Timpul românilor

O împărţire-n mod fluent
O fac doar prin cronologie
În timp trecut şi timp prezent
Şi ce urmează... nu se ştie!

epigramă de Alexandru Gecse din O, tempora! O, mores!, Tema "Ce timpuri / vremuri! Ce moravuri / năravuri!", epigramă selecţionată dintre cele primite (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fugit irreparabile tempus

Fugit irreparabile tempus
Timpul nu mai are răbdare
Sunt timp în căutare de spatiu,
Doar aşa pot căpăta sens!
Mă las bucurat la trecut, viitor şi prezent
În trecut eu zburam, iar ţie îţi ploua pe aripi
Viitorul este întotdeauna incert
În prezent, lemn pentru foc mi-a rămas doar piciorul de lemn
De la minus la plus infinit, oamenii mă locuiesc temporar
În povestea vieţii lor, devin relativ
Se poate vorbi despre vanitatea scriitorului Timp
El ne scrie poveştile, doar el ştie să ne citească
Sub privirea -i de expert,
poveştile vieţii noastre sunt banale, futile, inutile
Timpul nu mai are răbdare
Timpul nu are niciodată răbdare!
Fugit irreparabile tempus

poezie de Gorunescu V Carmen Lidia din Nepublicată
Adăugat de Gorunescu V. Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am timp

Am timp să spun.
Cuvintele mă povestesc
La nesfârşit:
Nesfârşitul tău care
Nu ştie să trăiască
Fără să moară;
Nesfârşitul meu care
Nu ştie să moară
Fără să trăiască.

Am timp să cred.
Credinţa mă vindecă
Veşnic:
Veşnicia ta care
Nu ştie să simtă
Fără să vrea;
Veşnicia mea care
Nu ştie să vrea
Fără să simtă.

Am timp să iubesc.
Iubirea mă trăieşte
Prezent:
Prezentul tău care
Nu ştie să fie
Fără să gândească;
Prezentul meu care
Nu ştie să gândească
Fără să fie.

poezie de Gabriela Chişcari (25 octombrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se spune că există trei timpuri: trecut, prezent şi viitor. Ce greşeală grosolană şi dăunătoare. Exista două feluri de timp, trecut şi viitor, prezentul e în afara timpului. Şi viaţa adevărată, liberă se află în afara timpului, adică în prezent. Cât de important este să ştim asta. Se poate trăi numai în prezent, adică liber.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măsuri radicale în familie

De năravuri, ca măsură,
Îşi vor lepăda complexul:
El - fugind de băutură,
Ea - doar dacă-şi schimbă sexul!

epigramă de Alexandru Gecse din O, tempora! O, mores!, Tema "Ce timpuri / vremuri! Ce moravuri / năravuri!", epigramă selecţionată dintre cele primite (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fugit irreparabile tempus

Fugit irreparabile tempus
Sunt timp în căutare de spaţiu, numai aşa pot căpăta sens
Mă las conjugat la trecut, viitor şi prezent
În trecut, eu zburam, iar ţie îţi ploua pe aripi, Lorelei
Pentru oameni, viitorul este întotdeauna incert
În prezent, lemn pentru foc, ti - a rămas doar piciorul de lemn
Eu, Timpul sunt întotdeauna măreţ!
De la minus la plus infinit, oamenii ma locuiesc temporar
În povestea vieţii lor, devin relativ
Se poate vorbi despre vanitatea scriitorului Timp care ne scrie poveştile şi ni le citeşte
Sub privirea sa de expert, lecturile devin banale, futile, inutile
Pentru oameni, Timpul nu are niciodată răbdare
Fugit irreparabile tempus

poezie de Gorunescu V. Carmen Lidia
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călător în timp...

Trecut, prezent şi viitor
E sensul cunoscut al vieţii,
Să îl accepţi, nu e uşor,
Căci duce-n bezna nopţii.

Dar cine-i omul pe Pământ?
Are vreun drept să nege?
Fiind conceput din miezul sfânt,
Urmează doar o lege.

Aş vrea să mă întorc în timp,
Să îmi cunosc strămoşii,
S-ajung, poate, şi-n Olimp,
Sau unde mă duc paşii.

Şi Dumnezeu m-a ascultat,
Mi-a îndeplinit dorinţa,
Am hoinărit şi am umblat,
Să-mi liniştesc conştiinţa.

Credeam atunci, cum cred şi azi,
Că pentru o schimbare,
Nu-i suficient s-auzi,
Vorbim de implicare.

Departe, în trecut, m-am dus,
Am hotărât să îndrăznesc,
Să-l văd chiar pe Confucius,
Noi sfaturi să primesc.

Mi-am îndreptat apoi paşii
Spre pământul strămoşesc,
În locul unde trăiau dacii
Şi neamul nostru românesc.

O lume blândă, demnă, vie,
Cu vechi credinţe şi onoare,
Ce a lăsat ca mărturie
Un POPOR între popoare.

I-am întâlnit pe Mircea, Ţepeş şi Mihai,
Pe Cantemir, Tudor, Bălcescu,
Plimbându-mă singur pe plai,
Mi-a apărut chiar Eminescu.

Nu mai voiam să spun prezent,
Iubeam profund trecutul,
Dar viaţa este un torent,
Ce n-acceptă sfârşitul...

poezie de Lucian Santa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziu în noapte

Târziu în noapte ne iubeam
Nebuni, pe răstigniri florale,
Cu ploaia ce bătea în geam,
Sfinţeam plăcerile carnale,

În miez de noapte, dezgoliţi,
Trântiţi pe canapeaua moale,
Păream de soartă sorociţi
Pierduţi prin trupurile goale,

Eram doar noi prin timp trecut,
Curaţi, râzând de bătrâneţe,
Încremeniţi că ne-am pierdut,
Doar soarelui dădeam bineţe,

Pierduţi în azi, pierduţi în timp,
Pierduţi în tot ce n-am să fiu,
Schimbându-ne prin anotimp
Ne transformăm în verde viu!

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faptul că "Eu-Sunt" e un concept şi trebuie înţeles doar atâta timp cât conceptul e prezent. Odată ce se topeşte în starea originară, cine (sau ce?) mai există care vrea să ştie? Identitatea iluzorie a dispărut.

citat din Nisargadatta Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui palavragiu (autoepitaf)

Zac în inimă c-un ghimp
Ce mi-l ştie doar pământul,
A trecut atâta timp
De când nu mai iau... cuvântul.

epitaf epigramatic de Stelian Filip din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plimbare prin ranch

Când e cu Iri la plimbare,
Monica, gingaşa soţie,
E tot o grijă la picioare...
Să nu îl calce pe chelie.

epigramă de Alexandru Gecse din Concursul "Unde nu e cap, e vai de picioare" (februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scut şi spadă

... nu există trecut, nu există trecut
doar memorie crudă
doar un spaţiu prezent în bucăţi desfăcut
de prezenţa mea nudă

nu există trecut, nu există trecut
doar un soi de samară
ce cândva am găsit, ce cândva am pierdut
cu tristeţe amară

nu există trecut, nu există trecut
numai clipe reale
ce mereu lapidar sunt plătite tribut
la nimicuri banale

nu există trecut, nu există trecut
doar abrupta cascadă
cea din care-am ieşit, cea în care căzut
mulţi ar vrea să mă vadă

nu există trecut, nu există trecut
doar ceva ce insistă
că în tot ce-am ales între lance şi scut
- viitorul persistă...

poezie de Iurie Osoianu (4 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echilibru

Stau c-un picior în trecut
şi cu unul în viitor,
în timp ce cu mâinile
mă agăţ de prezent...

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Viorel Vintila
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al treilea Crăciun fără mama... - Gol de sine

Mamei mele, Cătălina

Timp spre-a exista? Nu are!
Timp să moară? Nici atât!

Se mişcă iute – abundenţa alergării
de regăsit e-n tot ce s-a trecut...

Timp – ce-ar fi al nu ştiu cui avut –
timp care, iată, nu-i al său – atât!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasornicarul timpului

Astăzi, marţi, de dimineaţă, pe strada mea,
la o tarabă a apărut un personaj fără vârstă.
Purta o pancartă – Reparăm, pentru o zi, timpul ceasurilor,
drept plată, ultimele nouă secunde! –
( pe masă diverse obiecte împrăştiate
străluceau în raza oglinzii )

Grăbiţi oamenii trec mai departe, doar unii
schiţează un mic zâmbet: Hm, ciudat reparator, insolit afiş!

În drum spre şcoală, un copil se opri. Se uită, întrebă curios,
întinzând ceasul primit cadou, cu o zi înainte:
– Pentru o zi, ce timp îmi puteţi repara?
– Depinde ce vrei! Un timp prăfuit, un timp îngheţat,
un timp diferit, un timp atârnat înainte, un timp înapoi,
un timp paralel, o buclă de timp,
jumătăţi sau sferturi de timp, fantome de timp măcinat?
– Un timp în avans cu zece ani!
şi, astfel, prin timp, o zi, dispăruse...

Cu părul în vânt, o tânără suplă a trecut înainte.
Citind, se întoarse: De ce nu?!
– Aş vrea să primesc un timp diferit!
întinde ceasul-brăţară şi-n alt timp intră...

A trecut şi-un bătrân, ce greu îşi târşi anii mulţi,
privind aşeză pe tarabă vechiul ceas
şi-n jumătăţi de timp, pentru o zi, el fugi...

Întâmplarea făcu, ca pe lângă pancarta postată,
să treacă şi-un om singur,
cu privirea rătăcită. Vag, gândul îi încolţi:
– Un timp, un timp paralel să primesc!
Ceasornicaru-i zâmbi, tăcut îi luă ceasul
şi, astfel,
între tristeţe şi soare,
prin ritmuri mareice, omul trecuse...

.... spre seară îşi strânse afişul, taraba cu piesele timpului,
ştia sigur, a doua zi, de la fiecare,
în dar va primi nouă preţioase secunde,
cadrane de vise, imagini, cu migală fixate prin timp...

poezie de Irina Lucia Mihalca din Dincolo de luntrea visului (1 februarie 2011)
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!

De urmează Tao, dregătorul ce sfătuieşte pe rege nu va trebui să recurgă la forţa armată pentru a supune popoarele. Răul făcut altora întotdeauna se va întoarce. Spinii şi pălămida cresc în ţările unde au trecut oştirile; ani de mari lipsuri urmează după războaie îndelungi. Generalul bun ştie să învingă, dar ştie să se oprească şi să fie cumpătat în victorie. Ştie să învingă fără să se fălească; nu e încrezut şi nu caută să-şi satisfacă ambiţia, nu e inutil aspru. Fiinţele îmbătrânesc pentru că, ajunse la deplinătatea forţelor, abuzează în mod prostesc de ele. Aceasta nu înseamnă a urma Tao. Cine nu urmează Tao suferă şi în cele din urmă piere jalnic.

Lao Tse în Tao Te King, 30
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri din viitor

Am sărit peste coarda sensibilă a minţii,
Am trecut peste bariera impusă în spaţiu,
Am depăşit între timp viteza luminii,
Am spart dictatura timpului prezent,
Am colonizat acele galaxii ascunse,
Am cucerit microcosmosul şi macrocosmosul,
Am călătorit în timp prin găuri de vierme,
Am depăşit orice imaginaţie a minţii umane,
Materia este la cheremul nostru acum,
Plutim nestigheriţi prin universul nostru,
Trăim într-un spaţiu multidimensional,
Dar cu viaţa spirituală suntem la pământ,
Aşa că eu implor asidduu divinitatea
Să ne acorde o minimă şansă, una infimă....

poezie de David Boia (14 februarie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea are întotdeauna timp. Oamenii nu mai au timp de iubire.

aforism de Alexandru Chermeleu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe timp

Pe timp se aşezau cuvinte,
Într-un târziu am înţeles
Că nu eram decât un stres,
Castană-amară şi fierbinte.

Pe timp se aşterneau plecări
Ce îngânau aceeaşi strofă,
Dintr-o uitare limitrofă
Şi coboram nepuse scări.

Prin timp nu-nţelegeam ce spui,
Părea un fel de aiureală,
Într-o secundă de cerneală,
Din călimara nimănui.

Iar roţile descrise ieri,
Se învârteau a resemnare,
Prin certitudinea ce doare.
Era un timp spre nicăieri.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

El

nu are asemănare şi
nici formă
nu moare
dar are
trecut prezent şi viitor
înlăuntrul unui punct
desăvârşit
urmează propriile mişcări

nedespărţit de sine
devine artera
prin care
curge viaţa
spre alte simţuri nelocuite...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât cât pot să spun, totul este despre a lăsa universul să ştie ce îţi doreşti şi apoi să munceşti pentru acest lucru în timp ce renunţi la cum urmează să se întâmple.

citat din Jim Carrey
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!