Netulburată,
Ea îmi ţine în viaţă
Singurătatea.

haiku de George Florin Cozma
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe lemnul Zilei
Am bătut în cui
Vrabia îndoielii.

haiku de George Florin Cozma
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunze cad
Sub clopot de sticlă –
Devastatoare tăcere.

haiku de George Florin Cozma
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să...

Cumplită dragoste! – a mea spre tine,
A noastră către Timpul tuturor...
Să ne ferim acum de Viitor,
Să spargem clipa-n scânteieri puţine
Şi să durăm în Azi, cât se mai poate! –
Etern fatidic de seninătate.

poezie clasică de George Florin Cozma
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Clavicula mă doare
să-mi facă loc în cer;
mai pune blues-uri, doamnă,
pe icoană;
eu sunt chiar Drumul
săgetat din goană
şi o să-mi nasc din vin
un temnicer –
să zornăie închizători
de fier
pe contrabasul
mut ca o dojană...

poezie de George Florin Cozma
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

8

Culorile de zi işi cer astâmpăr,
monedele au zimţii netociţi;
cu ce tribut de sânge să te cumpăr,
sau să te fur ursuzilor misiţi?...
Doar să apari la strigăt lung de lună
pe destrămarea asta de pământ...
Dar nu exişti; jur-împrejur se-adună,
să-mi frângă somnul, morile de vânt.

poezie de George Florin Cozma din Oglinzi în rouă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

2

Nu te grăbi, muritori suntem!, nu te grăbi:
sângele-apus în lumina de stele nu are,
beat de trăirea din zi,
conture de floare!...

Către pacea din lacrimă nu te grabi:
ne-ar trebui nenăscutul chilim
pe care alţii din noi s-ar iubi...;
şi până la ziua cât timp mai avem a muri!

poezie de George Florin Cozma din Oglinzi în rouă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obsesie

Noi, toţi, ne scriem sufletul pe Moarte,
surâdem, hohotim, dorim, durăm...
fie-ne Depărtarea să ne poarte
-n Aproape pe care îl sperăm!

Fie să fie jocul – deopotrivă –
cinstit, hain, urât şi descântat!

aici se-mplântă lespedea votivă
deasupra unui cuget de bărbat...

şi-un ultim vers, în curgerea lascivă:
slăvita mea, cât cer ni s-a-ntâmplat!

poezie clasică de George Florin Cozma
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

3

Eu – albit de versuri,
tu – încercănată umbră,
alergăm prin soare –
urmă după altă urmă,
încruntând lunete foarte pământene;
pentru limpezire, mai tăiem din vene
şi suntem, o clipă, focuri boreale,
verzi protuberanţe şi albastre ale
gerului – pe toată stelăria domn.

May, murisem oare
de-ai ţipat prin somn?

poezie de George Florin Cozma din Oglinzi în rouă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

1

Cred c-am murit pe sânii de strugur
ce m-au vrut
în schimbul păsărilor derutate,
cred c-am să trec în arbori
şi celălalt ţinut
mă va conţine doar pe jumătate;
cred că sunt arcul ploii –
o splendidă agat
zbătându-ţi-se domolit în coc...

Şi poate-s doar lumina prin parc,
neruşinată,
sfinţită evadare din Van Gogh...

poezie clasică de George Florin Cozma din Oglinzi în rouă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea ce nu mai moare
Singurătatea mea e catedrala
Ce-am plăsmuit-o plămădindu-mi lutul
Şi-am ridicat-o pe diagonala
Ce mi-a trasat-o însuşi Absolutul
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea ce tot învie
Singurătatea mea e genialul
Sorbit tăcut din cupa nebuniei
Şi eu care credeam că sorb nectarul
Din sobrul Absolut al veşniciei
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea e tot ce doare
Singurătatea mea-i o blasfemie
Sortită să-şi găsească alinare-n lutul
Acestui colţ de Rai şi Românie
Mai singur decât însăşi Absolutul
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea e nostalgie...

poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

10

Amurg cu pietre scânteind tăcut.
nu vreau încrederi, nu aştept orchestre;
doar să-mi îmbraci simţirile-n sărut
prin licărul chemărilor aceste...,
doar să mă strigi, cu vocea mea, în gol;
răspunsul va veni sub alte stele...

Abia atunci pământul, rostogol,
se va uimi de drumurile mele,
abia atunci mirificii păuni
vor clătina inelele solemne
şi vei putea la ţărmuri să-mi aduni
epavele cu bărbăteşti însemne.

poezie de George Florin Cozma din Oglinzi în rouă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Iubita mea, sunt însăşi aşteptarea
Cu porumbei – pridvor bucovinesc!
Se-aştern alături Muntele şi Marea,
Se-mbrăţişează şi se dezvelesc,

Îi spun că sunt şi (iată întristarea!)
Pe plaiul greu de doruri se iubesc;
Din jocul lor se naşte, pururi, sarea –
Veşmânt strălucitor, împărătesc...

Ce ştii, Slăvito, din acestea toate?
Ce ştii de Moarte, de Oprirea Ei?
Un clopot vechi îţi spune că se poate,

Dar tu arunci cu-ncredere în zei...
Acest sonet la poarta Ta se zbate,
Cum sufletul Saharei printre lei.

sonet de George Florin Cozma
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântarul firii mele

Vei sta închisă într-un semn al meu –
pe când lumina însăşi, ostenită,
mă va striga, tânjind, ca o iubită
nemaiputând fugi din curcubeu;
vei sta alături de cuvinte sparte,
gândindu-mă învins şi-ndurerat
(oh! germinândă sete de păcat
pe care şoldu-ţi s-a decis s-o poarte);
vei urmări fantastica secundă
purtata de corăbii pe ocean,
sau orologiul vechi, subpământean,
ce creşte munţii mari până-i scufundă...
Vei urmări cântarul firii mele –
dar eu, pe talgere, voi fi chiar ele!

poezie de George Florin Cozma
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea

Singurătatea...
caracatiţa ce te ţine prinzonier,
te fură din ritmul vieţii normale
trezindu-te singur dansator
într-un blues pentru doi,
amăgirea de bine
în ritmul vieţii
pe o muzică ce trebuie cântată de noi.
Linişte crezută ca făcătoare de minuni
până in ziua în care te trezeşti
năuc....
să vezi emoţiile, trăirile
chiar viaţa pe care ţi -a furat-o...
singurătatea!

poezie de Georgeta Şuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate, nu te-am voit

Cumplit
E golul singurătăţii!
Sunt ucisul ei...
Singurătatea?
Povara tăcerilor
Sfăşiate de suspine...

Singurătatea...
Ochiul tău
Priveşte îngheţat
În ochiul gândului
Neîmpărtăşit...

Singurătate,
Nu te-am voit!
Viaţa – haină –
M-a dăruit ţie.
Tu m-ai cerut
Vieţii
- Prizonierul tău –
Singurătate...

Oamenii...
Cum i-am iubit...
Dar ei
Nu m-au voit.

Din singurătatea
Vieţii
În singurătatea
Morţii, şi nimeni
Nu înţelege
Acest adânc...

Poeţi, evitaţi
Singurătatea.
Între oameni
E viaţa...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Musat Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aniversare

Mă-ntind pe muchia barbară
A singurului Nu din jur,
Visând o barbă cuaternară
Pe care s-o (pardon!) înjur;

Boltesc minuni peste portaluri,
Strâng pâine pentru miile de peşti,
Dotez canalele cu valuri
Şi-auzul cu ereţi domneşti...

Şi te iubesc la nesfârşire,
Frumoasa mea de Poc şi Pac,
Ping-poanga mea, Tu – nălucire
A zilelor ce intră-n sac,

Reglementara mea eroare,
Borcanul meu cu murături!
(Ghici ce timpan-de-dor mă doare,
Prinos al dulcii tale guri?)...

Dar vi-i de-ajuns atâta vorbă
La poarta anului defunct
Şi ninge lin, precum în ciorbă
Cade piperul – punct cu punct...

Deci, La mulţi ani! Şi fericire
Şi Hi – Hi - Hi şi Ha - Ha - Ha
Şi-n semn de drag şi preţuire –
Surâsul meu (cu î din a!).

poezie clasică de George Florin Cozma
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar fi...

De-ar fi să strig acum despre Noroc,
cu sângele aş face-o, nu cu glasul –
cu sângele acesta ce mi-l joc
sub steaua care-mi vede bun-rămasul;
dar pân-atunci, să ştiţi că nu mă dau
nici dulcii amintiri a maicii mele! –
sunt om gândind, iar cupa ce mi-o beau
e-a lui Isus: trufaşă-ntre oţele...

ţintiţi cu grijă carnea mea de lut
şi umiliţi-mă pe viaţa toată –
am fost nemuritor de la-nceput,
sub sabie, în flăcări sau sub roată...
ţintiţi! prin golul ce se va isca
în urma plumbilor, căutătura
vi se va scurge-n lut... şi-asemenea
o vor urma şi gândul şi făptura...

de-ar fi să strig acum, aş fi doar eu
şi nu m-ar auzi nici Dumnezeu.

poezie clasică de George Florin Cozma
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii preferă singurătatea pentru că nu suportă să vadă cum iubirea lor se degradează!

aforism de Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar

În marea linişte ce încă ne-nconjoară,
Din când în când se rupe un catarg.
Blestemul a căzut şi pentru a câta oară,
Am rămas iară şi izolaţi în larg!

Picior peste picior e aşezat destinul
Şi lumea întreagă pare că-i la fel.
Pe ape sunt şi-i prea departe ţărmul
Ce-şi ţine orizontul numai pentru el.

Mă îndoiesc de mine şi mă-ndoiesc de tine.
Mă depăşeşte gândul că vom fi pierdut
Şi ultima speranţă ce-n viaţă ne mai ţine,
Că mâine va fi şansa unui nou început.

Pe marea liniştii singurătatea mai înalţă
Din când în când regretelor un val,
Mi-ar trebui să mai aştept încă o viaţă,
S-ajung cu visul meu până la mal.

poezie de Adrian Silviu Mironescu
Adăugat de Dora Raducanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel

Pe dealul tandru al uitării stă un cireş fără de moarte.
Stă şi-şi vorbeşte sieşi cântec şi versuri fără căpătâi.
Deasupra dăinuie cocorii cei blânzi şi-n stare să ne poarte
În "te iubesc" şi-n "draga nenii" şi-n pământeanul "mai rămâi".

O, mai rămâi, rămâi la mine ca sâmburele în culoare,
Ca dulcea aripă în zborul ce fără vină s-a născut!
Iubirea mea supusă lunii şi păsărilor migratoare,
Te-ascund prin iarba cea înaltă a visătorului sărut.

Şi te blestem la veşnicie şi la uitare de credinţă!
Să ştii şi tu cât duce floarea din greul bunului pământ.
O, mai rămâi, precum auzul menit a nu avea fiinţă,
Precum cămaşa iubitoare a fiului făr'de-nceput!

poezie clasică de George Florin Cozma
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!