Zgură

În foc piere instinctul de ură.

monostih de Mariana Bubuioc (11 aprilie 2010)
Adăugat de Mira Condor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnicie

O urăşti din suflet de ţi-e dată ţie.

monostih de Mariana Bubuioc (31 octombrie 2010)
Adăugat de Mira Condor
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Exod în neştire şi-n afara sorţii
Întrerupt de datoria morţii.

distih de Mariana Bubuioc (4 mai 2011)
Adăugat de Mira
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua când te-am întâlnit ori o să mă fericească, ori o să-mi aducă pierirea.

citat din Mariana Bubuioc
Adăugat de Mira Condor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă crezi în ceva incert, nu te obosi să înveţi pe alţii cum stau lucrurile.

citat din Mariana Bubuioc (7 noiembrie 2010)
Adăugat de Mira Condor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţea nu are vârstă, nume stabil, chip comun, ci un extraordinar simţ de eternă împlinire.

citat din Mariana Bubuioc (11 martie 2011)
Adăugat de Mira Condor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se zice...

Se zice că dragostea durează
Atât cât un zeu
Serveşte în dimineaţa sa nemuritoare
O ceaşcă de cafea.

Se zice că un sărut
Furat de pe buzele unei fecioare
Ori omoară pe loc,
Ori luminează pe veci.

Se zice că mai trăiesc titanii,
Că singuri îşi făuresc calea
Printre stelele croşetate
De sfântul Creator.

Se zice că numele piere
Doar când cel ce l-a purtat
Îşi permite slăbiciunea
De a uita de sine.

Se zice că poeţii
Sunt trimişii întâiului cuvânt...
Se zice că există fericire,
Trebuie doar să ştii unde să o cauţi.

poezie de Mariana Bubuioc
Adăugat de Mira Condor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ave Maria!

Când necazul, sărăcia
Îl străpunge pe "umanul om"
El mai zice: "Ave Maria!".

tristih de Mariana Bubuioc (29 iunie 2011)
Adăugat de Mira Condor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârsta idioată

Când încerci din lumea toată
Să culegi răspunsuri clare
Te atinge vârsta idioată!

tristih de Mariana Bubuioc (18 iunie 2011)
Adăugat de Mira
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legătură

În veşnic somn
Şi-n vis de tortură
Cauţi semn
Şi chip de legătură,
Legătură ce te leagă nicicând
Calea purgatoriului apropiind,
Legătură ce te leagă de nimeni
Şi mutilează farmecul aşteptării -
Un scorpion ce-ţi injectează
Otrava resemnării...

poezie de Mariana Bubuioc
Adăugat de Mira Condor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu aş iubi...

Eu aş iubi stâncile
Cum rădăcinile iubesc iarba,
M-aş face sculptor de idei
Şi aş da lutului
Forma spicelor de grâu;
Aş asculta plânsul pruncilor,
După care mi-aş delecta trupul
În jucăuşele mişcări ale cascedelor
Ce strălucesc multicolore în lumina soarelui,
Şi toate acestea pentru a fi aproape
De pulsul plaiului matern.

poezie de Mariana Bubuioc (13 iulie 2011)
Adăugat de Mira Condor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie

Rămân copacii goi
Cu simţ de nimic în sânge,
Lumina lunii ca un felinar
Din ceruri se răsfrânge,
Apele îşi scutur' ochii
Privind mai rar spre zboruri de cuvinte,
Idila dintre zori şi creste de visare
Sileşte viaţa de-a merge înainte,
Iar o pereche de apostoli
Din sufletul lui Dumnezeu
Coboară-n valuri de nisipuri,
Coboară trist, coboară greu,
Căci nu doresc să se desprindă
De mirul veşnic. Totuşi, lăcrimând
Privesc în ochi Iubitul Tată
Şi parcă vrând-nevrând
Se îngrijesc de trecătoarele ambiţii
Ale muritorilor de rând...

poezie de Mariana Bubuioc (27 aprilie 2011)
Adăugat de Mira Condor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna m-am bazat doar pe instinctul meu. Nu am încredere în capul meu, nu am încredere în inima mea; am încredere în instinctul meu.

citat din Bryan Adams
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călăuzire

Cântă-ţi avuabila rugă înainte de culcare,
Tu, înger răzvrătit,
Şi priveşte steaua călăuzitoare
Cum îţi mângâie părul întunecat
De secole întregi.
Culcă-te cu jindul veşniciei,
Dar trezeşte-te în acelaşi moment
Pentru a domni asupra
Magnificelor edificii
În care îţi tăinuieşti neânţeleasa,
Dar divina frumuseţe;
Dornic de moarte
Priveşti cu ochii de cremene
Cum se-nvârte totul împrejurul tău –
Şi zâmbet, şi ispită pandorică, şi nimfe fermecate
De sclipirea pielii tale uşor
Nuanţată în culoarea brună;
Stinge steaua de pe cer
În palma ta
Şi lasă defunctul duh
Al stelei victorioase
Să-ţi fie călăuzirea
În zborul fenomenal
Printre frântele decade
Căzute în urma ta.

poezie de Mariana Bubuioc (18 iulie 2011)
Adăugat de Mira Condor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi fără pază stă cel păzit de soartă; şi cel bine păzit piere, dacă-l loveşte soarta; trăieşte şi cel nenorocit şi părăsit într-o pădure; şi piere în casă chiar cel bine ferit.

în Panchatantra
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

I.O.R

m-am tot gândit dacă să te caut
instinctul mă ţinea însă strâns de mână
îmi spunea să ne mai plimbăm un pic înainte
mă ademenea cu acadele şi vată de zahăr
am prins un moment când nu era atent
şi am fugit
m-am oprit după doi paşi
mi-am dat seama că nu am unde fugi
m-am uitat în urmă şi
erai acolo
lângă instinctul meu
îl ţineai strâns de mână

poezie de Iulia Ardelean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Borfaşii puterii

Au pus borfaşii mâna pe putere -
O hoardă criminală şi spurcată -
Popor român, că România piere,
Comoditatea ta e vinovată!

Au pus borfaşii mâna pe putere -
Cloacă de negre lipitori livide -
Popor român, când România piere,
Opune-te puterii ce divide!

Au pus borfaşii mâna pe putere -
Adunătură cu purtări cupide -
Nu contempla, când România piere,
Popor român, la arme, nu te sinucide!

Au pus borfaşii mâna pe putere -
Şi ţara noastră acum e colonie -
Popor român, când România piere,
Refuză să plăteşti borfaşilor simbrie!

Au pus borfaşii mâna pe putere -
Marea finanţă va distruge Terra -
Popoare, puneţi mâna pe junghere,
Bogaţii fac ravagii ca holera!

poezie de Virgil Ciuca (14 noiembrie 2011)
Adăugat de Virgil Ciuca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasa-te in pace!

Instinctul vorbeşte despre etică şi moralitate
Se poate?
Instinctul nu moare
Doar hibernează.
Lasă-l în pace!

Merg în biserică să mă rog.
Cui?- Ştim cu toţii- Dumnezeului meu,
Dumnezeului nostru.

Voci şi frisoane,
Tremurături şi vorbe ciudate
Toate mă-npung,
Mă-nping de la spate.
Lăsaţi-mă-n pace!

Păcate. În biserică se-aud păcate.
Vreau să mă rog.
Se poate?

poezie de Laura Catana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instinctul nu se poate însă opri aici, instinctul nu poate să adoarmă, atunci când a trezit sufletul!
Şi sufletul românesc, răscolit de amintirile istorice, răscolit de destinul lui măreţ, pe care de-a pururea l-a întrevăzut în zare răscolit de puterea momentului prin care trece, sufletul românesc, mai treaz şi mai sus azi ca oricând, ordonă ca acţiunea să nu întârzie!

Nicolae Titulescu în Inima României – discurs din 1915
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mergeţi blânzi în noaptea cea senină [Do not go gentle into that good night]

Nu mergeţi blânzi în noaptea cea senină,
Spre seară bătrâneţea-i răzvrătire;
Fiţi furioşi că piere acea lumină.

Cei înţelepţi iubesc bezna deplină,
Dar dacă în vorbe n-au avut sclipire
Ei nu merg blând în noaptea cea senină.

Oamenii buni, plecând, vor să susţină
Că fapta lor putea avea cinstire,
Fiţi furioşi că piere acea lumină.

Nebunii ce la soare-au stat în tihnă
Şi prea târziu se-ntorc din rătăcire,
Nu se duc blând în noaptea cea senină.

Voi, muribunzi, ce vă uitaţi spre tină,
Puteţi avea scânteie în privire,
Fiţi furioşi că piere acea lumină.

Tu, tată, sus, pe jalnica colină,
Să blestemi, să slăveşti fără oprire.
Nu merge blând în noaptea cea senină.
Fii furios că piere acea lumină.

poezie de Dylan Thomas, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă în octombrie

Iubeşte-mă-n octombrie
cu fiecare strop de noapte
ce coboară peste zi,
cu fiecare frunză ruginită
ce-şi doarme fericirea de o clipă...
Iubeşte-mă în amintirea
păşilor tăcuţi
ascunşi în scorburi de uitare...
Iubeşte-mă ca la-nceput de lume...
în timpul îmbrăcat în veşnicii,
în zborul păsării născută dintr-un nume
ce-şi strigă lacrima printre făclii...
Iubeşte-mă în şoaptă de durere
Şi iartă-mi rătăcirea în cuvânt,
m-ascunde-n timpul care piere
-fir de nisip gustat de vânt -
Iubeşte-mă, iubeşte-mă şi-atât!

poezie de Mariana Rogoz Stratulat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!