Călăuzire

Cântă-ţi avuabila rugă înainte de culcare,
Tu, înger răzvrătit,
Şi priveşte steaua călăuzitoare
Cum îţi mângâie părul întunecat
De secole întregi.
Culcă-te cu jindul veşniciei,
Dar trezeşte-te în acelaşi moment
Pentru a domni asupra
Magnificelor edificii
În care îţi tăinuieşti neânţeleasa,
Dar divina frumuseţe;
Dornic de moarte
Priveşti cu ochii de cremene
Cum se-nvârte totul împrejurul tău –
Şi zâmbet, şi ispită pandorică, şi nimfe fermecate
De sclipirea pielii tale uşor
Nuanţată în culoarea brună;
Stinge steaua de pe cer
În palma ta
Şi lasă defunctul duh
Al stelei victorioase
Să-ţi fie călăuzirea
În zborul fenomenal
Printre frântele decade
Căzute în urma ta.

poezie de Mariana Bubuioc (18 iulie 2011)
Adăugat de Mira Condor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua mea

Tu steaua mea cu ochi verzui
Te-aştept pe bolta cerului,
Să zbor cu tine-apoi să-ţi cânt
În univers, purtaţi de vânt,

Acolo-n neant să te iubesc
Un veac de-al nostru pământesc
Şi-n ochii tăi senini ca luna
Să-mi oglindesc chipul întruna

Să văd ce vezi şi tu mereu
Să ştiu atunci când îţi e greu
Cu braţele să te-nconjor
Să-ţi fiu balsamul unui dor

Cu şoapte dulci să te alint,
Să-ţi mângâi părul de argint
Printre suspine să-ţi şoptesc
Tu steaua mea... mult te iubesc...!

poezie de Gabi Costin (10 mai 2012)
Adăugat de Gabi Costin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred în Steaua

Cred în Steaua
La bine şi la greu,
Cât voi trăi
Steaua va fi
Sufletul meu.

Cred în Steaua,
Colţ de tricolor,
Cu ea trăiesc,
Cu ea mă mândresc,
Pentru ea pot să mor.

Pentru onoare şi adevăr,
Pentru albul fir de păr,
Pentru lumina ce vine din ea,
Cred în Steaua mea.

Pentru albastrul cerului sfânt,
Pentru tot ce am fost şi ce sunt,
Pentru speranţa ce vine din ea
Cred în Steaua mea.

Ştiu prea bine că-n adâncul meu
Este bunul Dumnezeu
Şi-n viaţa aceasta, bună sau rea,
Cred în Steaua mea.

Om bogat sau om de rând
Trăim împreună sperând,
Dar toţi ca unul zicem aşa:
Cred în Steaua mea.

Lumea să ştie că sunt luptător
Şi că nu renunţ uşor,
Fie lupta uşoară sau grea,
Cred în Steaua mea

Port în mine semnul ceresc,
Am curaj şi îndrăznesc,
Focul credinţei mă ţine în şa,
Cred în Steaua mea.

Steaua va fi veşnic în inima mea,
Steaua îmi dă puterea de-a crede în ea!

cântec interpretat de Cristian Buică, muzica de Cristian Buică, versuri de Cristian Buică
Adăugat de Cristian Buica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-am trimis un înger

ţi-am trimis un înger
să-ţi culeagă spinii
să oprească faza plină-a lunii
să-ţi mângâie steaua dis-de -dimineaţă
coama cea zbârlită a furtunii
sunt aici pe-o margine de stea
ţi-am trimis un înger
şi inima mea
zidul de mândrie a crăpat în zori
stai închis acolo-n lumea ta
şarpele trufiei stă ascuns în flori
amăgiri şi morţi fost-au deajuns
nopţi cu ierni petrec şi-acum
prin suflet pe la noi
lupii albi ne urlă goi
şi ne muşcă luna din fereşti
te priveşte-un înger
nu ştiu unde mi-eşti
se tot uită cum te mişti
cu aripi tăiate tot pluteşti
nu mai eşti nici muză
cum cazi printre oameni
semeni cu o frunză
suflet ce te prăbuşeşti
printre ploi şi fameni.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constelaţia noastră

Şi-a urcat pe cer statura mare
Steaua cu cinci roşii zimţi,
Îngrozind vrăjmaşa înstelare
Steaua cu cinci roşii zimţi.

Stele noi porniră să răsară
Împrejurul stelei roşii,
Fluxurile lumii se umflară
Sub lumina stelei roşii.

Cavaleri ai stelei roşii suntem,
Drum spinos lovim cu paşii;
Cavaleri ai stelei roşii suntem,
Visătorii şi făptaşii.

Câte douăzeci de ani pe frunte –
Armele metalic saltă –
Câte douăzeci de ani pe frunte –
Deci milenii laolaltă.

Cu entuziasmul vieţii noastre
Stăvili mucede vom rupe,
Din entuziasmul vieţii noastre
Comunismul să se-ntrupe.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două stele

nu mai ieşi în calea mea, nu mai ieşi
nu mai ofta cu-atâta nostalgie
căci steaua ta mereu va licări
pe lângă steaua mea de-a pururi vie

nu mai privi în ochii mei, nu mai privi
oricum sunt stinşi de-atâta depărtare
mereu am aşteptat că vei veni
arzândă stea nu stinsă lumânare

tu nu mă mai chema, tu nu mă mai chema
oricum noi am ajuns mult prea departe
-şi unde-ncetisor se stinge steaua mea
şi unde steaua ta-i din cioburi sparte

tu nu mă mai striga, tu nu mă mai striga
-unde-am ajuns demult e frig şi întuneric
ca un opaiţ se mai zbate steaua mea
şi steaua ta ca un miracol sferic...

poezie de Iurie Osoianu (2 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama, steaua copilăriei mele

Orice copil are o stea
Frumoasă, caldă, iubitoare.
Însă eu ştiu că steaua mea
Este cea mai strălucitoare.

Cu zâmbet cald, cu ochi senini,
Ea îmi îndrumă paşii-n viaţă.
Ştiu unde merg, de unde vin,
Pentru că steua mea mă-nvaţă.

Ce fericită mă trezesc
Când mă sărută, dimineaţa...
Şi, când spre steaua mea privesc,
Ei i se luminează faţa.

Şi mă iubeşte steaua mea,
Cât nu pot spune în cuvinte.
Căci eu sunt universul ei:
Fetiţa ei cuminte.

Orice copil are o stea
Şi pururea să ţineţi seama
Că steaua oricărui copil
Are acelaşi nume: MAMA.

poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creşterea temperaturii duce la începerea altor reacţii nucleare în nucleu, elementele chimice fuzionând în elemente din ce în ce mai grele. Ultima reacţie care are loc este fuziunea siliconului în fier-56. Până acum steaua a emis energie prin reacţiile din nucleu, dar fierul nu poate emite energie, ci absoarbe. Dacă până acum steaua a menţinut un echlibru între energia emisă (ce tinde să marească steaua) şi forţa de gravitaţie a nucleului (ce tinde să colapseze steaua), în momentul în care în nucleu se află numai fier, straturile exterioare ale stelei se prăbuşesc rapid pe nucleu. Ce se întâmplă după acest moment nu este bine cunoscut, dar se produce o explozie gigantică, cunoscută sub numele de supernovă. Pentru o perioadă de timp, steaua devine mai strălucitoare decât galaxia din care face parte.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două stele

nu mai ieşi în calea mea, nu mai ieşi
nu mai ofta cu-atâta nostalgie
căci steaua ta mereu va licări
pe lângă steaua mea de-a pururi vie

refren
nu mai privi în ochii mei, nu mai privi
oricum sunt stinşi de-atâta depărtare
mereu am aşteptat că vei veni
arzândă stea nu stinsă lumânare

tu nu mă mai chema, tu nu mă mai chema
oricum noi am ajuns mult prea departe
-şi unde-ncetisor se stinge steaua mea
şi unde steaua ta-i din cioburi sparte

refren
tu nu mă mai striga, tu nu mă mai striga
-unde-am ajuns demult e frig şi întuneric
ca un opaiţ se mai zbate steaua mea
şi steaua ta ca un miracol sferic...

refren

cântec, versuri de Iurie Osoianu (2 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua β din Lira e una dintre cele mai curioase de pe cer. Strălucirea ei se schimbă, variază în vreo 13 zile şi de unde acum o vezi de mărimea 3 şi jumătate, peste câteva seri o vezi aproape de mărimea 4 şi jumătate. Cel mai uşor lucru e să o compari cu γ, care e alături şi care nu-şi schimbă strălucirea. De ce variază β din Lira? Astronomii au găsit că steaua aceasta e formată din doi sori, ce sunt aproape împreunaţi. Ei se învârtesc împreună şi când ni se prezintă amândoi în faţă, steaua e la maximul ei de strălucire; când se ascund unul după altul, steaua e la minimul ei de strălucire. Steaua ς e dublă, o vezi cu ochii; steaua ε numai cu binoclul e dublă.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua din ochii ei, iubirea din inima lui

Într-o zi din toamna lui aurie
băiatul întâlni o femeie,
avea oglindirea stelei lui în privire
pe rochia-i albă de mătase erau înaripaţi
toţi fluturii lumii
pe umeri avea Carul mare
iar pe cap o tiară din Ursa Mare
băiatul o privea pierdut în lumea apelor ei
steaua lui visată se oglindea în ochii ei,
căprui cu iradieri de chihlimbar
pulsul inimii lui depăşi orizontul vieţii
sângele-i părăsea trupul
urmându-i fluturii de pe rochia ei
el nu mai era el
era doar jumătatea lipsă din puzzle-ul ei
steaua din ochii ei, iubirea din inima
lui...

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua

Oare fiecare om se naste sub o stea?
Sau se naste, pur si simplu,
Cautandu-si toata viata steaua?
Daca e asa, oare unde o fi steaua mea?

Te rog, Doamne, Te rog din suflet
Ajuta-ma sa-mi caut steaua.
Ajuta-ma sa o gasesc si sa o primesti
Pe cerul stelelor Tale.

poezie de Iulia Comaniciu (mai 2009)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe eşti...

departe eşti, iubitul meu, departe eşti de mine,
cu ochii minţii te-nsotesc... şi-aş vrea să-ţi fie bine...
aş vrea să fiu cu tine-acum, aş vrea să fiu o boare,
ce-ţi protejează trupul drag de tot ce-i rău sub soare...

aş vrea să am acum puteri din har dumnezeiesc
şi, ca o umbră, peste tot să pot să te-nsoţesc...
să fiu rază, să fiu briză, vânt să fiu şi să fiu nor,
să fiu tot ce-ţi stă în preajmă, ca s-astâmpăr al meu dor,

să fiu geana dimineţii şi al înserării ceas,
sau un strop micuţ de ploaie ce pe buze ţi-a rămas...
şi, pe ale vieţii tale: căi, şi drumuri, şi poteci,
să fiu iarba ce-ţi păstrează urma paşilor când treci,

tot ce ar permite Domnul ca să-ţi fie de folos,
steaua ce-ţi veghează somnul,... să fiu visul tău frumos...
tare-aş vrea să fiu zefirul ce se joacă-n părul tău,
ca să pot citi în ochii-ţi, că tu... sigur eşti al meu...

poezie de Mariana Cruceru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

MiraCeti

Îmi cresc
În miazănoapte
Flori galbene-n retină
Din stepele lactee şi până în Palmyra
Pe vârful pleoapei albe încep să-mi strălucească
Frumoasă
Steaua Ceti
Albastră
Steaua Mira

Pătrunse-s în basilici luminile virgine
Din Paradisul porţii
Sculptată de Ghiberti
Când sus
De pe cupolă
Rămân să mă cuprindă
Visată
Steaua Mira
Dorită
Steaua Ceti

Cu degete din ambră presar acorduri fine
Iar tinere arpegii o să-mi resfire lira
Şi-n sunete de sfere
Uşor
Mă vor pătrunde
Albastră
Steaua Ceti
Frumoasă
Steaua Mira

Golgote postmoderne
Pe fiecare stradă
Crucificând salcâmii uscaţi din Sarangeti
M-au ridicat spre viaţa
În care voi ajunge
Precum e steaua Mira
Sau
Poate
Steaua Ceti

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua străluceşte

Steaua spre Răsărit străluceşte,
Steaua împăratului se iveşte;
Steaua cu raze mari luminează
Sfânta Naştere adeverează:

Că s-a născut astăzi Cel prea veşnic
Mesia Cristos Cel prea puternic
Din Fecioara Maria curată,
Astăzi este lumea bucurată.

De la stea precum se învăţară
Lui Cristos cu daruri se închinară;
I-au adus aur, smirnă şi tămâie,

Şi le-a fost lor ca să se mângâie
A lor mare bucurie
Şi aici la dumneavoastră fie.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lebăda din zborul adormirii

Înhumez norii instanţelor,
Hora veşniciei, niciodată!
Cuvintele ating uşor
Lacrima Profetului, înaltă.

Raiu-mpodobeşte tot ce mişcă,
Buciumă în floare răsărirea
Giulgiului de candelă şi sânge,
Harul Lui atinge nemurirea.

A profeţit credinţa-n vrednicie,
Lacrima surâde uneori,
Împodobesc în semnul Învierii
Chipul Lui de înger şi de flori.

Lebăda din zborul adormirii
Vine azi în rugul meu de vis,
Păstoresc prin inima Ta steaua
Ce-n cupola ei durerile a stins.

Înhumez şi plâng nevrednicia,
Buciumă în florărie glia
Unde azi smerenia-i credinţă
Îngemănând cu mama, România!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul zburător

A venit uşor prin vis
Ochii el mi i-a deschis
A venit uşor zâmbind
Încet dragostea şoptind

Înger desenat cu cretă
Înger cu aripi de fum
Vânt ce sperie o poetă
Cel ce lasă în zbor parfum

Ochii mov şi plini de stele
Privesc mândrii, rândunele
Înger galben, cal ce zboară
Pleacă dis-de-seară

Zboară şi nu mă găseşte
Plânge şi speriat priveşte
Ce-n lumină creşte, creşte
Inima ce o iubeşte

poezie de Mădălina Radu
Adăugat de Mădălina Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul dimineţii de iarnă

Se stinge steaua din larguri îngheţate
Şi tremură zăpada pe-ntinsuri de pustiu...
Şi-n taină se renasc într-un târziu
Vise dulci, cuminţi şi nesperate.

Un vifor greu mă segetă în spate
Şi se joacă jos cu câmpul argintiu.
Se stinge steaua din larguri îngheţate
Şi tremură zăpada pe-ntinsuri de pustiu.

Zorii şi-au făcut din norii grei palate
Cu geamuri mari de vânt fiind sfărmate
Răsare soarele pe-orbită parcă viu -
E lucru evident pe care-l ştiu:

Se stinge steaua din larguri îngheţate...

rondel de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe aceste cărări

pe aceste cărări au trecut
paşii noştri cândva de smarald
paşii noştri cândva atât de uşori
în amiază destoinici călcând
prin mirosul de linişte şi de fum
printre rugii de mure sângerânde şi dulci
ca şi multele zile ce vor urma
vântul ne spală părul şi ne leagănă
suntem copii şi părinţi deopotrivă
astăzi şi poate mâine
ferigile aspre ne învăluie gleznele
mai rămâi
mai rămâi tinere om
în pădurea fremătătoare şi brună
din care nimeni nu te va alunga vreodată
doar năvalnica ta nesăbuinţă
bea din fântâna pe care
ţi-au săpat-o în lut şi în inimă
cei care te-au iubit înainte de a te întâlni
smereşte-te cu faţa spre azimut
şi cu pletele către noapte
înainte ca regretele să-ţi înmugurească
în ochii neştiutori

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua ochilor mei

Te oglindeai, zâmbind, în ochii mei
Şi deveneai, în ei, o floare-albastră
Când începea, demult, iubirea noastră.

Erai strălucitoare-n ochii-acei
Ca steaua ce-i a cerului regină
Când zorii se revarsă în lumină.

Iubita mea, trimisă-n dar de zei,
În suflet, pe vecie să rămână,
Lumina ta, de-atunci îmi e stăpână,

Iar tot ce-ţi cer e, doar, să nu îmi iei
Din ce mi-ai dat, nimic, nicio scânteie
Din aura ce-o ai, iubită zeie

Şi să priveşti, zâmbind, în ochii mei.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stea decăzută

Grupul acela de demult
a făcut o asociaţie
cu nume de stea
steaua aceea era adevărată
obiectivă şi lumina feeric
de atunci s-au succedat
multe grupuri
la steaua speranţei
grupul acesta de acum
continuă asociaţia
cu nume de stea
dar cu ură şi ranchiună
iar steaua lor cea de azi
nu-i nici măcar mată
mai degrabă-i obscură
emană ură şi întuneric
plus multă răutatea
e posibil ca steaua lor
să cadă într-o gaură neagră
vai steaua lor de azi
vai steaua lor de mâine

poezie de David Boia (9 aprilie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!