Unei prostituate

Zece inşi îi stau la uşă,
Toţi atraşi de-a ei ispită;
- Numai nouă să rămână...
(Zice) Sunt cam obosită!

epigramă de Ana Ruse din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din zece inşi care plâng de li se umflă ochii la filme proaste, nouă sunt nişte ticăloşi, nişte oameni mici la suflet.

citat din J.D. Salinger
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi suntem atraşi de Lună, nu doar îndrăgostiţii şi poeţii. Atraşi de gravitaţia ei.

aforism de Cornel Stelian Popa (4 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi şi bancnota de 500 de lei

Mânat de-a poftelor ispită
Te paşte un păcat infam:
Să schimbi Coloana infinită
Pe zece grame de salam.

epigramă de Constantin Cristian din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altfel

Piei ispită! Deosebită
Maniera de-a fi redate
Piei suav-catifelate,
Ce-mi sunt... ispită!

epigramă de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă aşteaptă zece bărbaţi la uşă? Sunt obosită, trimite unul din ei acasă.

citat clasic din Mae West
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul doctor

Se confesează geriatru',
În ziua consacrată nouă:
Eu am băut doar douăş'două
Sau poate numai patruş'patru...

epigramă de Ion Ruse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf - unui târgoveţ

Din ispită în ispită
A ajuns să dea arvună
Ortul (şi colacii mită)
De-a muri de moarte bună!

epitaf epigramatic de Gheorghe Gurău (august 2012)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ofertă

Cum sunt un moşneguţ deştept
Şi anii-mi sunt podoabele,
Doar nouă zile am s-aştept,
Să mă aleagă babele.

epigramă de Ion Ruse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua mea

Se uită strâmb, că m-am născut,
Fetiţele, în patru'ş'nouă
Şi doamnele, că am făcut
Într-un final... un şai'ş'nouă.

epigramă de Ion Ruse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintr-o sută de inşi, veniţi la biserică să-şi ia rămas bun de la bietul răposat, nouăzeci şi nouă vorbesc de afaceri şi petreceri. Numai printr-un concurs neînchipuit de împrejurări poţi întâlni o fărâmă de durere sinceră.

Balzac în Banca Nucingen
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu încerc să-mi îmbunătăţesc constant manierele şi purtările fiindcă ele sunt zahărul către care sunt atraşi toţi.

citat din Og Mandino
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele individ, libertate, capitalism, libertatea de exprimare - sunt numai atât, cuvinte. În spatele ecranului, aceiaşi politicieni, aceleaşi feţe urâte, aceleaşi minţi perfide - cred că numai oamenii perfizi sunt atraşi de politică. Cel perfid, cel josnic, care ştie că poate să facă un lucru numai dacă are putere. Ai nevoie de putere numai când faci lucruri rele, altfel iubirea şi compasiunea sunt de ajuns.

citat celebru din Osho
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dafne

Învingând râul cursului oprele,
Nu simte alt dor, ce-a se grăbi la mare,
Nu-i sânt câmpii, nici rediuri de-nfrânare
Măcar că-s mândre aceste şi acele.

La toţi copacii şi nouă floricele
În limba sa de-a zice adio, se pare,
Şi tânguind cu dulce murmurare,
Sosind la unde tot se pierde-n ele.

Eu, care-n două a stelelor lumine
Văd chiar minuni, ce-s mai presus de fire,
Numai trecând privesc la alte zine.

Spre Dafne zboară aprins-a me gândire,
Şi ajungând l-a ei lumini senine,
Piere-n a lor noian de fericire.

sonet de Gheorghe Asachi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Detaşare absolută

Stau şi privesc
Cum lumea se frământă
Cum toţi sunt trişti şi fără chef trudesc
Cum astăzi şi speranţa pare frântă...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum unii mor de foame
Cum alţii tot mai mult se îmbogăţesc
Cum pe Pământ sunt mii şi mii de drame...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum încă sunt războaie
Cum inimile încet se împietresc
Cum nici iubirea nu le mai înmoaie...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum ne-avântăm spre stele
Cum sume mari de bani se cheltuiesc
Cum unii au ajuns doar os şi piele...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum mulţi se nasc şi mor
Cum alţii fără niciun rost trăiesc
Cum viaţa trece iute ca un nor...
Stau şi privesc.

poezie de Octavian Cocoş (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

ZIUA BIODIVERSITĂŢII (22.05)

Ca ea, tot anul, alta nu-i,
Când toţi bărbaţi sunt egali:
Cu toţi aceia, -şi-s destui-
Ce-s porci, măgari sau papagali.

epigramă de Ion Ruse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nouă din zece femei se îndrăgostesc de bărbaţi înainte de a ajunge în patul lor. Nouă din zece bărbaţi nu se îndrăgostesc de femei până nu le testează sexual.

Simona Catrina în Sex în (per)versiune clasică
Adăugat de elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina şi întunericul

liderilor le place să fie aplaudaţi
dar nu le place să fie bătuţi din palme
că una e momentul solemn
şi alta e limba de lemn

pământul de smoală
smoala ca întunericul
întunericul ca o parte de vină
prin care ajungi la lumină

liliecii nu au vedere
şi zboară numai noaptea
nouă ne-a dat Dumnezeu lumina ochilor
lucrăm de regulă numai ziua
şi în nouă cazuri din zece noi ratăm ţinta

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul tranziţiei

Mita nu mai e ispită
Pentru-aceia din elită,
Nu-i ispită nici ploconul,
Ci numai... comisionul.

epigramă de Nicolae Gonţ-Topor din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părinţii a mii de români

Îi vezi, sunt atât de bătrâni
Umbre-au ajuns prin colţ de odaie,
Cu ochii, doi nori, mereu gata de ploaie
Părinţii a mii de români.

În sate-ngropate, stau suflete vii,
De cei dragi, ţinuti fiind departe,
S-au irosit trimiţându-i la carte
Şi-acum case si curţi rămase-s pustii.

Vezi casa bătrână cum şade-ntr-o rână,
Obosită şi ea de drumul cel lung,
La gard, cocoşaţi, stau bătrânii şi plâng
Uitaţi de cei dragi, traiesc clipa din urmă.

Cu toţii de-a valma, părinţi şi bunici,
Fac parte dintr-o altă poveste,
Muşcate le râd la ferestre
Lipsesc doar nepoţii peltici.

Prea hameşi, prea cruzi, trăitorii de azi
Şi-au lăsat trecutul în urmă,
Ochii nesătui orizonturi noi scurmă,
În păcatul uitării tu omule, cazi!

În umbra odăii sleiţi de puteri,
Părinţi şi bunici stau mereu şi ne-aşteaptă,
Ei truditorii zilei de ieri
Îndurându-şi senini soarta nedreaptă.

Lăsaţi pentr-o clipă alergarea deşartă,
Redaţi strălucirea din ochi de-aş vedea fiică şi fiu
Găsiţi-vă timpul de-ntoarceri la vatră
Înainte de-a fi pentru toţi prea târziu.

poezie de Valeria Tamaş (1 august 2008)
Adăugat de valeria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştefan şi Dunărea

"Dunăre! ce plângi tu oare?"
"Plâng o floare de sub soare
Ce din sânu-mi a răpit
Ştefan-vodă cel cumplit!"

Pe cel ţărm bătut de valuri,
Sus pe zare, sus pe maluri,
Sunt trei cete de oşteni,
Turci, tătari şi moldoveni.

Una-i ceata hanului,
Una-i a sultanului,
Una-i a Ştefanului!
Iar în câmpul cel turcesc
Mii de săbii zângănesc;
Iar în câmpul tătaresc
Mii de arce săgetesc;
Iar în cel moldovenesc
Doi luceferi strălucesc:
Ştefan-vodă cel frumos
Ş-o copilă, chip duios.

Fata plânge, fata zice:
"Lasă-mă să fug de-aice,
O! Ştefane, scumpul meu!"
Domnul zice: "Nu! nu vreu,
Nu, pre sfântul Dumnezeu!
Că-mi eşti dulce la privit
Şi mai dulce la iubit,
Ca lumina soarelui
La lupta viteazului".

"De-ţi sunt dragă, de-s frumoasă
Ia-mă, doamne, ori mă lasă."
"Ba! de-a fi să lupt pe dată
Chiar cu Dunărea turbată,
Nu te las nici chiar de-un pas.
Nici chiar morţii nu te las."
"Apoi dar, rămâi cu bine,
Că tu n-ai parte de mine!"
Fata zice şi s-aruncă
Iute-n Dunărea adâncă!

Valurile clocotesc,
Pe copilă-o-nvăluiesc
Ş-o azvârl din val în val,
Depărtând-o de la mal.
Turcii stau încremeniţi,
Moldovenii împietriţi
Şi tătarii înlemniţi.
Stau şi ulii în zburare,
Stau şi caii-n alergare,
Stă şi soarele-n mirare,

Căci deodată ce se vede?
Cine-n valuri se repede?
Domnul Ştefan cel vestit,
Domnul cel nebiruit!
El s-azvârle nebuneşte
Şi înoată voiniceşte.
Taie-o brazdă, taie nouă,
Taie Dunărea în două,
Şi pe fată mi-o ajunge
Şi la piept cu foc o strânge
Şi se-ntoarce fericit
Sus, pe malul înflorit.

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!