Dacă stai pe un elefant, poţi trece prin gardul vecinului.

proverbe indiene
Adăugat de Madame
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă poţi...

Dacă poţi gândi, de ce să nu gândeşti?
Dacă poţi spera, de ce să nu speri?
Dacă poţi visa, de ce să nu visezi?
Dacă poţi împlini, de ce să nu împlineşti?
Dacă poţi munci, de ce să nu munceşti?
Dacă poţi iubi, de ce să nu iubeşti?
Dacă poţi cânta, de ce să nu cânţi?
Dacă poţi vedea, de ce să nu priveşti?
Dacă poţi auzi, de ce să nu răspunzi?
Dacă poţi alerga, de ce să nu faci sport?
Dacă poţi zbura, de ce să nu te înalţi?
Dacă te poţi bucura, de ce să nu zâmbeşti?
Dacă poţi să ajuţi, de ce să nu solidarizezi?
Dacă poţi fi sănătos, de ce să te neglijezi?
Dacă poţi fi respectos, de ce să nu respecţi?
Dacă poţi fi curajos, de ce să nu îndrăzneşti?
Dacă poţi să înveţi, de ce să nu studiezi?
Dacă poţi să lupţi, de ce să nu câştigi?
Dacă poţi să cunoşti, de ce să nu cercetezi?
Dacă poţi fi perfect, de ce să nu împlineşti toate acestea?

poezie de Dumitru Delcă (august 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capra vecinului

Nu sunt ciudos, Doamne fereşte,
Însă al dracu' animal
Pe zi ce trece înfloreşte
De parcă-i dă Gerovital.

epigramă de Florin Rotaru
Adăugat de Florin Rotaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pleca, dacă poţi să stai. Nu sta în picioare, dacă poţi să stai pe scaun. Nu sta pe scaun, dacă poţi să te întinzi pe pat.

proverbe suedeze
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecinului

Vecinului îi spunem... "domnul",
Respectă ore de odihnă:
Când noaptea mi te fură somnul,
Repară lăzi, să dormi în "tihnă?"

epigramă de Naum Smarandache din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocupat

Imaginaţie,
Cred că sunt un elefant,
În spatele altui elefant
Din spatele altui elefant care nu este chiar acolo.

poezie de A.A. Milne din Acum avem şase ani
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te îndepărtezi

nopţile-au devenit pustii
oraşul nu mai are fii
iubirea arde în făclii
copacii pier în bătălii

e prea târziu să înţelegi
cetăţile cad fără regi
ce juri nu poţi să mai dezlegi
iubirea nu mai are legi

mai stau un veac ca să-ţi revii
luna dispare în fâşii
eu mor prin munţi, tu să mă-nvii
când lupii muşcă din stafii

ne întristează nişte ploi
clepsidrele curg înapoi
stau răsturnate peste noi
nisipul pleacă la război

tu nu poţi fi mereu la fel
eu nu mai am vechiul castel
pe cer trec păsări de oţel
iubirea moare în duel

de dragul meu mai stai puţin
stai pe petala unui crin
mai stai cât sângele din vin
stai cât otrava din venin

de dorul meu te rog mai stai
mai stai cât florile de mai
mai stai pe-o aripă de rai
mai stai în goana unor cai

copacii vor să moară verzi
când iarba toarce prin livezi
eu nu te văd, tu nu mă vezi
mă-ndepărtez, te-ndepărtezi

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi spuse

îmi spuse: « Nu poţi să ştii cînd vine....
de ce nu faci puţină ordine?
Nu poţi să ştii cînd te găseşte
poate e-n tine, poţi şti...
Nu poţi să ştii cum arată...
Şi dacă e o pasăre, care înoată fără s-o vezi
prin aer şi trece chiar prin tine
şi nu are nimic înfricoşător, ci doar un răcnet
la sfîrşit, cînd
cei ce rămîn în urma ta l-aud... »

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi spuse...

Îmi spuse: « Nu poţi să ştii când vine....
de ce nu faci puţină ordine?
Nu poţi să ştii când te găseşte
poate e-n tine, poţi şti...
Nu poţi să ştii cum arată...
Si dacă e o pasăre, care înoată fără s-o vezi
prin aer şi trece chiar prin tine
şi nu are nimic înfricoşător, ci doar un răcnet
la sfârşit, când
cei ce rămân în urma ta l-aud... »

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să moară capra vecinului… (Te ştii tu...)

De nu poţi, arunci dejecţii
Către acei care trudesc.
E mai simplu să dai lecţii,
Iar năravu-i... "românesc".

epigramă de Paul Constantin (3 septembrie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am o memorie de elefant. Din păcate, şi mintea tot de elefant este.

aforism de Alex Dospian (ianuarie 2022)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea, frica, suferinţa

Nu te teme de durere!
Ea te face mai puternic.
Ştim că nu e o plăcere,
Dar răul este vremelnic.

Iar când eşti cuprins de frică
Gândeşte ceva frumos.
Moralul tău se ridică
Şi devii mai curajos.

Dacă în viaţă stai drept
Orice suferinţă trece.
Poţi gândi mai înţelept,
Timpul mai uşor va trece.

Durerea, frica, suferinţa
sunt încercări ale vieţii.
Noi trebuie s-avem voinţa
Să risipim vălul ceţii.

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai stai?

Mai stai o lună ori o viaţă, mai stai un secol sau un an,
mai stai cinci ieri, opt azi, un mâine, nouă clătite şi-un motan.
Mai stai în noi, cu noi, cuminte, cu mine stai, în gând, în pori,
mai răspândeşte-mă spre tine, mai fii lumina dintre nori.
Mai stai un prânz, un luni, o cină, un miercuri stai, un mic dejun,
un pod, o bere, o plimbare, trei maratoane, un Crăciun,
o linguriţă de smântână, o margaretă, un kefir,
o amăgire, un spectacol, un bronz, o ploaie, un sictir.
Mai stai un timp, mai stai o vreme, mai stai un ceas, mai stai un ev,
neîncercând să te substitui, am reuşit să te prelev.
Mai stai şi nu mai sta pe gânduri, mai stai un pic mai mult decât
până în clipa-n care fuga ţi-ar arăta că-ţi stau în gât.
Mai stai ca roua pe zambilă, mai stai ca piatra în pârâu,
mai stai ca frunza sub omidă, mai stai ca mortul în sicriu.
Mai stai o mare şi un munte, mai stai un nor, un stânjenel,
mai stai ca ridul meu din frunte, ca intunericu-n tunel.
Mai stai de-un curs de limba greacă, ca o brăţară de argint,
mai stai un port, un far, o barcă, mai stai ca orbu-n labirint.
Mai stai că vrei sau fără voie, mai stai un drog, mai stai un fum
sau dacă pleci, du-te, dar lasă, mereu, firimituri pe drum.

poezie de Eduard Lupascu (24 iunie 2019)
Adăugat de Eduard Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea trece prin gard

Ne-am zis, când i-am cerut acordul
Să sar la ea, în fine, gardul:
"Iubita mea, deschide-ţi cordul!",
"Iubitul meu, deschide-ţi cardul!".

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi să hrăneşti un elefant cu un pumn de iarbă.

proverbe bengaleze
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri şi vise scrise

Vor trece ani, vor trece zări
Vor trece multe amintiri.
Vom scrie vise, versuri, stări
Din ale noastre... triste firi.

Vom adormi, visând, visând
Căci viaţa e frumoasă.
Ne vom trezi, cântând, cântând
Trebăluind prin casă.

Sunt amintiri, dar sunt şi vise
Ce vin, ce au trecut.
Când le uităm, rămân ucise
Un lucru neplăcut.

Bine ar fi, să le salvăm
Le scriem, să trăiască.
Farmec aparte, să le dăm
Să nu se veştejească.

Îmi amintesc... când ne iubeam
Îmi amintesc prea bine.
Din ochi, iubirea, îţi sorbeam
Îmi amintesc de tine.

Îmi amintesc, prima-ntâlnire
Iubita când îmi vine.
Îmi amintesc, plăcuta-ţi fire
Îmi amintesc, de tine.

Şi-mi amintesc, al tău sărut
O, cât era de bine.
Şi-mi amintesc, cât a trecut
Da, mi-amintesc de tine.

Aş trece eu, să-mi amintesc
Să-mi amintesc mai multe.
Când îţi spuneam, că te iubesc
Şi cerul vrea s-asculte.

Şi-a ascultat, a ascultat
Eram, ca doi copii.
Pe braţe, eu, mi te-am purtat
Dorită ca să-mi fii.

Şi-mi amintesc, cum mă doreai
Cum mă doreai fiebinte.
În braţe, tu, cum mă strângeai
Şi îmi şopteai cuvinte:

Mai stai, mai stai, mai stai
Mai vreau al tău sărut.
Mai stai, mai stai – ziceai
Şi vremea a trecut.

Şi vremea, vremea... va mai trece
Rămân, doar amintiri.
Şi amintirea, ne petrece
Spre alte zări... şi firi.

Acum, le ştiţi: le-am scris
Le-am scris ca să le ştiţi.
Şi vor rămâne... vis
Şi voi să vă iubiţi.

Viaţa, este frumoasă
Frumoasă, când iubeşti.
Şi este, dureroasă
Când tu, o părăseşti.

Şi vine, vine-o zi
Când toţi o părăsim.
Şi ziua, n-o vom şti
Cumva, să o vestim.

Şi dacă tot, nu ştim
Nu ştim ce va mai fi.
Măcar, să ne-amintim
Când timpul, v-a muri.

Sunt amintiri, sunt vise
Sunt vise adunate.
Spre zări, vor fi deschise
Frumos poetizate.

Şi dacă se vor teme
Prin vreme, să înoate.
Nu vă temeţi... de vreme
Spunând, că nu se poate.

Se poate, dacă vrem
Şi dacă... ne iubim.
Şi amintiri... avem
Scrise, când: le citim.

poezie de Paul Preda Păvălache (15 februarie 2012)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incantaţie

O, voi, amurgite pietre-ale râului,
Oglindească-se timpul în apa pârâului
Şi trece fuiorul cât de repede poţi!
Ne bate lumina şi zarea în porţi.
Ne trece un soare prin sită o stea
Ea luna o cheamă şi ea lumina
Amurgul ce trece prin apa pârâului
Şi lin stinge ochiul al pietrei şi-al râului...

poezie de Necula Florin Dănuţ (6 ianuarie 2015)
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu supravieţuieşte efemerului. Timpul e o continuă frământare a universului care e o inimă mare prin care trece timpul. Ca să-l înţelegi, stai faţă în faţă cu el, vorbeşti despre tine cu el şi aşa poţi recupera o parte din clipe sub forma amintirilor.

Camelia Opriţa în Am îndrăznit să fiu copil o clipă
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu supravieţuieşte efemerului. Timpul e o continuă frământare a universului care e o inimă mare prin care trece timpul. Ca să-l înţelegi, stai faţă în faţă cu el, vorbeşti despre tine cu el şi aşa poţi recupera o parte din clipe sub forma amintirilor.

aforism de Camelia Opriţa din WordPress.com Am îndrăznit să fiu copil o clipă
Adăugat de Elena Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dacă Raiul tău e negru,
de ce vrei să satu în el?...
Dintr-un muc de lumânare
şi chiştoace de ţigară,
cum să plămădim un soare?...
Mai rămân în lumea-albastră,
cea cu zâmbete-n fereastră,
unde simt parfumul florii
şi uit cauza prigorii...
Nu-mi întuneca cărarea,
să-mi port pasul prin hârtoape!...
Stai în lume, printre ape!...
slobozeşte-le din hăţuri,
nu vezi că mă prind în coarde?!
Stai, veghează spre nimburi,
printre cruguri de stele,
cu siblie şi sirene!...
E prea târziu şi nu se mai poate
să-ngropăm trecutul veninos,
când veşmântul de flăcări mă arde
şi topeşte în noi, tot...
Cum să oprim secunda care doare,
când timpul trece fără noi?
Nu mă striga curgându-mi prin sânge,
când scânteia se stinge,
când inima-mi ruptă cu-un chin mi-ai cusut,
Hai, să înverzim iubirea pe altare,
şi să spălăm trecutul mincinos,
Să uit demonice atacuri, ce silă-mi fac!...
Când paşii mei vor rătăcit prin ploaie,
pe unde voi trece tot locul să-l sfinţesc...

poezie de Mariana Petrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi să obligi un om să facă altceva decât ce îi trece prin cap, mai ales atunci când nu-i trece nimic.

aforism de Victor Martin din Plimbare cu telemobilul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!