Despărțire
Ei s-au despărțit la gară,
Lacrimi sincere vărsate,
El - plecând spre altă țară,
Dânsa - spre... maternitate!
epigramă de Corneliu Costăchescu din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Distanță
Perpetuul turist susține,
Cu vorbe care lacrimi storc,
Că-n țară este cel mai bine,
În timp ce zboară spre New York.
epigramă de Corneliu Vasile din Epigrame și alte versuri umoristice (septembrie 1996)
Adăugat de Corneliu Vasile

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu moș ajunul
Prin zăpada ce se-ntinde
Trec figuri de oameni triști;
Spre Guvern merg să "colinde"
Sute de sindicaliști.
epigramă de Corneliu Costăchescu din Reflexe (și reflecții) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pas sigur
Zice-un mucalit, pe drept,
Într-un înțelept cuvânt:
O țigară trasă-n piept
E pas sigur spre mormânt!
epigramă de Corneliu Costăchescu din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Fugi la gară
să ajungi în altă gară
unde te dai jos încolțit
de îndoială că nu ai ajuns
în aceeași gară mică ocolită
de atâtea ori vântul zboară
înainte o cauți din ochi
și ai impresia că clipa începe
să te prindă în mrejele ei
toarse fugind din gară
în gară trandafirii plâng
la peron sub ochii iubirii
de ieri și de alaltăieri încet
auzi un acord de chitară
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mandolinate
Când l-a zărit,
Venea în sus
Din răsărit,
Ea din apus.
De nu mă-nșel,
Era-n april:
Copil și el,
Și ea copil!
Cum s-au văzut,
Dragi și-au căzut.
Cum și-au zâmbit,
Și s-au iubit.
Și-au hoinărit
În jos și-n sus,
Spre răsărit
Și spre apus
Dar ceasul cel
Fatal veni
Ea râse, el
Îngălbeni:
S-au despărțit;
Și ea s-a dus
Spre răsărit,
El spre apus
II
Te prind
Fiori
Privind
La flori
Vai, când
Mai treci
Pe vechi
Poteci
Și vezi
Trecând
Perechi
La braț,
Și cum
Te-abați
Din drum,
Oftezi
Și-ți chemi
În gând
Un blând
Profil,
Și gemi
Plângând
Nebun,
Ca un
Copil!
III
Eu știu cât sânt
De efemer
Un fulg în vânt
Dar până pier,
Vreau să te cânt!
Un cântec sfânt
Cum n-a sunat
Mai minunat
Nici pe pământ
Și nici în cer
Și-atâta-ți cer
În schimb, ca preț:
Doar să zâmbești
Când trist, pe drum,
Îl întâlnești
Pe cântăreț
Tu numai cum
Știi să zâmbești!
poezie celebră de Șt.O. Iosif
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
După pronunțare
Când divorțul fuse gata,
Au plecat să-și stingă dorul,
El, la braț cu Avocata,
Dânsa cu Judecătorul.
epigramă de Corneliu Costăchescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsărelele s-au odihnit puțin, apoi și-au șoptit nu știu ce, au scos un strigăt vesel și s-au ridicat deodată cu toatele. Câteva din ele s-au despărțit o clipă din stol, au atins ușor streașină casei, apoi s-au pierdut iarăși în mulțimea celorlalte. Puișorii copilașului își luau rămas bun de la el și de la cuibul lor de humă. Stolul mai ocoli de vreo două ori iazul, apoi se înălță și porni încet să lunece spre asfințit.
Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Puișorii
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Port în suflet dor de țară
Port în suflet dor de țară,
Țară care o iubesc,
Altă țară mai frumoasă
Eu pe pământ nu găsesc!
Moldova ea se numește,
Ea ca o mamă pentru noi este,
Ca o zână din poveste,
Care de rele ne ocrotește.
Eu cu dânsa mă mândresc,
Patria mea o numesc
Și niciodată n-o s-o părăsesc,
Căci foarte mult o iubesc!
poezie de Vladimir Potlog (20 iulie 2006)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!

Din gară în gară
Cea mai urâtă faimă ne omoară
În Europa ultimelor știri,
Suntem români, fugim din gară-n gară,
Din patria strămoșilor martiri.
Vom pustii de tot această țară,
În contul unei lente prăbușiri,
Și vom preface-n muzică ușoară
Vechi voievozi cu degete subțiri.
Iar pe aceia care încă ară,
Iar pe acei ce încă fac zidiri,
Îi vom lăsa în jalea milenară
Și-n focul tânguitei lor uniri.
Noi emigrăm târâș, din gară-n gară,
La granițe bocim ca musafiri
Și facem România să tresară,
Ca vagabonzi la ultimele știri.
Furăm și păcălim cu-o artă rară,
Europenii ne și zic fachiri,
Că nici nu știi, în fiecare seară,
De la români ce-i bine să admiri.
Oricum, ni-i, câteodată, dor de țară
Și-n lacrimi gust sărat de amintiri
Și-apoi murim și noi, din gară-n gară,
Sărmani români, la ultimele știri.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Remanieri postdecembriste
Pe acei care o țară
Au ținut, mulți ani, în doliu,
De pe scaun îi coboară
Și-i așează pe-un fotoliu.
epigramă de Corneliu Costăchescu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei eleve
Cum de modă îi tot pasă,
Nu-și mai ascundea dorința,
Cum trecea în altă clasă,
Mai scurta puțin rochița.
epigramă de Corneliu Costăchescu din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Te așteptam
Te așteptam în mica gară,
speram să vii dintr-un trecut
lăsat de mine întâia oară
captiv în primul tren pierdut.
Era un tren venit spre seară
dintr-un ținut necunoscut,
nici nu oprea, de fapt, în gară,
dar l-aștetam, că n-am știut.
Rămas până târziu afară,
băteam peronul abătut,
cânta departe o fanfară
și dintr-odată am văzut
că umbra ta trecea prin gară
dar într-o clipă-a dispărut.
Cânta departe o fanfară,
băteam peronul abătut,
bemolii alergau prin gară,
erai numai un vis pierdut!
poezie de Corneliu Neagu (9 martie 2020)
Adăugat de ugalen

Comentează! | Votează! | Copiază!
Fenomen de tranziție
Un bun savant a observat
Un lucru care l-a uimit:
"Furnicile" au emigrat,
Iar "greierii" s-au înmulțit.
epigramă de Corneliu Costăchescu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Afacerea Țigareta
Rezolvând acest scandal,
Toată lumea e convinsă
Că s-au ars, paradoxal,
C-o țigară neaprinsă.
epigramă de Corneliu Costăchescu din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

S-au scuturat magnolii
S-au scuturat magnolii! Ce trist oraș în noapte!
Lumina taie cerul în arce și-n felii...
E simfonia vieții caleidoscop de șoapte,
Pe care cad în ploaie, petale viorii.
Ne ning castani la tâmple... Pe notele albastre,
O altă partitură istoria rescrie...
Plâng la fereastra nopții și florile din glastre
Și viața este clipă de albă poezie.
Sub cumpăna fântânii, mister și renegare
Sunt lacrimile strânse în ciutura de veci
Spre ceruri adormită... doar suferința doare.
Străin, spre altă lume, tot singur ai să pleci.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui medic care-mi spunea că medicul este un fel de impiegat în gară
Nu mi se pare bizară,
Comparația bădie:
El dă "liber" spre-altă gară,
Tu, însă... spre "veșnicie".
epigramă de Maliu Bogoe din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
La gară, sunt cele mai sincere cuvinte de rămas-bun.
Lucian Hașa (10 septembrie 2023)
Adăugat de Lucian Hașa

Comentează! | Votează! | Copiază!

în zbor prozaic
vin spre maternitate
stoluri de berze
haiku de David Boia (26 septembrie 2014)
Adăugat de anca petru

Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul
Somnul este doar o moarte
Și în moarte se coboară
Șnururi de lumini și șoapte
Trenuri într-o altă gară.
Este un izvor de stele
Poposind pe pleaopa grea,
Umbră care se desface
Peste tâmplele de nea.
Somnu-i literă albastră,
Printre gene răsărită,
Un popas în timp, acasă,
O iubire nerostită.
Trec în gând mărgăritare...
Gară de lumină somnul,
Ne îmbracă-n albe zale,
Spre odihnă, întru Domul...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem uterin
Orice viață e uter pentru altă viată!
Din cel de lacrimă sfântă de mamă
spre cel de lut ce ne înhamă
să coborâm sau să urcăm spre altă...
Viață
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!