
Daca toate acestea fi-vor invatate
Fiii vostri singuri hotaresc in viata
Care-i meseria ce o vor urma,
Fiii vostri mai tarziu invata
Taina ei fierbinte, nobila si grea.
Fiii vostri singuri mai tarziu, fireste,
Isi aleg iubita mangaind-o bland,
Inima lor larga si sincera-si roteste
In privinta asta cel mai greu cuvant.
Fiii vostri, insa, trebuie sa-nvete
Din copilarie inca, de la voi
Primele indemnuri, primele povete -
Dorul de lumina, scarba de noroi.
Cat sunt fragezi inca, mame, invatati-i
Sa iubeasca floarea pura din livezi.
Sa iubeasca-ntinsa mare si Carpatii,
Ce-si inalta-n ceruri fruntea de zapezi.
Sufletul sa-l aiba nentinat ca floarea,
Ochii lor sa fie limpezi si curati,
Sa nutreasca patimi vaste cum e marea
Sa inalte ganduri cat acesti Carpati.
Oamenii, din suflet, vesnic sa iubeasca,
Frati sa-i socoteasca, simpli si-ntelepti;
Invatati-i, mame, crancen sa urasca
Pe acei ce-s dusmani oamenilor drepti.
Sa iubeasca versul, sa iubeasca struna
Ce-i curat in lume, ce e nou si viu;
Cat sunt mici sa-nvate a uri minciuna.
Astea nu se-nvata cand e prea tarziu.
Sa iubeasca tara, pentru ea sa sara
La nevoie-n ape, la nevoie-n foc.
Invatati-i, mame, dragostea de tara
Ea cuprinde toate-acestea la un loc.
Ea sa le sclipeasca-n licarul pupilei,
Sa le creasca-n suflet blanda ca un spic.
Sa se teama poate de rusinea zilei
Cand ar sti ca tarii nu i-au dat nimic.
Daca toate astea fi-vor invatate,
Restul o sa vina de la sine-apoi
Si-au sa se-mplineasca visurile toate
Ce le-ati pus intr-insii, mame scumpe, voi.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
- poezii despre poezie
- poezii despre ochi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare

Dacă toate astea fi-vor învățate
Fiii voștri singuri hotăresc în viață
Care-i meseria ce o vor urma,
Fiii voștri mai târziu învață
Taina ei fierbinte, nobilă și grea.
Fiii voștri singuri mai târziu, firește,
Își aleg iubita mângâind-o blând,
Inima lor largă și sinceră-și roteste
În privința asta cel mai greu cuvânt.
Fiii voștri, însă, trebuie să-nvețe
Din copilărie încă, de la voi
Primele îndemnuri, primele povețe -
Dorul de lumină, scârba de noroi.
Cât sunt fragezi încă, mame, învațați-i
Să iubească floarea pură din livezi.
Să iubească-ntinsa mare și Carpatii,
Ce-și înalță-n ceruri fruntea de zăpezi.
Sufletul să-l aibă nentinat ca floarea,
Ochii lor să fie limpezi și curați,
Să nutrească patimi vaste cum e marea
Să înalțe gânduri cât acești Carpați.
Oamenii, din suflet, vesnic să iubească,
Frați să-i socotească, simpli și-nțelepți;
Invățați-i, mame, crâncen să urască
Pe acei ce-s dușmani oamenilor drepți.
Să iubească versul, să iubească struna
Ce-i curat în lume, ce e nou și viu;
Cât sunt mici să-nvețe a urî minciuna.
Astea nu se-nvață când e prea târziu.
Să iubească țara, pentru ea să sară
La nevoie-n ape, la nevoie-n foc.
Învățați-i, mame, dragostea de țară
Ea cuprinde toate-acestea la un loc.
Ea să le sclipească-n licărul pupilei,
Să le crească-n suflet blândă ca un spic.
Să se teamă poate de rușinea zilei
Când ar ști că țării nu i-au dat nimic.
Dacă toate astea fi-vor învățate,
Restul o să vina de la sine-apoi
Și-au să se-mplinească visurile toate
Ce le-ați pus într-inșii, mame scumpe, voi.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre învățătură, poezii despre curățenie, poezii despre zăpadă sau poezii despre viață

Copiii de tarani
Poemul acesta il scriu intr-o noapte,
Putin dupa ziua de treizeci de ani
E-un scrasnet, un planset, un geamat de soapte,
Caci e pentru voi, fii curati de tarani!
Cand tara indreapta si legi si-a sa cale
Cand sus in idee nu-i loc de abuz
Mai sunt de-mplinit si la capat de dus,
Dorinti izvorand din nevoi sociale.
Si una e-aceea ca inca la tara,
Nu-i scoala facuta cum e la oras
Ca fiul taranului, totusi nu poate,
Intra-n facultati cu acelasi curaj.
Eu stiu cate lucruri in tara sunt gata
Si cate vor fi, daca suntem cuminti.
Dar una e daca director e tata,
Si alta e, daca-i taran de la Vint...
Eu iata, priviti, sunt un fel de director
N-aveti nicio grija ca va voi minti
Am si eu copii ce pot fi de bani gata
Cu toate-i indop, pentru ca-mi sunt copii.
Dar tara sta-n altii intai, si pe urma
In fiii acestia de directorasi
Nu, satele noastre nu sunt trista turma
Ce lana si branza trimite-n oras!
Productia lor cea mai sfanta sunt fiii!
Lor li se cuvine rasplata de pret.
Taranii dau aur, cand dau Romaniei
Curatii lor fii, rod al unicei vieti!
poezie celebră de Adrian Păunescu din Poezii de pana azi
Adăugat de Marcel Talpeanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tată, poezii despre sat, poezii despre noapte, poezii despre legi, poezii despre curaj, poezii despre copilărie sau poezii despre bani
Sa nu ma iubeasca nimeni
ce e iubirea? e un sentiment profund
de care niciodata eu parte n-am avut
nu am imbratisat pe nimeni, si nu am sarutat
oricat de bogat sa fiu am sa mor sarac,
nestiind ce e iubirea, necunoscand dorul,
neiubind femeia, necunoscand amorul,
sunt pierdut in suferinta in nimicnicia mea,
ma simt o persoana rece, ma simt o persoana rea,
multe rele oamenilor, multe am facut
mai bine muream in ziua in care m-am nascut,
caci sunt o fiara rece cu chipul prea urat,
as vrea sa omor pe altul sau sa fiu omorat,
iar cel va avea norocul ca sa ma ucida,
indura-TE Doamne si ai de el mila,
caci imi curma viata pe care n-o mai vreau,
as vrea ca omenirea uitarii sa o dau,
moarte intunecata prea mult te iubesc,
sa nu ma iubeasca nimeni e soarta ce-mi doresc
poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Boros Otto despre iubire, poezii despre noroc, poezii despre femei, poezii despre dorințe, poezii despre dor sau poezii despre bogăție

Fiii Cătinii
Fiii satului Cătina
Sunt aici, la coada oii,
Cei ce-i calcă zilnic tina;
Cei plecați sunt fiii ploii.
epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre timp, epigrame despre sat sau epigrame despre ploaie
Suferintile dragostei sint cele mai dureroase, insa cel ce nu sufera nu stie sa iubeasca.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Candraman Anna-Maria

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre superlative, citate despre iubire sau citate despre durere

E prea târziu
e prea devreme să îți spun adio
și prea tarziu sa-ti spun ca te iubesc
scrisori ramase cu soapte ce nu-s spuse
scrisori cu ce-as fi vrut sa-ti povestesc.
e prea târziu sa te mai chem in noapte
sau inca sa te caut prin multimi
citind pe caldaram vreo urma dupa tine
e prea tarziu sa-ti scriu mi-e dor sa ma alinti.
ți-aș cere sa-mi trimiti o telegrama
sau sa-mi raspunzi cand inca nu ti-am scris
sa stiu de-ti este dor, ti-as scrie pe lumina
sa ma citesti de cate ori iti sunt in vis.
ți-aș spune sa ramai sau sa mai vii incoace
pe-acelasi colt de strada-ntamplator
să cred ca ne-ntalnim intaia oara
să-ți scriu imaginar cu ochii ca mi-e dor.
e prea târziu, un ultim rand pe foaie
ce nu-l mai stiu, ti-as cere tu sa-l scrii
ți-am spus adio poate prea devreme
în rândul care iti ceream să vii.
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre telegraf, poezii despre scrisori, poezii despre imaginație sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?

IUBIRE gust dulce prea amar, m ai facut sa sufar iar
A fost o data,,.., nu tare demult
Un singuratic baiat ce avea in al sau suflet mult
Mult dor,,, nimic de care sa te fi temut
Florin faiat fin cu inima de lut
Sansa lui I s a parut
Sa apara,, cand un glascior a auzit intr o iarna
O prea frumoasa fata,, din vis a aparut
Dar tot in vis a disparut, a treia zi, si el tot zbiara
Viata lui ce a trait,, a suferit prea mult
Crezut a ca suferinta v a fi la timpul trecut
Mut este dup ace s a petrecut
Nu intelege cum de ea,, chiar a putut??
Sa spuna ca l iubeste, foarte mult
Ca el este cum nu a mai vazut
Cu el doreste sa si implineasca al ei destin
Avea un glas din cel mai cristalin
Iubire un simtamint divin
Acum imi lasi un gust pelin
Si greu imi este sa ma abtin
A spune vorbe cu venin
De ce?? un cer senin
Se innoreaza,, si nu intervenim
Era totul asa sublime
Acum din plins nu ma mai abtin
Raspunsul la intrebare,, imi apare in departare
Straluceam precum un soare.. linga ea cu al ei nume splendoare
Soarele ce a stralucit,,, acum este naucit
Vremea de cand a trait si a fost iubit.. a fost oare vrajit??
Acum frica de femeie ii este,,, caci Florin nu mai este
Baiatul ce urca pe metereze
Pe toti sa ii salveze
Al sau suflet este in pioneze
El a vrut sa o salveze
Si a pornit la drum intr o noapte ca in poveste
I a dat ea acea veste,,, ca de acum a lui este
Peste orice el a trecut,,, de nimic nu s a temut
Sa o salveze,, urmina ca el sa se ruineze
Cum sa o calmeze??? a lui inima acum
Caci nu mai este el stapin
Inima lui a ramas, la ea in bagaje
Cum sa poata??? el sa mai traiasca
Intr o lume, ce nu stie decat sa urasca
El stie doar sa iubeasca
V a trebui,, cumva Florin sa supravietuieasca
Ea avea un glas cristalin. din cel mai fin
Atingerea ei era ceva divin
Surasul ei era,, ceva la care multi barbate poftim
Din mult acum nu a ramas nici macar putin
El sa devina sacal??? nu ere cal!
El are doar un pocal, in care strange mult amar
Ce l incarca pe samara
Si apoi pe al sau magar
Macar de I ar vorbii ea mai rar
I ar mai trece din amar
Dar a pierdut acest dar
S ar duce in calvar
Deja inima lui este data cu var
L a zambet el este avar
Cum sa mai iubeasca iar??
Prefer singur sa mi fac viata, precum un olar
Al vietii orar s a sfarsit
Daca nu mai pot a fi iubit
Mai am rost sa fi trait???
Raspunsul el nu l a gasit.........
poezie de Florin Găman
Adăugat de Florin Găman

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre Soare, poezii despre zgârcenie, poezii despre trecut, poezii despre singurătate sau poezii despre salvare
Să nu-mi mai vii!
Să nu-mi mai vii vreodată-n gând!
A ta iubire nicicand n-a vrut si nici nu va sa vie,
Sa-mi dea de stire ca tot ce simt nu-i dulce amagire.
Peste-al tau chip praf de amintire-am pus, sa nu-mi mai vi nicicand!
Rugi tot am inaltat, sa-mi vi sa te-am a sufletului stea.
Tu nu m-auzi sau nici nu vrei, in vis macar sa mi te-arati.
Ma lasi prada iubirii de tarana, fara vreun fond, cu ea sa-mi invelesc sufletul gol ca-n alte dati,
Cand gandul cel pribeag te cheama sa picuri dor ce-mi umple iar si iar inima grea.
De ce ochii mi-ai pus pe-a ta icoana draga
Și inima ai vrut sa-mi iei in stapanire?
Oare nu ti-e de-ajuns noianul tau de stele
Si-o lume plina de lumina, in care sufletul iti are casa?
În inima fac loc pentru altcineva, nu te mai vreau in ea!
Vreau un trup de tarana ca si mine, sunt om ce stele nu poate s-atinga.
Vreau sa iubesc, sa fiu iubita, sa dau si sa primesc, focuri sa mi se stinga!
Pe tine lacrimile fericirii te vor sterge, sa-i fac pe plac destinului ce crunt tot m-amagea.
Da, ma voi manji de lumea mea, de zloata si pacat!
Asta lume imi este data, desi sufletu-mi strange si-n cazne-l poticneste,
Când el viseaza tainic sa iubeasca stelele nemuritoare, asa ca-ntr-o poveste.
Nu-i vina mea ca Universul mi se-mpotriveste sau ca tu nici n-ai incercat.
Te las in lumea cea de astri, pacea sa-ti fie a ta iubita,
Saruturi, razele tandre de lumina pe gura-ti ce poate pe mine ma dorea
Si norii cei de catifea, ai pasilor tai palme ce fauresc a lumii mele falnica perdea
Lasand Soarele tot s-atinga, insa prezenta ta nicicand iubirea sa-mi aprinda.
poezie de Raluca Ghiorghiscan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre pace, poezii despre nori sau poezii despre inimă
Ecoul trecutului...
De la o vreme incoace
Ganduri multe zabovesc
Si in zorii diminetii
In ""trecut" tot ma trezesc
Si sunt ganduri ce candva
Erau fapte neinsemnate
Iar acum de dorul lor
Vantul in inima imi bate
Este un vant ce sufla rece
Printre amitiri trecute
De ce dragostea este cruda???
Si raman doar inimi frante..
Dar de ce va spun eu astea
Ca sunt greu de inteles
Iar si dragostea si ura
Toate eu mi le-am ales.
Voi nu aveti nici-o vina
Vina este doar a mea
Totul a inceput odata..
Cand am pierdut-o pe"ea"
Am crezut ca voi muri
Ca voi suferii pe veci
Daca nu ar fi fost unii
Astazi as fi fost povesti
Iar cum stiti si voi si eu
Toate-n viata se precurma
Chiar si ranile adanci
Se inchid pana la urma
poezie de Marian Alexandru Bercuci (10 iulie 2015)
Adăugat de Marian Alexandru Bercuci

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte
Mamele au o vârstă unică: nu există mame tinere, mame bătrâne, mame frumoase sau urâte; există doar mame.
citat celebru din Giuseppe Mazzini
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre mamă, citate despre vârstă, citate despre tinerețe, citate despre frumusețe, citate despre existență sau citate despre bătrânețe
Mamele au o vârstă unică; nu există mame tinere, mame bătrâne, mame frumoase sau urâte: există doar mame.
citat din Alba de Cespedes
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu
Femeie cu chip angelic,
Si sufletul curat
Cu ochii plini de flacarile
Pasiunii
Ce strabati
Intreg Universul
In cautarea dragostei
Nemarginite
Sperand sa gasesti
O lume care sa te inteleaga
Si sa te accepte
Asa cum tu insuti esti
Stralucirea ochilor tai
Imi dau fiori
Iar sufletul tau nevinovat
Ma face sa iubesc si mai mult
Sufletul imi vibreaza
In prezenta ta
Ochii imi sunt plini de bucuria
Unui copilas, cand te vad fericita
Sufletul mi-e martor
De dragostea ce ti-o port
Inca de cand te-am cunoscut
Femeie cu suflet curat
Sa nu regreti vreodata nimic
Ca viata e frumoasa in felul ei
Bucurate, femeie frumoasa
Pentru tot restul vietii
Frumusetea
O gasesc in sufletul tau nevinovat
Dragostea o gasesc in ochii, si in sarutarile tale
Dulci si pline de iubire neconditionata
Zambetul tau
Este ca rasaritul Soarelui, la malul marii
Imbratisarile tale ma fac sa imi doresc
Sa nu mai plec niciodata
poezie de Florea Nicolae din Tu (31 decembrie 2010)
Adăugat de Florea Nicolae

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre nevinovăție sau poezii despre frumusețe
Tot un om...
Atata timp te-am ridicat,
Pana acolo unde nu-ti era locul..
Atata timp am asteptat
Sa pot sa-ti zic ce simt cu adevarat..
Dar parca totul a fost un joc..
Acum cand jocul s-a terminat
Am reusit sa te cunosc cu-adevarat...
Ti-am vazut fata fara masca,
Am vazut adevaratul "TU"
Caci tu cel ce erai in mine, erai altfel decat "TU"
Acum am senzatia ca totul s-a schimbat,
Ca tu esti altfel,
Insa tu ai fost mereu asa,
Eu sunt cea care a vazut in sfarsit realitatea...
Dupa toate astea, a mai ramas ceva?
E prea tarziu sau poate prea devreme ca sa pot accepta,
Adevarul si pe tine...
Insa asa cum esti tu... esti o parte din mine...
Asa ca... mai bine un gol in mine decat un suflet plin de iluzii desarte
Sunt toate doar povesti... ce s-au lasat prea mult asteptate....
Esti tot un om ca si mine..
Altceva nu esti si nici nu vei mai fi
In ochii mei esti tot un om, un copil, un adult...
Se aud ganduri pe care tot incerc sa le ascult...
poezie de Ana Cirlan
Adăugat de Alesia Moroianu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre schimbare, poezii despre realitate, poezii despre măști, poezii despre jocuri sau poezii despre cunoaștere
Lasa-ti Sufletul Sa Zboare
Nu lasa nici o intristare,
Sufletul sa-l ingradeasca,
Lasa-l liber ca sa zboare,
Printre lacrimi sa zambeasca.
Nu lasa nici o durere,
Sa te tina prea mult jos,
Te ridica cu putere,
Fii mereu mai curajos.
Nu lasa nici o minciuna,
Adevarul sa-l omoare,
Vorba dreapta, vorba buna,
Va ramane in picioare.
Nu lasa ca nici un spine,
In inima-ti sa 'ncolteasca,
Fa intotdeauna bine,
Si indeamn-o sa iubeasca.
Nu lasa ca negri nori,
Sa-ti intunece iar viata,
Vine soarele in zori,
Se apropie Dimineata.
Pan' la Marea Sarbatoare,
Duhul Sfant te insoteasca,
Sufletul lasa-l sa zboare,
Printre lacrimi sa zambeasca.
poezie de Marius Alexandru (4 ianuarie 2021)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare, poezii despre negru, poezii despre minciună sau poezii despre durere
Dreptatea și Adevărul sunt fiii aceleiași mame - Eternitatea. - Maria Filipoiu / Despre Adevăr și Dreptate (20 februarie - Ziua Dreptății Sociale).
aforism de Maria Filipoiu (20 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi și următoarele:
- aforisme despre dreptate
- citate de Maria Filipoiu despre dreptate
- aforisme despre adevăr
- citate de Maria Filipoiu despre adevăr
- aforisme despre mamă
- citate de Maria Filipoiu despre mamă
- aforisme despre Maria
- citate de Maria Filipoiu despre Maria
De la mine
Ai venit la mine cu ochii in lacrimi
Eu am citit in ei o dorinta
Ei astazi nu vor mai vrea suferinta
Nu vor sa mai vada astfel de patimi
Ma priveau rugatori si ma implorau
Sa ii invat sa iubeasca sincer
Fiindca singuri nu mai rezistau
Si vor sa fie-alaturi de un inger
Eu ti-am acceptat sufletul,
Si,l-am luat sub aripa mea protectoare
Eu i-am redat zambetul si,
Forta sa priveasca inspre soare
Eu l-am acceptat ca fiind ak meu
De fapt, pe al meu l-am inlocuit
Asa a vrut Dumnezeu,iar eu,
Am facut ceea ce a voi
Eu te-am invatat sa spui "te iubesc"
Tu, sa sarut, si-ti multumesc
Eu te-am invatat sa pretuiesti viata
Tu-mi dai putere dimineata
Am luptat sa te am
Cum, am luptat sa-ti fie bine
Ma ascundeam cand plangeam
Ca sa nu plangi si tu cu mine
Ti-am aratat ce-nseamna-acum placere
Ti-am oferit si mangaiere
Te-am protejat cat am putut
Chiar daca-n sufle m-a durut
Ti-am spus,traiesc prin tine
Si o fac doar pentru tine
Te iubesc iti spun si maine
Chiar daca, nu vei mai fi cu mine
poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sinceritate, poezii despre religie, poezii despre protejare, poezii despre protecție, poezii despre declarații de dragoste sau poezii despre aripi
Inapoi Moldova rusa
Hai Stefane, te ridica,
Fiii iti calcara slova,
Vino sa vezi ce mica
Ne-a ramas Moldova.
Ca decand pe lume santem noi
Tara noastra la rascruci e pusa,
Insa astazi cerem inapoi,
Inapoi Moldova rusa.
Fratii mei moldavi din Chisinau
Eu cu lacrimi si cu sange va scriu voua,
Despre tara noastra-mi pare foarte rau
Ca se-mparte astazi in doua.
Eu nu pot dori nici o femeie
Cum mi-e dor de tara mea,
Si deaceea n-accept o idee:
S-o imparta-n doua cineva.
Tara noastra nu e pan' la Prut
Spune al istoriei registru.
Tara noastra, Doamne, in trecut
Era de la Tisa pan' la Nistru.
Ce dovada sa va dam la mana
Cand Soroca, Balti si Cernauti
Vorbesc ca si noi limba romana,
Storojinet, Dorohoi si Radauti.
Vom mai bea o cupa cu venin
Pan' istoria s-o lumina,
Tara noastra-i si-n Cahul, si in Hotin,
Si-n Lapusna, si-n Tighina.
Spune lumii pe unde treci,
Tu soldat si tu civil,
Tara noastra va dura in veci
Si-n Cetatea Alba, si in Izmail.
("Hai sa dam mana cu mana"
Pe hotarul strabunilor.
Nu uitati: Tara romana
E si-n Caliacra, si-n Durostor.)
poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre istorie, poezii despre vorbire, poezii despre graniță, poezii despre armată sau poezii despre alb

Moartea Narcisului
I. Traieste inca floarea frumoasa de ieri sara,
Surade langa mine pe-o margine de cupa;
Dar numai eu stiu taina Narcisului ce moare
In amintirea mainii ce s-a intins s-o rupa.
Traieste inca floarea, dar inima mea bate,
Vazand-o cum paleste din ce in ce mai tare.
Sunt alte flori desigur mai mandre si bogate;
Dar numai eu stiu taina Narcisului ce moare.
Traieste floarea inca, dar maine-ncet va plange
Alaturea de cupa, petala cu petala,
Si flacara ce arde in mine se va strange,
Ca focul care-l uita pe vatra o vestala...
II. Ma urmareste floarea intr-una, si mi-i teama,
Iar inima-mi se starnge de-o grija nenteleasa;
Ma urmareste-ntr-una, si pare ca ma cheama,
Ca o fiinta scumpa ce sufere, acasa.
Ma dojeneste dulce, si lung mi-atine drumul,
Trimite dupa mine nelinistita floare:
Sfioasa isi trimite pe urma mea parfumul,
S-atunci ma-ntorn acasa invins ca de-o mustrare.
Invins ma-ntorn acasa, si singur rad,-dar cine
Nu s-ar intoarce oare cu inima-mgrijita,
In apa unei cupe dac-ar avea ca mine,
O floare daruita de-o mana adorata?
III. S-a ofilit Narcisul, si-s trist de-o zi intreaga...
Era ceva din tine in floarea asta draga;
Era ceva desigur, caci astfel n-as pricepe,
De ce ma simt mai singur acum cand noaptea-ncepe,
Si n-o mai vad in umbra, luptand staruitoare
S-adune stralucirea luminii care moare.
Avea desigur din fata ta curata,
Din toata gingasia ta candida de fata,
Din tot ce straluceste si-aduce bucurie!
Oh, tu, care mi-ai dat-o s-o am tovarasie,
De-ai pus un gand intr-insa, din clipa asta sfanta,
In amintirea trista a celui care-o canta,
Tu apara-l de lume, de moarte si uitare,
Si cugeta la raul ce-l poate face-o floare.
VI. In linistea odaii s-a stins incet-incet...
Nu si-a farmat viata petala cu petala,
Ci a murit cu fata din ce in ce mai pala,
Ca un bolnav ce-ngroapa cu dansul un secret.
Asa s-a stins in taina, si nimeni n-a stiut,
Caci in minuta asta de grea melancolie,
Eu singur stam de fata la muta-i agonie,
Si singur mi-am dat seama atunci ce s-a pierdut.
Iar cand a fost ca toate aceste sa le scriu,
Asemeni unui suflet de moarte dezlegat,
Un bland parfum in aer usor s-a strecurat,
Si a ramas in casa plutind pana tarziu.
V. Si totusi te vad inca, naluca mea, s-acuma...
Se-nalt-un brat in aer, si iat-o ca apare:
Intr-un vesmant ce-o-nfasa ca un potir de floare,
Purtand in mana dreapta Narcisul alb ca spuma.
Mladie apoi bratul, s-asupra mea se-nclina,
Ca un vlastar ce-l pleaca un vant de primavara,
Si o mireasma dulce deodata ma-mpresoara,
De parc-ar fi deschisa fereastra spre gradina.
Si-acum mainile-i pale le simt de mine-aproape...
-Ah!, pale maini, tot raul va fie-intors in bine-
Ce duh isi poarta lampa arareori in mine
De pot vedea ca noaptea cand fulgera pe ape?
E magul amintirii cu lampa lui albastra
Ce s-a trezit si scrie in vechea lui scriptura,
Din tot ce e acuma, si toate cate fura,
O jalnica poveste, ce samana cu-a noastra.
poezie clasică de Dimitrie Anghel
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre amintiri, poezii despre tristețe, poezii despre secrete sau poezii despre melancolie
Tu
Sa o faci pe inteleptul
E tot ce iti doresti
Sa poti sa invingi trecutul
E vesnica-ti dilema
Sa privesti in suflet
Si sa cauti o urma de iubire
Uitand de tine
Simtind cum timpul se ascunde
Ar fi un vis frumos dar fara de inteles
E prea tarziu s-o faci pe neintelesul
E prea tarziu ca sa mai speri
Ca vei gasi in lumea asta seaca
O umbra de iubire
Asa cum vesnic vrei.
Gaseste alta viata
In care sa mai crezi
Ca lumea asta toata
E al tau intins desert.
Nu poti avea iubire
Asa cum nu poti avea trecutul
Nu poti fi iarasi mare
Doar pentru a uri
Esti singur pe pamant
Si sufletul ti-e gol
Nu simti nici fericirea dar nici ura
Si-n nimeni nu te-ncrezi
Si incerci sa fii erou
poezie de Alexandra Vlasceanu
Adăugat de Magda Mihut

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre eroism sau poezii despre cadouri
De ce?
De ce?
De ce ma musti tu viata
De pe pamant?
Pentru ca apoi sa ma scuipi
Inapoi
Intr-un regret de salcii
De ce nu sunt decat
un reflex
al lacrimilor care intr-un tarziu
vor intalni pamantul
odata cu mine?
De ce nu-mi recunosc pasii
Salbatici
Atunci cand ma intorc in mine
De o revolta dureroasa
A propriilor ganduri?
De ce doar tu ramai
Copila
Iar eu imi propun
Schimbari de ritm
Nepotrivite?
De ce sa fiu palpabil
Ca minciuna
Cand ma innec de adevaruri
Atat de biblice
Si stramte?
De ce ma scuipi tu viata
Pe pamant
Pentru ca maine sa ma musti
In miezul zilei
Inapoi?
De ce?
poezie de Adrian Roditis
Adăugat de Serbana Isariovici

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre revoltă, poezii despre ritm sau poezii despre miezul zilei