Oare noi nu trăim de pe urma morţilor? Ce sunt atunci moştenirile?

citat celebru din romanul Eugenie Grandet de Balzac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legile noastre au sfărâmat casele, moştenirile, trăinicia exemplelor şi a tradiţiilor. Nu văd în jurul meu decât dărâmături.

Balzac în Femeia la treizeci de ani
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare sunt eu?

Oare sunt eu cea de atunci
Când ruşinată îmi plecam privirea
Oare sunt eu cea de acum
Când înflăcărată îţi caut iubirea
Oare sunt eu oare nu sunt
În mine sângele a prins sa fiarbă
Şi stau la pândă între da şi nu
Între cea de acum şi cea de atunci
Şi îmi ţes amintirile cu aţa durerii
Şi trag cu dinţii de un nou început
Mă-nfăşor în mantia uitării
Şi-mi pun ciucuri în diverse culori
Îmi aprind albastrul din suflet
Şi aştept...
Îmi împart zilele între cea de acum
Şi cea de ieri
Închid ochii şi vorbesc cu mine
Oare sunt eu cea de atunci
Oare sunt eu cea de acum
Oare sunt eu dintotdeauna
Iubindu-te pe tine...

poezie de Florentina Danu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimentele noastre nu sunt, oare, poeme ale voinţei?

citat celebru din Balzac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar cine va îndrăzni să le învinovăţească pe femei? Atunci când îşi impun tăcere sentimentului exclusivist ce nu le îngăduie să aparţină la doi bărbaţi, nu-s ele, oare, ca nişte preoţi fără credinţă?

Balzac în Femeia la treizeci de ani
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine?

Cine-s eu?
Cine esti tu?
Cine-s ei si ce doresc?
Sa-mi striveasca al meu suflet,
ros de freamat si de cuget!

Oare si eu as putea,
sa strivesc in palma mea
sufletele amortite
miilor de chipuri triste
si cu degetul s-arat,
cel din urma pacatos?

Oare si eu as putea,
sa-nchid poarta in urma mea
si de-acol' de sus de tot
sa dau drum la un intreg potop
de ocara si de piatra,
sa n-am mila de a lor viata?

Oare eu?
Oare tu?
Oare toti cei din jur?
Suntem orbi de-atata ura?
Si-n loc sa sadim iubire
punem sare si piper
pe-o rana inchegata
dintr-o viata inghetata
de atata amaraciune
de mizerie si de ura.

poezie de Adriana Monica Burtea (19 august 2015)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când, în toiul nenorocirii, un om îşi poate construi un roman de speranţe în urma unor raţionamente mai mult sau mai puţin juste cu care-şi umple perna ca să aibă pe ce-şi pune capul, atunci, deseori, e salvat.

Balzac în Istoria măririi şi decăderii lui Cesar Birotteau
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum vom sfinţi numele Tău? Oare prin bucurie nevinovată? Atunci, îndură-Te de noi pentru pruncii noştri nevinovaţi. Oare prin pătimire? Atunci, caută spre mormintele noastre. Oare prin jertfelnicie? Atunci, adu-Ţi aminte de ostenelile lor, Doamne.

Sfântul Nicolae Velimirovici în Tâlcuire la "Tatăl nostru"
Adăugat de Laura Stifter
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către mine însumi, de ziua mea de naştere

Un an la ceilalţi azi adun,
Dar oare sunt un om mai bun?
Un an în plus, o, ce frumos!
Dar oare sunt mai virtuos?

C-un an am azi mai multişor,
Dar oare sunt mai iertător?
Sunt mai bătrân, cu siguranţă,
Dar am mai multă toleranţă?

Un an în plus, neîndoios,
Dar sunt eu oare mai milos?
Că-s mai bătrân c-un an acept,
Dar oare sunt un om mai drept?

Pentru-înc-un an, mulţam frumos,
Sunt mai puţin un vanitos?
C-un an sunt azi mai bătrâior,
Dar sunt un mái bun scriitor?

Trecutul an fu valoros,
Dar oare sunt mai generos?
Îmbătrânesc c-un an, normal,
Dar sunt eu mai sentimental?

Că-s mai în vârstă sunt voios,
Da-s mai puţin orgolios?
Că-mbătrânesc e-un fapt normal,
Dar sunt eu mai raţional?

A mai trecut un an frumos,
Sunt mai puţin orgolios?
Un an trecut-a, nu contest,
Dar sunt eu oare mai modest?

Un an în plus e o minune,
Dar am mai multă raţiune?
Că-mbătrânesc eu nu sunt trist,
Dar sunt eu azi mai altruist?

Azi înc-un an primesc în dar,
Sunt oare un mai bun stihar?
Sunt mai în vârstă efectiv,
Dar sunt eu mai puţin naiv?

De-un an în plus sunt bucuros,
Dar oare sunt mai credincios?
C-un an spre finiş mă îndrept,
Dar oare sunt mai înţelept?

poezie de George Budoi din Poezii (5 octombrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când o să mai ştiu oare...

Când o să mai ştiu oare
Să vorbesc graiul pâinii
Ca atunci când alergam,
copilă
să culeg îmbrăţişări
din marea galbenă
despletită în pletele verii...

Când o să mai ştiu oare
să ascult şoapta pământului
ca atunci când închideam ochii
şi atingeam cu palma
obrazul pământului ud
înăsprit de zdrenţele ploii.

Când o să mai stiu oare
să hoinăresc fluierând prin padure
ca atunci când creşteam
doar o frunză în priviri
şi o plângeam verde
pe trunchiul unui copac
să-i panseze rănile
lăsate de naşterea frunzelor.

Când o să mai stiu oare
că dorul nu e o rană.
Când o mai ştiu oare
că amintirea nu e o lacrimă tristă.
Când o să mai ştiu oare
că nu o să mai ştiu...

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare pot fi eu...

oare pot fi eu în apusuri
care cresc în ochii tăi, sau
în cerneluri de roşu
acolo, unde se deschid
zăvoare de lumină?

Oare pot fi eu, acolo sus...
unde pana vulturului fulgeră-n zări
sau în mine răscolind
tainice şoapte?

oare pot fi trecerea timpului
atunci când...
picur încet tăceri de copil
din timpul trecut prin mine?
sau oare...
când am adormit la sânul tău
dăruindu-mi vis de nebunii?

oare pot fi eu în...
ploi de curcubee, în furtuni
sau când scriu în seri tărzii
cuvinte cu picuri pe ferestre
gândidu-mă la tine?

oare pot fi...
clipa din căuşul palmei tale
strâns întinse sau...
aburii treceri de după furtună?

oare sunt eu în clipe ce trec,
tăcute, ce nu ştiu răspunsul?
sau oare sunt eu sufletul tău
prin apusuri ce plecă
printr-un nou început?

poezie de Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziarele sunt pline în zilele noastre de ştiri despre creşterea explozivă a numărului de divorţuri, despre maltratarea crescândă a copiilor de către unii părinţi, despre numărul tot mai mare de violuri, despre creşterea continuă a numărului celor care citesc materiale pornografice, despre creşterea continuă a tâlhăriei, despre cereri care solicită să se instituie un guvern mondial, despre insistenţa tot mai mare de a se urmări să se dărâme graniţele naţionale, despre tot mai multe biserici creştine închise pentru că nu vor să se supună cenzurii guvernului. Dar oare de unde vin toate acestea? De ce toate moştenirile trecutului, graniţele naţionale, dreptul de a avea o religie liber aleasă, dreptul la avere personală şi alte drepturi sunt acerb atacate? Oare există persoane şi organizaţii secrete care doresc să schimbe ordinea de bază a lucrurilor?

A. Ralph Epperson în Noua Ordine Mondială
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să trăim, frate, trebuie să trăim, şi oare noi suntem vinovaţi că sângele fierbinte e atât de ademenitor şi gustos?

Leonid Andreev în Jurnalul Satanei (2004)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul morţilor

Spală-te cu apa ne'ncepută
Cum spun vrăjitoarele şi mitul.
Haidem la poarta satului
Să privim cum arde Răsăritul.

A trecut un ceas de când cucoşii
Şi-au strigat voioasele alarme.
Muncitorii toţi s-au dus în câmpuri,
Numai satul morţilor mai doarme...

Oare nu ştiau să le vestească
Ora de miraj când arde zarea?
Hai cu mine-n satul morţilor,
Să strigăm pe uliţi deşteptarea...

Poate s-or trezi şi muncitorii
Zăvorâţi în cel din urmă sat:
Să-şi dezmorţească braţele
Cari de-atâtea veri n-au mai lucrat.

Ei şi-au lăsat pământurile
Mâini străine să le samene,
Mâini străine să le secere,
Norii să le ude-n trecere,
Şi să le usuce vânturile...

De ce doarme satul morţilor?
Pentru ce pe uliţele lui
Nimeni nu vesteşte bucuria
Gloriilor răsăritului?...

Hai cu mine-n satul morţilor
Să strigăm pe uliţi amândoi,
Să surâdem crucilor, căci mâine
Ne-or muta acolo şi pe noi...

Ne vor rămânea pământurile:
Mâini străine să le samene,
Mâini străine să le secere,
Norii să le ude-n trecere,
Şi să le usuce vânturile.

poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce să mă fac acum? Să fiu insinuant-tandru? Să fiu fermecător-grosolan? La naiba, niciodată nu înţeleg bine cum şi în ce clipă trebuie să mă port cu o femeie cherchelită. Până atunci – oare să vă spun? – până atunci nu le cunoşteam bine nici pe cele cherchelite, nici pe cele treze. Mă năpusteam în urma lor cu gândul, dar, de îndată ce mă năpusteam inima mi se oprea înspăimântată. Planuri aveam, dar nu aveam intenţii. Iar când apăreau intenţiile, dispăreau planurile şi, deşi eu mă năpusteam cu inima în urma lor, cugetarea mi se oprea înspăimântată.

Venedikt Erofeev în Moscova-Petuski (2004)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

carte

Cărţile sunt moştenirile pe care marile spirite le lasă omenirii, care sunt date din generaţie în generaţie ca daruri pentru posteritatea celor care nu s-au născut încă.

definiţie celebră de Joseph Addison
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce le emoţionează pe femei cel mai mult nu-i, oare, a găsi în sufletele noastre duioşii gingaşe, sentimente tot atât de alese ca ale lor? Căci, pentru ele, duioşia şi gingăşia sunt dovezi de adevăr.

Balzac în Femeia la treizeci de ani
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

În iubire, a te îndoi nu înseamnă oare a muri?

Balzac în Istoria celor treisprezece, Ducesa de Langeais
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu există învierea morţilor? Dacă nu există învierea morţilor, nici Hristos n-a înviat şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa voastră.

Sfântul Pavel în Epistola întâi către corinteni a Sfântului Apostol Pavel, 15:12-14
Adăugat de Laura Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt veşnic într-o închisoare iluzorie,
Într-un spital ciudat, fără bolnavi,
Veţi spune, poezia-i provizorie salvare,
Doamne, unde este Celălalt?
De sus cad bivoli mari de gheaţă,
Trăim o moarte, mai trăim o viaţă?
Iar lacrima aduce şi lumină?
De unde, oare, din fiinţa mea infimă?
BMM

Gerladine
Privim apocalipsul sau apocalipsa,
Este o lipsă de ocupaţie, Balzac fie sănătos,
Falnica federaţie alcoholizată, colhozitată,
Vaze lesbiene se apropie tiptil,
Ai favoriţi, nu-mbraci masca, mori,
Timpul tremură ca un adolescent
Cu o femeie în pat, scaunele fumegă triste,
Bănuiala este ţeapănă, seara nu are prenume,
Marmura este lucru sau odihnă?
Să vii cu părinţii, spuse învăţătoarea,
Un vecin sportiv i-a făcut doi copii la rând,
Micul George a fost uitat în vitrină,
Alianţa dintre vulturi şi capre
a dus la al treilea război raional,
bulevard ou-moale, aşa îi spune,
împuşvături, este 27 dekembre,
ura, liberare.
BMM

Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul şi iadul sunt două mari poeme care formulează singurele puncte pe care se învârteşte existenţa noastră, bucuria şi durerea. Nu reprezintă, oare, cerul, nu va reprezenta el întotdeauna imaginea infinitului sentimentelor noastre, ce nu va fi niciodată zugrăvit decât în amănuntele lui, pentru că fericirea nu este decât una singură? Pe când iadul nu reprezintă, oare, chinurile infinite ale durerilor noastre din care putem face opera poetică, întrucât toate durerile sunt atât de deosebite între ele?

Balzac în Femeia la treizeci de ani
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!