
De nevoie
Iarna, când e frig la bloc,
Căci căldura-i o poveste,
Ca să ne-ncălzim la foc,
Îndrăznim la-alte neveste.
epigramă de Ion Cuzuioc din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Soluție de avarie
Iarna, când e frig în bloc,
Ca să nu îngheți de tot,
Soluția bună este
Să ai... 2-3 neveste!
epigramă de Florea Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiunea unui bețiv
Când sunt beat, e o poveste;
Că o iau pe serpentine,
Crește inima în mine,
Căci îmi văd două neveste!
epigramă de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Precizare
Ca vechi burlac, îmi e ușor
Să duc o viață de poveste
Și n-am intenții să mă-nsor,
Căci am prieteni cu... neveste!
epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de iarnă
E frig și am degerături,
Iar viața, iarna, e un chin:
Mănânc acreli, afumături
Și beau doar must -ce-acuma-i vin!
epigramă de Ion Ruse
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia de poveste
Nevasta mea-i femeie de poveste,
Ca orișicare din neveste,
Vrea să-i dau cât mai complex
Din ce nu mai pot a face... sex.
epigramă de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Alb e totu-n Mănăștur
iarna blândă a cuprins
în Cluj iată Mănășturul
și zăpada s-a întins
de acoperă acum totul
căci pe străzi și pe alei
un strat alb se odihnește
de-ți tresaltă ochii tăi
prelung când iată-l privește
peste tot e alb frumos
și pe stradă printre blocuri
un strat alb fără miros
pretutindeni nu pe alocuri
nu e frig ca altădată
ger aprig și nepătruns
apa când era-nghețată
pe vale și-n jos și-n sus
la Bogata când eram
în a mea copilărie
și pe gheață mă dădeam
amintire încă-i vie
acum iarna e-o pictură
pe lângă ce-a fost atunci
nu mai are acea alură
nici pe dumuri nici pe lunci
căci acum prin Mănăștur
zăpada parcă-ți surâde
cu-al ei chip curat și pur
în palme când te cuprinde
nu mai e un frig cumplit
mâinile să ți le-nghețe
și cu chipul năucit
să umbli pe la ferestre
e plăcut acum afară
cu alb totul e-mbrăcat
pe când mâinile îți cară
tot ce azi ai cumpărat
poezie de Ioan Daniel Bălan (24 ianuarie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna în doi
Doar două lucruri eu aș vrea
Când mi-e frig și iarna e în toi:
Să mă ascund de vremea rea
La tine-n brațe, să fim doi...
poezie de Alina-Georgiana Drosu (11 ianuarie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă cu granule de frig pe aripa timpului înrourat de priviri
Pe fiecare
palmă a timpului
plouă
cu granule de frig
căci iarna aceasta
și-a intrat în drepturi
e alb pământul
în culoarea aceasta a iernii
cu o mantie subțire
acoperit
și zâmbetul soarelui aproape
lipsit de putere
ne-a înflorit
iarna sub picioare
cu flori de gheață
și flori de omăt
într-o peliculă subțire de frig
pe fiecare înfășurându-ne
cu gust de umbră
și un subânțeles gust de secunde descojite
fiecare strigându-și numele pe
aripa timpului
înrourat de priviri
poezie de Ioan Daniel Bălan (26 ianuarie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna
Iarna-mi place când e frig.
Beau o țuică, trag un somn.
Nu mai stau chircit, covrig,
Și... visez că-s mare domn!
epigramă de Marius Mălai (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cald și bine
Doamne, când îmi este frig
Și n-am la cine să strig
Și la ce să mă-ncălzesc,
Și de tine mă-ndoiesc.
Doamne, când îmi este bine
Și te simt lipit de mine
Și ne-ncălzim amândoi,
Și tu de mine te-ndoi.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vodca încălzirii noastre
Acum, când cu reci odoare
A venit iarna, drăguța,
Ne-ncălzim, în dormitoare,
Dându-ne cu "Săniuța"!
epigramă de Gheorghe Burghelea din Cu epigrama la asalt (1998)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o lume plină de ură, trebuie totuși să îndrăznim să sperăm. Într-o lume plină de furie, trebuie totuși să îndrăznim să alinăm. Într-o lume plină de disperare, trebuie totuși să îndrăznim să visăm. Într-o lume plină de neîncredere, trebuie totuși să îndrăznim să credem.
citat celebru din Michael Jackson
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e frig de frigul
Mi-e frig de frigul celui ce-o sa plece
și nu va mai veni-napoi, în veci,
și haina din cuier devine rece
și mânecile la camași mi-s reci.
Mi-e frig de frigul omului pe care,
Îndata ce în glorie s-a frânt,
Familia l-a dus la-nmormântare
și l-a lasat acolo, în pamânt.
Mi-e frig de frigul lui, acum, că ploua
si-n cimitir e apa cu prisos,
În timp ce viata ne e data noua,
El zace în sicriu acolo, jos.
Mi-e frig de frigul nopților de iarna,
Când respirând prin viscole, postum,
Nameții vor începe sa se-aștearna
si el, sarmanul, se preface-n scrum.
Mi-e frig de frigul țurțurilor care
Vor atârna plângând de crucea sa,
Când lacrimile noastre funerare,
În cinic scăzământ, se vor usca.
Mi-e frig de frigul cerului pe unde
Își joaca rolul ultim și-i e greu,
Ca îl priveste însuși Dumnezeu,
și dintr-odata, prin schimbari
profunde,
Mi-e frig de frigul lui.
Mi-e frig de frigul meu.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Există o salvare
Când nimbul tinereții s-a cam dus,
Iar pasiunea-ți e demult poveste,
Alintul unei tinere neveste
Ca orișicare leac e mai presus!
epigramă de Mihai Haivas din 35 de ani sub semnul maestrului
Adăugat de Mihai Haivas

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă învelesc de frig...
Mă învelesc de frig într-o speranță
cum se-nvelește soba nou zidită
în relieful de faianță
cu focul pururi logodită.
Nu pune mâna peste mine dacă-i vară
căci n-ai să înțelegi nimic
stimată doamnă-domnișoară
din frig.
Ci vino când nu merge nimeni,
când nu avem picioare, vino
dar mai ales când voi fi orb,
lumino.
poezie celebră de Nichita Stănescu din În dulcele stil clasic (1970)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Presimtamantul
Va veni iarna,miroase a fulg,-
Taranii pun lemne-n soproane,
Si sfintii din mistice taine se smulg
Si incaruntesc in icoane.
Va veni iarna, la munte fac foc
Muntenii uitati de guverne,
Ei care nu au nici salarii, nici loc,
Ci doar existente eterne.
Va veni iarna si apele curg
Tragand dupa sine obarsii
Si-n scurtele zile cu vanat amurg
La geamuri de case bat ursii.
Va veni iarna curat si rapid,
Un rug pe sub brume se stinge
Si gura spre cer daca vreau s-o deschid
As spune, dar gura mea ninge.
Va veni iarna, iubito, e frig,
Un frig ce spre cerga nu mana,
Atata mai pot sa te rog si sa strig,
Da-mi aspra manusa de lana.
Va veni iarna, ba nu, a venit,
Caldura eu n-o voi gasi-o,
Ci trist am sa plec, garbovit, ostenit,
Prin muntii ce canta : Adio !
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna la bloc
Geaba-mi pun calorimetru,
Fi'ndcă gigacaloria
Când zăpada e de-un metru,
Îmi sporește datoria.
epigramă de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu se forțează o cheie sau, mai nou, o cartelă magnetică în ușă; una din ele se schimbă; așa e și cu dragostea. Când ne referim la sufletele pereche, la neveste de poveste și crai coborâți din Rai, ușa e larg deschisă și intrarea oricând permisă.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Iarna gândirii
Până și iubirea rece-n vânt,
Într-o iarnă a gândirii,
Își alege veșnicul mormânt,
Loc de moarte-al nemuririi.
Căci și timpul îmi dispare,
Când e frig și e pustiu,
Prin lacrimi ruginite care,
Se adună-n timp ce scriu.
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc (14 decembrie 2020)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petrașc

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rana și cana
Aș fierbe niște vin, să-l beau cu tine,
Iubita mea cu zâmbet cu zâmbet rubiniu,
Să ne-ncălzim și să ne fie bine,
Tu să zâmbești, eu fericit să fiu.
Dar fierb și singur beau și mă gândesc
La tine, ca și când ai fi în cană,
Și mă îmbăt și vreau să te iubesc
Și să ne vindecăm, rană pe rană,
De frig, de dor și de singurătate,
Iubirea mea, deplină jumătate.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!