenţii diferite. Se constată, în plus, că din cele două tendinţe concurente ale unui act ratat, una este întotdeauna evidentă, cealaltă nu.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În visele complicate şi încâlcite, deosebirea care se remarcă între conţinutul manifest al visului şi conţinutul său latent nu poate fi atribuită în mod unic necesităţii de a condensa şi dramatiza. Anumite indicii, este interesant de relevat, dovedesc existenţa unui al treilea factor.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O stare afectivă cuprinde mai întâi anumite influxuri nervoase sau descărcări motorii, apoi anumite fenomene sezoriale, care sunt de două feluri: percepţii ale acţiunilor motrice săvârşite de individ şi senzaţii directe de plăcere şi neplăcere, care imprimă stării afective ceea ce este numit tonul fundamental.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limbajului nevrozei obsesionale îi lipseşte acel salt al psihicului la nivelul intervaţiilor somatice (conversia isterică), care scapă complet înţelegerii

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu întotdeauna eforturile psihanalistului se lovesc de trăsăturile caracteriale de care bolnavul este conştient şi care îi sunt atribuite de cei apropiaţi lui. Adesea, anumite însuşiri ale bolnavului, care par să-l caracterizeze doar într-o mică măsură, se manifestă extrem de puternic sau ies la iveală anumite atitudini pe care el nu le-ar fi adoptat în alte împrejurări ale vieţii.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţa militară, scuza de a fi uitat ceva nu este luată în considerare şi nu fereşte de pedeapsă: este un fapt pe care-l cunoaştem cu toţii şi pe care îl găsim pe deplin justificat, deoarece recunoaştem că în condiţiile vieţii militare anumite acte ratate au un sens şi în majoritatea cazurilor ştim care este acest sens. De ce să nu fim la fel de logici şi să nu extindem aceeaşi optică şi asupra celorlalte acte ratate, urmând a ne referi la acestea deschis şi fără restricţii?

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tratamentul psihanalitic nu comportă decât un schimb de cuvinte între pacient şi medic. Pacientul vorbeşte, povesteşte evenimente din viaţa sa anterioară şi impresii din prezent, se plânge, îşi confesează dorinţele şi pornirile sale afective. Medicul îl ascultă, se străduieşte să dirijeze cursul ideilor pacientului, îl îndeamnă să-şi amintească, îi orientează atenţia în anumite direcţii, îi dă explicaţii şi observă reacţiile de comprehensiune sau de respingere pe care le provoacă în acest fel la bolnav.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psihanaliza obişnuieşte să identifice psihicul cu conştientul, socotind tocmai conştiinţa drept o caracteristică definitorie a psihicului, pentru psihanaliză psihologia constând în studiul conştiinţei. Această identificare a psihismului cu conştiinţa mi se pare atât de firească încât aş considera o absurditate manifestă în cea mai mică obiecţie care i s-ar opune. Cu toate acestea, nu se poate ca psihanaliza să nu obiecteze împotriva echivalării psihicului cu conştientul.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sensul propriu al actului ratat apare în anumite cazuri de o manieră impresionantă şi irecuzabilă.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să înaintezi în vârstă este inevitabil, dar să nu te maturizezi niciodată este posibil. Eu cred că poţi păstra anumite lucruri din copilăria ta dacă le protejezi - anumite trăsături, anumite locuri în care nu laşi pe nimeni din lumea asta să pătrundă.

citat din Johnny Depp
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

A discuta despre legitimitatea echivalării psihicului cu conştientul sau a extinderii acestuia dincolo de limitele conştiinţei, poate să apară vană logomahie, dar sunt sigur că admiterea proceselor psihice inconştiente inaugurează în lume şi în ştiinţă o orientare nouă şi decisivă.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caracteristicile în aparenţă noi pe care individul le manifestă în cadrul mulţimii nu reprezintă de fapt decât manifestări ale inconştientului în care se află înmagazinaţi germenii a tot ce există mai rău în sufletul omenesc; dacă vocea conştiinţei încetează sau dacă sentimentul responsabilităţii dispare în aceste circumstanţe – iată un fapt pe care nu ne este greu să-l înţelegem.

Sigmund Freud în Psihologia colectivă şi analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timpul psihoterapiei unui delir sau a unei dereglări analoge provocăm adesea la bolnav anumite discursuri ambigui, care reprezintă noi simptome de scurtă durată; chiar medicul poate fi nevoit să apeleze la o vorbire de acest tip pentru a declanşa înţelegerea din inconştient prin sensul adresat conştiinţei bolnavului. Ştiu din experienţă că acest rol al ambiguităţii îi şochează pe neiniţiaţi şi produce cele mai grave neînţelegeri.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul de spirit poate evita critica conştiinţei şi prin mascarea erorilor de gândire, prin învăluirea lor într-o aparenţă logică, ca şi în anecdota despre tort şi lichior, somon cu maioneză şi în altele asemănătoare. Însă dacă eroarea de gândire apare neînvăluită, atunci intervenţia criticii este inevitabilă.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când pledezi cu adevărat pentru înăbuşirea dorinţelor şi pentru capitularea în faţa destinului, trebuie să poţi suporta şi anumite prejudicii.

Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când găsim comicul în modificările propriilor noastre investiri, râsul provine din relaţia cu viitorul pe care obişnuiam să-l anticipăm prin aşteptările noastre. Presupun că un consum psihic de un anumit cuantum stă la baza unei anumite aşteptări; în cazul unei dezamăgiri, acest consum se micşorează cu o diferenţă determinată; aici mă gândesc la remarcile privitoare la "mimica de reprezentare". Mi se pare însă mai uşor să dovedesc mobilizarea consumului de investire pentru cazurile de aşteptare.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patologia ne aduce la cunoştinţă o mulţime de stări în care delimitarea eului de lumea exterioară devine incertă, graniţele dintre ele fiind într-adevăr greu de trasat; în anumite cazuri, părţile din propriul nostru corp şi chiar elemente din propria noastră viaţă psihică, percepţii, gânduri, sentimente, ne apar ca străine, părând să nu mai facă parte din eu; în alte cazuri se atribuie lumii exterioare ceea ce în mod vădit a fost generat de către eu şi ar trebui să fie recunoscut de dânsul. Aşadar, însuşi sentimentul eului e supus unor alterări, limitele sale nefiind constante.

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!